C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Nu Mişcarea Legionară a fost declarată „fascistă” la Nürnberg, ci Grupul Etnic German, succedat oficial de FDGR-ul condus de Klaus Iohannis

627x0Conform sentinţelor Tribunalului de la Nürnberg, singura organizaţie de pe teritoriul României care a fost declarată ca fiind „fascistă” a fost «Grupul Etnic German», al cărui patrimoniu a şi fost confiscat de stat pe baza sentinţei de la Nürnberg. (Nota redacției „Justițiarul”: Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.

Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat și patrimoniul acestuia confiscat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Comuniştii nu au făcut altceva decât să aplice acest Decret – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, care nu le-a aparţinut, ei nefiind la putere în momentul istoric respectiv.) Acest patrimoniu a fost preluat după Revoluţie de «Forumul Democrat al Germanilor din România» (FDGR), care s-a autodeclarat ca succesor al «Grupului Etnic German»! (Nota redacției „Justițiarul”: Acest abuz s-a petrecut în anul 2007 prin cârdășia dintre FDGR, Primăria Sibiu – ambele conduse de Iohannis Klaus Werner – și Judecătoria Sibiu. Detalii aici: Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război MondialDar pentru că FDGR a fost condus de Klaus Iohannis, actualul Preşedinte al României, Institutul «Elie Wiesel» preferă să-şi justifice existenţa concentrîndu-se exclusiv pe legionari şi, mai ales, pe simpatizanţii acestora!”

Cu ajutorul Institutului „Elie Wiesel”,Legea 217/2015 antilegionară se bate cap în cap cu „Raportul Final de Condamnarea Comunismului”

O analiză simplă a documentelor arată că Legea 217/2015, antilegionară, anulează, practic, o parte din concluziile„Raportului Comisiei prezidenţiale de condamnarea comunismului”! În fruntea acestei operaţiuni se află – culmea! – o instituţie din subordinea Guvernului: Institutul „Elie Wiesel”, condus de Alexandru Florian, fiul unuia dintre ideologii stalinişti!

Cotidianul.ro a publicat mai multe materiale în care a analizat prevederile Legii 217/2015, promovate de Crin Antonescu, cu sprijinul direct al Institutului „Elie Wiesel”, subliniind articolele din lege care permit abuzuri şi exagerări menite să reînvie manifestări revanşarde care păreau stinse demult. Prima victimă a fost poetul-erou Ion Şiugariu, căzut pe frontul din Cehoslovacia în bătălia contra armatei fasciste. Au urmat marii intelectuali români din perioada interbelică (Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Horia Vintilă), cărora „institutul guvernamental” al lui Alexandru Florian le vrea dărîmate statuile, şterse numele din nomenclatura stradală şi chiar scoaterea din manualele şcolare! Recent, s-a trecut la pedepsirea ziariştilor care s-au împotrivit acestor abuzuri, prima victimă fiind colega noastră Oana Stănciulescu.

În acest articol vom pune faţă în faţă prevederile Legii 217/2015 şi concluziile „Raportului final de condamnarea comunismului”, promovat de Comisia prezidenţială condusă de Vladimir Tismăneanu, care nu poate fi bănuit în nici un caz de antisemitism.Doar de comportament duplicitar,lunecos și de oportunism. Veţi vedea că aceste documente se bat cap în cap, căci, în timp ce Legea 217/2015 consideră că sentinţele date de Tribunalul Poporului şi de instanţele comuniste din anii 1948-1964 sînt valabile, „Raportul de condamnarea comunismului” le consideră abuzuri dictate şi susţinute de bolşevicii ruşi prin cozile lor de topor din România!

Iată, mai întîi, ce spune Legea 217/2015 la art. 2, lit. c:

download

Prima parte a art. 2, lit. c din Legea 217/2015 face trimitere la sentinţele date de instanţele judecătoreşti din România împotriva „persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război”. Trebuie spus răspicat: nici unul dintre marii intelectuali români nu a săvîrşit vreo crimă de război, cu atît mai mult vreo infracţiune ce ţine de genocid, chiar dacă în sentinţele unora figurează astfel de acuzaţii!

Exact în privinţa acelor sentinţe judecătoreşti dictate de Tribunalul Poporului (condus în Bucureşti deAlexandru Voitinovici, înscris ca scriitor în USR sub numele Alexandru Voitin, pînă în 1986, cînd moare) sau de alte instanţe staliniste în perioada 1948-1964, „Raportul final de condamnarea comunismului” are o cu totul altă părere decît Institutul „Elie Wiesel” şi promotorii Legii 217/2015! În acest„Raport final”, se spune explicit la pag. 665„VOITINOVICI A FOST REGIZORUL NEMIJLOCIT A NUMEROASE ÎNSCENĂRI POLITICE”:

download (1)

Întrebare fundamentală: aceste sentinţe, declarate în „Raport” ca „înscenări politice”, trebuie luate în considerare pentru a stabili că o persoană este vinovată de genocid şi crime de război?

Întrucît Raportul este public şi a fost citit în Parlamentul României la data de 18 decembrie 2006 chiar de către preşedintele ţării, Traian Băsescu, presupunem că este binecunoscut de opinia publică. Din acest motiv, vom reproduce mai jos doar cîteva pagini din acest document, mai exact din capitolul„Cronologia şi geografia represiunii”, în care se detaliază caracterul acelor procese din anii 1948-1964.

download (2)

Aşadar, în RAPORTUL FINAL se spune că „Lupta de clasă, proclamată drept principiu ideologic, nu l-a împiedicat să extermine pe lângă adversarii asumaţi – „burghezii”, „moşierii”, „imperialiştii” şi „fasciştii” – chiar pe aliaţii teoretici, pe „tovarăşii de drum” şi pe propriii protagonişti. Nefiind compatibil cu libertatea, comunismul a instaurat asasinatul fizic şi moral drept instrument al tacticilor sale de supravieţuire”.

Cu alte cuvinte, acele procese slăvite acum de Institutul „Elie Wiesel” prin Legea 217/2015 au fost opera NKVD ca metodă de impunere a comunismului în România! Victimele au fost alese după principiul „dacă antifasciştii sunt comunişti, atunci anticomuniştii sunt fascişti”, cum scrie la p. 199 din Raport:

download (3)

Practic, Institutul „Elie Wiesel”, prin „condamnările” de acum ale marilor intelectuali interbelici, îi eroizează pe Gheorghe Pintilie (Pantiuşa Bondarenko), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Ana Pauker (Hanna Rabinsohn) şi toţi ceilalţi criminali care au organizat represiunea comunistă din anii de după război, fără să-şi dea seama că o lege asemănătoare cu Legea 217/2015, dar pentru condamnarea comunismului, i-ar băga în puşcărie „de la 3 luni la 3 ani” pe Alexandru Florian, Maximilian Katz şi pe toţi ceilalţi susţinători ai ei pentru „PROMOVAREA ÎN PUBLIC, CULTUL PERSOANELOR VINOVATE DE SĂVÎRŞIREA UNOR INFRACŢIUNI CONTRA UMANITĂŢII”!

În ceea ce priveşte „orientările fasciste” ale celor condamnaţi în acei ani, Raportul face şi o statistică, subliniind excesele acelei „Brigăzi Mobile”, care-i declara fascişti pe toţi cei care nu erau de acord cu comuniştii (p. 200):

download (4)

Dar pasajul din „Raportul de condamnare a comunismului” care ar trebui să le dea fiori celor care susţin această „Lege antilegionară” este cel de la p. 201, în care se spune că S-au fabricat apoi procese fantomă de tip sovietic, în care erau amestecaţi de-a valma acuzaţi de provenienţă foarte deosebită, care – mulţi – nici nu se cunoşteau între ei: industriaşi, membri ai partidelor democratice, francmasoni, preoţi, studenţi, membri ai fostei „Gărzi de Fier”… în aşa fel ca din „complexitatea” lotului să rezulte că sabotorii, legionarii şi spionii americani erau legaţi printr-un plan comun de subminare a regimului”:

download (5)

Deci, conform „Raportului Comisiei prezidenţiale de condamnare a comunismului”, aprobat prin vot de către Parlamentul României, procesele la care face referire Institutul „Elie Wiesel” au fost declarate „de tip sovietic”, iar la p. 202 se adaugă faptul că ele au fost construite „după modelul NKVD”, condamnat de întreaga omenire, la fel ca fascismul:

download (6)

Sentinţele din aceste procese „de tip sovietic”, construite „după modelul NKVD”, ni se impun acum prin Legea 217/2015 de către Institutul „Elie Wiesel” pentru a legitima crimele, abuzurile şi tortura împotriva a sute de mii de intelectuali români, declaraţi peste noapte ca fiind „fascişti”!

Raportul de condamnarea comunismului” vorbeşte explicit despre aceste „loturi masive de intelectuali”devenite victimele NKVD (p. 205):

download (7)

Alexandru Florian şi acoliţii lui ar trebui să mediteze serios atunci cînd ies în public cu acuzaţii atît de simpliste la adresa unor intelectuali români, căci s-ar putea ca atitudinea lor să fie incriminată ca apologie a adevăraţilor criminali de după război! Mai ales că unii dintre aceşti criminali sînt chiar rudele lor apropiate.

NU MIŞCAREA LEGIONARĂ A FOST DECLARATĂ „FASCISTĂ”, CI Grupul Etnic German, SUCCEDAT PATRIMONIAL DE FDGR

Partea a doua a art. 2, lit. c din Legea 217/2015, reprodus mai sus, precizează că este vinovată de„genocid şi crime de război ORICE PERSOANĂ CONDAMNATĂ DE CĂTRE O INSTANŢĂ JUDECĂTOREASCĂ ROMÂNĂ”, precum şi „PERSOANA DIN CONDUCEREA UNEI ORGANIZAŢII AL CĂREI CARACTER CRIMINAL A FOST CONSTATAT PRIN HOTĂRÎREA UNEI INSTANŢE PENALE INTERNAŢIONALE”.

Întrucît majoritatea persoanelor vizate de Institutul „Elie Wiesel” a fost acuzată de apartenenţa sau simpatia faţă de „Mişcarea legionară”, iată care este punctul de vedere al Academiei Române:

download (8)

Poziţia Academiei Române este foarte clar exprimată: PRIN VALORILE PROMOVATE, „MIŞCAREA LEGIONARĂ” NU POATE FI INCLUSĂ ÎN CURENTUL „FASCIST”! La această concluzie se adaugă şi faptul că Tribunalul de la Nürnberg a scos „Garda de Fier” din România „de sub acuzația de fascism-nazism”, la intervenţia SUA, după cum se poate citi chiar pe Wikipedia.

Cu alte cuvinte, fără a avea un document care să contrazică aceste argumente oficiale exprimate de Academia Română şi Tribunalul de la Nürnberg, definirea din Legea 217/2015 a persoanelor vinovate de apartenenţa la o „organizaţie al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărîrea unei instanţe penale internaţionale” nu are acoperire atunci cînd vizează „Mişcarea legionară”! Asta nu înseamnă că acuzaţiile punctuale, referitoare la crime sau alte acte de violenţă săvîrşite de unii legionari nu îşi au temeiul, dar simpla apartenenţă a cuiva la „Mişcarea legionară” nu poate fi incriminată! O spune şi Academia Română, dar şi Tribunalul de la Nürnberg!

Conform sentinţelor Tribunalului de la Nürnberg, singura organizaţie de pe teritoriul României care a fost declarată ca fiind „fascistă” a fost „Grupul Etnic German”, al cărui patrimoniu a şi fost confiscat de stat pe baza sentinţei de la Nürnberg. Acest patrimoniu a fost preluat după Revoluţie de „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR), care s-a autodeclarat ca succesor al „Grupului Etnic German”! Dar pentru că FDGR a fost condus de Klaus Iohannis, actualul Preşedinte al României,Institutul „Elie Wiesel” preferă să-şi justifice existenţa concentrîndu-se exclusiv pe legionari şi, mai ales, pe simpatizanţii acestora!

CONCLUZII

Analiza de faţă nu face altceva decît să pună faţă în faţă prevederile a două documente oficiale care nu pot fi valabile în acelaşi timp, căci conţin prevederi contrare, care se bat cap în cap:

Legea 217/2015, antilegionară şi

Raportul final al Comisiei prezidenţiale de condamnarea comunismului.

Pe de o parte, Legea 217/2015 validează sentinţele staliniste pronunţate de Tribunalele Poporului şi instanţele conduse de reprezentanţii NKVD-ului, iar pe de altă parte Raportul final al Comisiei prezidenţiale de condamnarea comunismului le trece în Rechizitoriul împotriva comunismului! Parlamentul României va trebui să ia în dezbatere această contradicţie dintre cele două documente, căcinu se poate ca, în acelaşi timp, să condamni comunismul, dar şi să-i legitimezi crimele!

Ştim cu toţii care au fost substraturile adoptării Legii 217/2015, dominate de dorinţa unor lideri politici de a curta grupurile de influenţă din ţară sau din afara ei pentru a obţine sprijin internaţional. Orice ar fi de înţeles, pînă la atingerea intereselor naţionale ale României! Or, cultura naţională nu este un obiect de negociere politică, iar un atac la adresa ei este şi un atac direct la adresa statului român.

Din acest punct de vedere, complici la acţiunea Institutului „Elie Wiesel” sînt şi cei care au semnat în 1990 acel document prin care s-a solicitat eliberarea din închisoare a lui GHEORGHE (GOGU) RĂDULESCU, descris astfel în Raportul final al Comisiei prezidenţiale de condamnarea comunismului(p. 660): „Absolvent de studii economice, preşedinte al Frontului Studenţilor Democraţi, organizaţie antifascistă controlată de comunişti în anii ’30, a petrecut anii războiului în URSS. (În 1941, a dezertat din armata română fugind spre liniile sovietice, apoi a fost deportat în Siberia, iar în final s-a alăturat emigraţiei politice de la Moscova)”. Pentru a-şi spăla păcatul, scriitorii care au semnat acel document ar trebui să iasă din conul tăcerii şi, aşa cum au militat pentru eliberarea lui Gogu Rădulescu, să militeze şi în favoarea lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Horia Vintilă şi a celorlaţi mari intelectuali români puşi la zid de această nedreaptă Lege 217/2015! Chiar dacă ar pierde nişte finanţări externe sau premii conjuncturale. Altfel, vor rămîne în cultura României ca „intelectualii lui Gogu”!

Dar primul pas trebuie să-l facă Parlamentul României, prin abrogarea Legii 217/2015, care creează în societate o falie extrem de periculoasă, inutilă şi caducă, din care nimeni nu are nimic de cîştigat, în afara celor care-şi găsesc astfel singurul rost în viaţă.

Autor: Ion Spânu

Sursa: Justitiarul, preluare dupa Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss