C O N T R A P R O P A G A N D Ă

OMUL DE NIMIC

Am scris uneori despre “capul de locuitor”. Fraierul care nu mai ştie ce să facă în tranziţie. E mai interesanta totuși tipologia celor care au reuşit. Cei care manipulează, exploatează, profită de românul mediu. Să ştim cine ne controlează destinele. Incep cu cel mai periculos. Omul de nimic. E gol ca o tinichea. El este o scorneală, o făcătură. L-a inventat cineva pentru nevoile proprii. Cînd începi să construieşti un imperiu financiar sau un partid sau un imperiu mass media, aduni tot felul de ciurucuri, cum dă Dumnezeu. Obligaţia lor, fidelitatea de cîine. Îi foloseşti cum faci cu o clanţă, cu butonii de la manşetă, de furculiţă sau făraş. Omul de nimic populează anticamerele celor puternici. Milionari în dolari, ministru, bancher, exportator, gangster. El e omul de taină, cel care rezolvă afacerile murdare al stăpinului. Sluga preaplecată.

Nu are trăsături proprii. O aparenţă banală de om fără însuşiri. Omul culiselor. De frică, detestă mai mult ca orice să stea în lumina zilei. Nu ai să îl găseşti la conferinţe de presă. Se ascunde. Este un laş patologic. El este omul umbrei. Neştiut, ţese pînza lui de paianjen. Ii place subterana. De acolo poate să dea telefoane, să conspire împotriva cui doreşte.

Urăşte aproape pe oricine, mai ales din frică. Se teme şi de umbra lui. Are un vocabular de vreo 80 de cuvinte din care foloseşte un sfert. Preferă să tacă, pentru a nu-i reproşa cineva vreodată ce a zis. In plus nu are ce spune. Dacă ar vorbi, lipsa lui de educaţie l-ar trăda. El ştie că e marioneta, făcătura cuiva. Stăpînul a fost norocul lui în viaţă. L-a extras dintr-o masă de capete de locuitor şi l-a făcut un fel de şef. Cîinele care stă la uşă şi păzeşte. Dincolo de asta e un nimeni. Prin forţele lui nu e în stare nici să treacă strada. Ii place în lesă, aşa se simte protejat. El e omul dosarelor, al listelor negre. Cadrist împătimit. Nu citeşte o carte ori un ziar. Preferă sintezele, notele contabile şi mai ales denunţurile.

Nu îl domină numai frica. A doua bucată din care este alcătuit e slugărnicia. Aşa a reuşit în viaţă, slugărind un potentat. S-a ridicat lingînd înfricoşat mîinile unui stăpîn. Personajul nostru e slugă prin naştere şi aşa va rămîne. În afara sistemului ar fi un zero. Asta nu înseamnă că nu ar iubi deliciile puterii. Dimpotrivă. Ce satisfacţii are cînd face rău cuiva ! E fericit. Asta îl face să uite complexele lui de inferioritate care îi dau insomnii. Așa îşi mai uită originea umilă şi frica.

Omul de nimic este politicos. Aşa îşi ascunde infirmităţile. O face chiar pe domnul. E e masca lui cea mai reuşită. Ar vrea să aparţină lumii bune, să fie acceptat. Trăieşte cu sentimentul că e exclus de elite şi schelălăie pe la uşi. Frecventează restaurantele bune, participă la mondenităţi. Suferă că nimeni nu îl bagă în seamă. Lumea ştie ca e doar lacheul de servici.Sluga se vede pe el mai ales cînd îşi ia aere de stăpîn. Asta durează puţin pentru că îi trece repede. Omul de nimic e impostor.

Dar nu subapreciaţi fiara. Din biroul lui de om de cadre, maestru al intrigii, linguşelii şi listelor negre, omul de nimic e o forţă. In spatele uşilor închise el controlează jocul. E un dictator solitar. Şi-a întins reţeaua şi instrumentele pretutindeni. E expert în mizeria omenească, în prefăcătorii, în marionete şi minciuni. El e unul din artizanii nevăzuţi ai destinului nostru. Trebăluieşte răbdător în spatele uşilor capitonate să nimicească tot ce are viață.

sursa: stelian-tanase.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss