C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Păcatele uitate ale lui Mugur Isărescu

mugur-isarescu2Pentru că, recent, BNR a generat o nouă – a câta? – suită de reacţii la perseverenţa recidivă în ale păcatelor capitale, şi pentru că orice instanţă de judecată, înainte de a dezbate crima, solicită un istoric al antecedentelor penale ale inculpatului, m-am gîndit să trec în revistă motivele pentru care Mugur Isărescu ar trebui, în opinia mea, supus unor proceduri punitive descrise de Codul Terezian, proceduri aplicate cu succes medical unor condamnaţi ca Horea, Cloşca, Ianosik şi alţii, infractori mult mai puţin nocivi decât eternul nostru Guvernator.

Aşezat în cabinetul decorat neoclasic şi neobaroc al starostelui suprem al instituţiei, Isărescu a comis sau a permis următoarele fapte, redate aproximativ cronologic:

În toamna anului 1990, Banca Naţională a permis criminalul curs dublu al valutei, curs care a îmbogăţit nepermis pe unii, demolând furtunos puterea de cumpărare a cetăţeanului de rând.

Revoluţia a găsit dolarul american echivalent a 21 de lei. BNR a urcat cursul la 35, apoi la 60 în 1991, spre a proteja “boborul”. În timp ce plebea era protejată intens, orice proaspăt întreprinzător cu ceva lei la teşcherea şi cu o relaţie într-o bancă comercială, intra în sucursală, cumpăra la ghişeu dolari la 35 sau 60 de lei bucata, ieşea afară şi îi vindea cu 100, respectiv cu 200 de lei.

Nici o normă nu se opunea acestei practici. Guvernator: Isărescu.

Mai tîrziu, prin 1995-1996, persoanele fizice au căpătat dreptul legal de a cumpăra de la casele de schimb valutar o sumă limită de 500 USD, cu aplicarea unei ştampile în paşaport. Această măsură a venit în sprijinul amărâţilor de speculanţi arabi şi persani, milionari care trebuiau să strângă mari sume de bani în devize străine pentru a alimenta contrabanda cu ţigări, cafea şi alcool contrafăcut. Dolarul american a devenit singura marfă din România care costa mai mult en gros decât en detail. Guvernator: Isărescu.

Bancorex. Guvernator: Isărescu. Chiar şi în ziua de azi, în preţul litrului de carburant se regăseşte o taxă de solidaritate cu păgubiţii Bancorex, implementată de Ministerul de Finanţe cu concursul BNR. Unde merg acum aceşti bani?

Circuitele piramidale: Caritas, Mondoprosper, Philadelphia. FMOA-SAFI. Asocierea în participaţie cu dobândă garantată, Sabina Product. Contractul CEC-FNI, în urma căruia CEC n-a suferit nicidecum, iar băncile lui Vîntu, Banca de Investiţii şi Dezvoltare şi Banca Română de Scont, au fost supuse unor represalii nedrepte. BID a înstrăinat prin lichidatorul Dan Stratan o sumă de active, unele către Nova Bank, banca care a funcţionat efemer cât să finanţeze nişte exporturi de capital rusesc, fără să mai preocupe pe nimeni aceste detalii. În schimb, lui Doru Nicolaescu, preşedinte BRS, i s-a reţinut un prejudiciu dublu faţă de rulajul total al băncii. Nu se ştie cine a fost prejudiciat. Nici cum a putut Haritonovici, care nu lucra la BRS, să fie complice la imaginara delapidare. Dar dacă n-a plătit CEC oalele sparte, cineva trebuia să le plătească…Reacţii BNR? Nu prea. Guvernator: Isărescu.

Băncile populare. Cooperative de credit care au uzat de numele de “bancă” spre a confuziona cu intenţie publicul neavizat. Banca Populară Română, par exemple… Botea, scandal. BNR n-a avertizat niciodată publicul larg asupra termenului impropriu de “bancă. Guvernator: Isărescu.

Societăţi comerciale au putut factura legal servicii domestice în lei, raportat la cursul unor valute străine. Mobilrom, ulterior Orange, Mobifon, ulterior Vodafone, Telefonica România, Zappmobile, toţi dealerii auto (pe segmentul de servicii, nu ne referim la preţul maşinilor!), operatorii de cablu etc. Cheltuielile au fost menţinute astfel fixe în lei, în vreme ce încasările s-au indexat odată cu inflaţia. În anul 2016, o sumă de servicii sunt mult mai scumpe în România decât oriunde în Europa. Guvernator: Isărescu.

Anii 2004-2008, creditarea. BNR a permis deschiderea forţată de conturi de către bănci. Astfel, BCR spre exemplu: la aplicarea pentru un credit în valută de către un client nou care nu mai lucrase cu banca, acesta era obligat să des-chidă un cont în lei pentru a putea achita contravaloarea consultaţiei, circa 50 RON. Apoi era obligat să deschidă un nou cont în valută în care solicita creditul. În cazul în care nu i se aproba respectivul credit, cetăţeanul, devenit forţat client al băncii, trebuia să suporte costurile de administrare ale conturilor. Nici o normă bancară n-a împiedicat asta. Guvernator: Isărescu.

Creditele în valute exotice, vezi francii elveţieni. BNR nu a dispus informarea corectă asupra riscului valutar. Guvernator: Isărescu.

Permiterea de către normele BNR a unui grad de îndatorare nerealist. Împreună cu libertatea de evaluare a imobilelor fără nişte repere concrete, împreună cu posibilitatea de vânzare de către persoane fizice şi juridice române în valute străine pe teritoriul României, aceasta a condus la speculaţii imobiliare abracadabrante şi la crearea unei pieţe false pentru care acum tragem ponoasele. Guvernator: Isărescu.

Permiterea unei publicităţi mincinoase a băncilor. Ne-am transformat cu toţii în pitici de grădină. Guvernator: Isărescu.

Limitarea prin norma BNR a retragerilor de numerar în lei şi valută de către societăţile comerciale. Aceasta a determinat găsirea de alternative de către întreprinzători şi a proliferat economia gri. Guvernator: Isărescu.

Lista rămâne deschisă şi vă rog să o completaţi.

Şi sper să fiţi de acord cu mine că în istorie oamenii au înfundat puşcăria pentru mult mai puţin…

Autor: Mihai Antonscu

Sursa: Bursa.ro

Related Posts

One Response “Păcatele uitate ale lui Mugur Isărescu”

  1. un om says:

    Si care ar fi autoritatea competenta care sa dispuna punerea oficiala sub acuzare?! Dar repararea prejudiciuuil efectiv creat prin subminarea economiei unei tari,supraindatorarea si subjugarea unui popor (ma refer la oamenii simpli), cum s-ar mai putea efectua?! Si care ar fi pedeapsa potrivita?!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss