Piticii de grădină, deasupra petrolului ţării

Când Adrian Năstase a înfiinţat acum peste 10 ani Parchetul Naţional Anticorupţie, actualul DNA, instituţia ar fi urmat să se ocupe de marea corupţie. Acum, Năstase cade victimă unui rechizitoriu întocmit de procurorii DNA… într-un caz, însă, de corupţie măruntă. După ce primise deja o condamnare pentru nişte aranjamente cu elemente de recuzită electorală, fostul prim-ministru al României din perioada 2000-2004 s-a confruntat şi luni cu un nou verdict de patru ani de închisoare pentru o vină la fel de derizorie: mobilarea propriei case.

Cam atât au reuşit să screamă într-un răstimp de un deceniu procurorii ca învinuiri pentru şeful unui Guvern în seama căruia s-au pus în spaţiul public privatizări frauduloase, contracte păguboase şi practici corupte care au condus la hemoragia banului public. S-a vorbit despre înstrăinarea distribuţiilor de gaz şi electricitate, despre vânzarea la un preţ derizoriu a Sidex, despre cesiunea păguboasă a exploatării petrolului ţării şi despre fregate achiziţionate îndoielnic de la britanici… Atât cade însă în sarcina lui Năstase: nişte “termopane”, mai multe obiecte de artă şi… pitici de grădină.

Am fi crezut că vorbim despre sute de milioane şi miliarde de euro şi dolari sifonaţi către corporaţiile occidentale şi în detrimentul românului de rând. Când colo, procurorii ne-au aruncat în faţă câteva zeci de mii de dolari pentru nişte acareturi cumpărate din China. Absolut derizoriu!

Piticii de grădină se află în centrul preocupărilor celor care ar trebui să se ocupe de marea corupţie din România. Confiscarea procesului de retrocedare a proprietăţilor de către grupuri de interese nelegitime, privatizări dubioase, insolvenţe frauduloase, contracte în paguba bugetelor naţionale şi locale, cedarea unor zone de extragere a rentei către structuri interne şi internaţionale, toate mari surse de pierderi în contul României şi al cetăţenilor ei, sunt fenomene ignorate de cei care ar trebui să ne protejeze de aceste megahoţii. Bine, în schimb, că au grijă de saga piticilor de grădină din China până în curtea lui Adrian Năstase!…

Folclorul urban din prima jumătate a anilor 2000 a vorbit despre şpăgi însumate de sute milioane de euro încasate de mai-marii României în cadrul procesului de privatizare a unor importante societăţi de stat. Mai mult, s-a vorbit despre cedarea Petrom, a distribuţiilor de gaz şi electricitate ca fiind o veritabilă mită plătită către corporaţiile europene fără de care nu am fi fost primiţi în UE. Fostul CEO al OMV, Wolfgang Ruttensdorfer, ne-a spus pe şleau: ce ne plângem atâta de înstrăinarea Petrom, că fără ea nu am fi fost primiţi în Uniune. Această sumă de tranzacţii transnaţionale, neavând girul publicului, în măsura în care s-a făcut în paguba tuturor românilor şi contra unor sume consistente de bani în folosul celor care le-au intermediat, reprezintă principalul act de corupţie care nu se află nici până acum în atenţia Justiţiei din România.

Pentru a ne restrânge la cazul Petrom, privatizarea a fost făcută pe seama unor rapoarte de consultanţă ale Credit Suisse First Boston care indicau pentru o perioadă de 10 ani un preţ mediu al ţiţeiului de 22 de dolari pe baril, de vreo cinci ori mai puţin decât a fost în realitate în tot acest interval. Redevenţele derizorii pentru concesiunile petroliere ale OMV Petrom din acest răstimp s-au răsfrânt într-un diferenţial de câteva miliarde de euro bune în detrimentul bugetului naţional… acela pe care în 2010 l-am tăiat prin micşorarea salariilor.

Pentru această afacere cu pagube măsurabile nu a fost tras la răspundere Năstase. Justiţia şi-a îndreptat atenţia asupra piticilor de grădină, depăşind probabil în importanţă petrolul ţării. La 1917 ţăranii români au luptat la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz cu nemţii şi austriecii nu numai pentru brazdele de pământ agricol, dar şi pentru câmpurile petroliere… cele pe care le-am cedat acum zece ani. Nu ştiu să fi murit nimeni pentru pitici de grădină…

Cică de la Bruxelles suntem presaţi să punem pe picioare Justiţia şi aceasta să atace marea corupţie. Oare chiar se doreşte aceasta? Marii corupţi sunt aici, în România. Dar marii corupători şi instigatori ai actelor de corupţie sunt la Viena, Londra, Paris, Washington şi Bruxelles. Dacă luăm urma banilor, vedem şi cam cine au fost beneficiarii marii corupţii. Am trage repede concluzia că şefii mafiei care extrage nelegitim resursele României nu sunt la Bucureşti. De aceea şi marile personaje ale României sunt anchetate pentru aproprierea de… pitici de grădină. În realitate, o anchetă şi un proces de corupţie pe bune pentru ce s-a întâmplat în România în ultimii zece ani ar exploda direct în cancelaria Austriei, pe Tamisa sau în birourile de la Bruxelles.

Oare chiar doresc liderii europeni procese consistente ale marii corupţii în România?! Despre privatizarea Sidex şi achiziţionarea fregatelor britanice se vorbeşte pe la noi pe Dâmboviţa că ar fi intervenit însuşi Tony Blair. Dacă procurorii anticorupţie vor ajunge la el şi Justiţia din România îl va condamna, să ne gândim că cei de la Bruxelles ne vor ajuta pentru extrădarea lui astfel încât acesta să vină spre închis la Jilava, Rahova sau Poarta Albă? Dar dacă vorbim de executivii de la OTE, Lafarge, Bechtel, CEZ, Arcelor Mittal, OMV, Erste? Am spune mai degrabă că nu. Din păcate, în faţa marii corupţii din România nu stă nimeni. Cel mult o armată de pitici de grădină…

Autor: Adrian Panaite

Sursa: Curierul National