C O N T R A P R O P A G A N D Ă

O tara unde nu-ti face placere sa traiesti nu poate avea succes

Riscăm să nu înţelegem nimic din plecarea fabricii Nokia de la Jucu. E simplu să dai vina pe Guvern, pe conjunctură, pe globalizare sau pe salariile din China. Mai greu sau, poate, mai puţin rentabil electoral este să priveşti realitatea.

Multinaţionalele vin şi pleacă, vor mai veni şi vor mai pleca. Problema României este că a ajuns în prea mare măsură dependentă de acest fenomen. Ţesutul economic românesc este mult prea firav – ne lipseşte o burghezie puternică, nu prin averea liderilor din Topul Forbes, ci prin numărul celor care desfăşoară afaceri competitive, de talie mijlocie şi mică. Această plasă de siguranţă ar fi putut absorbi acum măcar o parte din şocul închiderii fabricii de la Jucu. Problema noastră este că suntem în prea mică măsură o societate de stăpâni.

Dar putem deveni? Şanse mai sunt. Putem să ne dezvoltăm infrastructura, prin fonduri europene şi parteneriate public-private, scoţând din izolare zone întregi. Un program de izolare termică a blocurilor, la nivel naţional, ar duce la crearea şi dezvoltarea a mii de întreprinderi private şi de familie. Aceasta ar reduce la jumătate factura energetică, ar contribui la echilibrarea balanţei comerciale şi ne-ar scădea dependenţa energetică faţă de Rusia. Banii se pot recupera în timp, luând înapoi de la locatari o parte din economiile de la factură. Pentru găzduirea de afaceri mijlocii şi mici putem folosi spaţiile industriale sau foste unităţi militare ce încă nu au căzut pradă furiei imobiliare.

Putem crea, cu bani europeni şi privaţi, aşa-numitele clustere, adică asociaţii de întreprinderi (inclusiv mici şi mijlocii), universităţi, institute de cercetare, administraţii locale, care să fie orientate spre piaţă. Am dezvolta astfel câteva produse autohtone competitive – românii nu trebuie doar să asambleze, ca roboţeii, telefoane gândite de alţii. În loc să arunce banii pe aranjamente florale şi zile ale oraşelor, primarii ar angaja, mai bine, parteneriate public-private pentru pieţe de gros. Iar Guvernul, dacă tot deţine reţeaua CEC, să pună pe picioare un sistem de credit rural, cu participarea capitalului privat. Nu este admisibil ca, într-un an cu producţie excelentă, oamenii să rămână cu legumele nevândute fiindcă nu mai avem capacităţi de prelucrare!

Dar mai este ceva: specialiştii nu vor sta pe aici dacă nu vor găsi funcţionari în slujba întreprinzătorului şi nu chitiţi să-l jupoaie, dacă nu vor avea şcoli bune pentru copii şi spitale bine dotate, cartiere sigure, oferte culturale, turistice, sportive. O ţară unde nu-ţi face plăcere să trăieşti nu poate avea succes.

Despre toate acestea putem vorbi după Jucu. Ar fi primul pas pentru a deveni şi noi o naţie de stăpâni.

Ovidiu Nahoi
sursa: adevarul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss