Inainte de a fi sanctionata printr-un oprobriu international, in mod violent ori voalat, de catre Comisia Europeana, Romania primeste un vot de blam de la propriii cetateni. Pentru injustitie. Pentru Justitia ineficienta si stramba.
De ce este atat de afectat cetateanul roman? Care sunt cauzele necorelarii Justitiei cu celelalte transformari care ne integreaza in Europa si ce consecinte directe suporta cetateanul? Si, pana la urma, ce e de facut?
In orice sistem din lume, democratic sau nedemocratic, comunist, socialist sau capitalist, securitatea cetateanului depinde nu numai de gradul de civilizatie, de modul in care actioneaza fortele de ordine, ci si de buna functionare a Justitiei. Cele mai multe cauze care ii determina pe oameni sa mearga la judecatorie sunt civile. Odata cu privatizarea, tranzitia a facut sa creasca, in mod exponential, asemenea cauze. Sunt oameni care intra in litigii unii cu altii in chestiuni legate de proprietate, de succesiune sau de dreptul familiei. In al doilea rand, tot exponential a crescut numarul dar si complexitatea proceselor comerciale, odata cu proliferarea societatilor particulare, a afacerilor in general. In al treilea rand, din cauze care tin, de asta data, mai degraba de inconsistenta fortelor de ordine si de dezinteresul autoritatilor decat de mecanismele democratiei si economiei de piata, a proliferat violenta. In special violenta stradala. Mica infractionalitate, scapata de sub control, are tendinta de a se transforma in marea infractionalitate. Scapata si ea de sub control. In timp ce, pe buna dreptate, in mass-media, sunt dezbatute cu prioritate cazurile spectaculoase ale unor politicieni suspectati ori acuzati pentru fapte de inalta coruptie, milioanele de locuitori ai Romaniei au de suferit pentu faptul ca mica infractionalitate, in general si coruptia mica, in particular, nu sunt suficient controlate juridic iar procesele civile si comerciale dureaza la nesfarsit. Cu costurile de rigoare. In fata acestei provocari, ce au facut si fac politicienii aflati la putere? Din motive propagandistice si adesea electorale, clameaza lupta impotriva coruptiei, pentru ca astfel isi imagineaza ca obtin rezultate mai bune in alegeri, inseland increderea cetateanului. Si, in mod sistematic, este neglijat tot restul ansamblului numit Justitie. Pana in prezent, nimeni nu a dorit cu adevarat sa isi asume o munca extrem de grea si de anevoioasa, comparabila cu “muncile lui Sisif”. Cel mai elocvent exemplu de demagogie a fost “draga de Monica”. Macovei.
Prima condiTie pentru a avea o buna Justitie este ca aceasta sa fie libera. Fata de cine? Fata de politicienii aflati la putere. Pe cale de consecinta, judecatorilor ar trebui sa li se garanteze totala independenta. Sub toate aspectele, destinul lor profesional nu ar trebui decis decat de catre CSM. Dar si procurorii ar trebui sa fie magistrati, iar nu simpli avocati ai statului. Ca atare, si ierarhia acestora ar trebui sa fie in exclusivitate apanajul CSM. Nu seful statului, nu primul-ministru si nu ministrul Justitiei au drept de decizie asupra numirii, in posturi de conducere, a unor procurori. In al doilea rand, este nevoie sa creasca exponential, pe masura sporirii numarului de procese, si corpul magistratilor. Pentru aceasta, dar si pentru tot ceea ce inseamna modernizare, trebuie marite substantial bugetele Justitiei. In al treilea rand, pentru a atinge masa critica in magistratura, este obligatorie cresterea calitatii pregatirii viitorilor participanti la actul de justitie. Ceea ce presupune eforturi mari si asistenta statului in invatamantul de drept. In al patrulea rand, avem nevoie intr-adevar de Coduri, dar altele decat cele elaborate pe picior, nedezbatute cu societatea civila si promovate pe sub masa. Si, avand Coduri – civil, de procedura civila, penal si de procedura penala – se mai impune sa beneficiem, chiar in vremuri de reforma, si de o relativa stabilitate legislativa. In absenta acesteia, ii naucim atat pe magistrati, cat si pe avocati. Acest Guvern poate, dar nu vrea sa faca mai mult. Si, in consecinta, nemultumirea cetatenilor creste. Atat de mult incat, de pe agenda publica, lupta impotriva coruptiei a disparut. Dar preocuparea pentru securitatea cetateanului creste. Iar cetateanul sanctioneaza statul. Inainte de a o face Comisia Europeana.
sursa: ziua.net
Adauga comentariu