C O N T R A P R O P A G A N D Ă

P(r)ostacocraţie

wolf_in_sheep__s_clothing_by_mewtant_307k-d4g4r172Nu poate fi vorba de democraţie şi nici de găsirea unei căi pentru România dacă aparatele de bruiaj mediatic acţionează într-atât de putenic încât covârşesc exprimarea minţilor libere şi dezbaterea pu­bli­că. Unde mai sunt informaţiile relevante, unde mai sunt întrebările pe care chiar trebuie să ni le punem şi unde sunt ideile născute din nelinişti reale dacă opinia publică este malformată sistematic din direcţii oculte?!

Scandalul recent al „postacilor” – indivizi plătiţi pentru a polua dezbaterea de pe internet prin comentarii unidirecţionale – nu vine ca o noutate, cel puţin pentru cei care nu eram naivi. Nu este, însă, puţin lucru că fenomenul îşi dezvăluie partea hâdă prin delaţiuni reciproce ale celor implicaţi.

Democraţia, fără dezbatere publică reală, nu poate exista. Postacii – ca şi alte categorii de ciraci politici – vin în răspărul democraţiei. Puţină diferenţă între cetele de susţinători de partide ai perioadei antebelice înarmaţi cu măciuci şi „bâtele” virtuale pe care postacii le aplicau în veritabile ciomăgeli online!

Chiar şi într-o viziune conservatoare, în care acceptăm existenţa unui establishment, ştim că acesta se inspiră şi îşi primeneşte adesea ideile din contactul cu persoane active din societate, interesate de mersul public. Cum să fie găsite aceste voci într-un hăţiş de mesaje preluate decervelat de postaci de la centre unice fie partinice, fie din alte zone care vor ca România – în dezorientare – să se învârtă precum un titirez?!

Factor agravant: cel puţin într-unul din cazuri, aparatul de diseminare a unor postări adesea ridicole era finanţat din bani furaţi, spun procurorii.

30-50 de bani pentru o înjurătură zgomotoasă sau o laudă penibilă şi aflăm că în România acestea valo­rează tot atât de mult cât efortul de conştiinţă al unui om care chiar exprimă (semi)public ceea ce crede.

Ca ziarist care am lucrat şapte ani la o publicaţie care s-a supus judecăţii publicului său – constituindu-se în acelaşi timp ca platformă de retransmitere a unor mesaje dinspre cetăţeni – am pus întotdeauna preţ pe opiniile exprimate cu onestitate. Cu atât mai mult am considerat obscenă prezenţa mesajelor predefinite retransmise aleator de roboţi online sau configurate pe genunchi de oastea de strânsură a postacilor. Până la reuşita opera­ţiunii „votul din diaspora” am considerat că randamentul de influenţare a opiniei publice a acestui demers este infim. Multe dintre mesaje erau de-a dreptul penibile, puţin credibile, făcute parcă doar pentru proşti.

Mai tare ne sperie că fenomenul s-ar putea dezvolta şi profesionaliza. Nu este lucrul de care avem nevoie! Mai degrabă aşteptăm ideile oamenilor liberi, implicarea creatoare a acestora în dezbaterea publică, iar la celălalt capăt lideri politici care să-şi asume un crez şi o viziune. Doar astfel România îşi poate găsi calea într-o lume aflată în faţa unor provocări istorice cu totul deosebite.

Autor: Adrian Panaite

Sursa: Curierul National

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss