Se poate discuta mult si inutil despre cauzele crizei economice. Globalizarea economiei mondiale, puterea excesiva a corporatiilor, un atac deliberat impotriva clasei mijlocii, speculatii financiare necontrolate sau investitii bazate pe premise irationale, toate acestea pot servi drept cauze oficiale ale declansarii crizei economice. Ca orice dezastru provocat de activitatea umana, vom avea nevoie de timp ca sa constientizam magnitudinea acestuia si implicatiile pentru economie si societate. In fond, situatia economica curenta sugereaza epoca consumerismului fie se va sfarsi acum, fie se va incheia din motive obiective, odata cu declansarea unei recesiuni deflationiste la nivel global.
In Romania, criza nu a reusit sa afecteze simtitor obisnuitele epicuriste ale populatiei care nu doreste sa inteleaga ca timpul nu poate fi dat inapoi si ca epoca de aur a consumerismului mioritic s-a incheiat in mod definitiv si irevocabil in anul 2009. In mod normal, mentalitatea clasei politice si a guvernului unei tari nu este altceva decat expresia chintesentiala a mentalitatii poporului din tara in cauza. Prin urmare nu trebuie sa ne mire catusi de putin dorinta nestavilita a guvernarii portocalii de a stimula consumul in vederea relansarii economiei. Nu ne putem astepta ca guvernul unei tari, in care 315.000 de oameni viziteaza in cateva zile un Mall deschis de curand, sa aiba alte idei sau aspiratii decat electoratul care l-a si pus la putere. Daca vreodata la putere in Romania va ajunge cineva dispus sa lupte pentru o relansare a economiei pe baza de productie industriala, atunci va avea de infruntat o uriasa bariera de mentalitate. Romanul a invatat sa consume in credit, iar austeritatea unei economii mobilizationale nu este compatibila cu o astfel de abordare a vietii.
Antichitatea a descoperit principiul fundamental al unei guvernari: “panem et circenses” (paine si circ) care permite mentinerea unei inalte cote de popularitate chiar daca lucrurile in tara merg prost. Se creeaza impresia ca pentru populatia Bucurestiului nu exista o fericire mai mare decat posibilitatea de a participa la o imbulzeala colectiva la deschiderea unui mall. Putem sa ne consolam cu faptul ca macar in aceasta privinta suntem foarte aproape de Europa Veche sau Statele Unite. Din pacate, mai avem mult pana la egalarea in privinta productivitatii sau obtinerea unei mentalitati civice la fel puternice ca in Europa.
In Evul Mediu, care in ciuda propagandei renascentiste, poate fi considerat o perioada in care omenirea a avansat substantial, a descoperit un nou principiu fundamental al dezvoltarii societatii: “ora et labora” (principiul lui Sf. Benedict: roaga-te si munceste). Efortul personal al fiecarui membru al societatii este deosebit de important pentru propasirea materiala si spirituala a acesteia. Capitalismul salbatic si consumerismul liberal au esuat lamentabil, pentru ca sustineau cu tarie faptul ca deservirea la nivel individual al celor mai egoiste aspecte ale psihicului uman poate printr-o minune a pietei libere si prin dezvoltarea economiei post-industriale bazate pe consum vor conduce la o bunastare colectiva si universala. Ultima criza economica a demonstrat fara echivoc ca egoismul antreprenorilor nu conduce la concurenta, ci la formare de carteluri, dorinta de profit a bancherilor, lasata necontrolata, conduce la frauda, iar dorinta de a consuma fara a produce distruge din temelii economia mondiala.
Nu este indeajuns ca masurile anti-criza sa modifice parametrii bugetari. Nu este indeajuns sa se redeschida fabricile si uzinele. Este nevoie de un program de combatere a consumerismului.
Adauga comentariu