C O N T R A P R O P A G A N D Ă

NOUA REVOLUȚIE CULTURALĂ MONDIALĂ

Moto: Lipsa atrage abundența, intunericul atrage lumina, echilibrul e atotputernic, albul devine negru și negrul devine alb, inamicul inamicului e aliat și aliatul inamicului este inamic, nu există învingători, există viață și moarte, viață sau moarte, binele și răul sunt frați gemeni, răul făcut celuilalt pentru binele tău se întoarce ca răul făcut ție pentru binele lui, rău faci rău găsești, bine faci bine găsești, găsești ceea ce ești dar ceea ce nu găsești există, cu cât crește unu cu atât crește doi, cu cât crește bucuria crește și tristețea, răul răului sau binele răului, binele binelui sau răul binelui nu sunt binele sau răul.

liberal transhumanism

Drumul în spirală repetă aceleaşi repere la alte cote, cu alte valori, uneşte dreapta cu stânga, insesizabil şi aparent fireasc. Mersul printr-un tunel în spirală permite învățarea, evitarea greșelilor din trecut, experimentarea unor tehnici actualizate. Mersul prin tunelul în spirală mizează pe memoria scurtă a mulțimii, adoarme, amețeşte mulțimea, duce la pierderea busolei, a direcției. Drumul în spirală nu te lasă să vezi mult în față, permanent  urci și ocolești, privirea se oprește în perețiii tunelului, observi numai ce se află imediat în față, după curbă drumul e ascuns, e secretul arhitectului, se dezvăluie la timpul potrivit, astfel încât să nu ai posibilitatea de a evita viitorul. Orbi veseli în furtună pe marginea prăpastiei să avem încredere nețărmurită în piloții care conduc spre liniștea pustiului, tăcerea morții, abandonul luptei pentru existență.

Aplicând procedeul compromiterii soluțiilor care nu convin, se organizează compromiterea soluției naționale, dovedirea neviabilității, falsul sprijin în scopul compromiterii, dublul joc, jocul trădător. Tragerea preșului de sub picioarele celui pe care te prefaci că îl susții, la momentul oportun.

Știm ce învățăm, ce suntem învățați,  dacă nu suntem învățați, nu știm.  Ne mirăm că nu știm dar nu suntem învățați.  Vrem să știm fără a învăța. Dacă nu se învață istoria poporului, nu se știe.  E foarte importantă isteria holografică, holoistoria sau holoisteria, cauzalitatea holografică – holocauzalitatea, holocausticitatea – causticitatea holistică, holistica istoriei, isteria istoriei. Agresiunea împotriva moravurilor, împotriva bunului simț,  împotriva principiilor de viață, agresiunea disimulată în preocuparea pentru bunăstarea oamenilor, pentru fericirea lor, pentru nevoile lor, pentru drepturile lor. Divizarea și apoi conflictualizarea sunt instrumentele perfecte de control.

Încurajarea imigrației prin inventarea paradisurilor în  lumea largă. Nu mai este la modă să fii român. Dacii sunt minimalizați, naționalismul e condamnat, românismul trebuie și el pus la zid. Să înfierăm cu mânie globală dragi tovarăși năpârcile româniste care se opun construirii epocii de aur globale! Să condamnăm cu tărie dușmanii poporului global și ai marelui prieten educator care cu mari sacrificii ne civilizează întru globalism, salvându-ne de greutatea avuțiilor naționale care ne stau în calea sărăcirii lucii, factor de progres însemnat pe calea luminoasă a schimbării identității naționale în identitate generală și obținerea marelui succes, lipsa identității noastre ca popor. E ordin să  fie la modă  barba, acoperirea trupului femeilor și demodarea tradițiilor strămoșești. Să facem să pară sexy bărboșii. Acum 2000 de ani dacii purtau bărbi, apoi barbarii. Să facem să fie familiară imaginea musulmanului prin răspândirea bărbii, turbanului, șalvarilor, papucilor încovoiați etc. Trebuie să ne schimbăm pentru a nu-i leza pe cei veniți la noi în țară. La noi în țară, e un fel de a spune, pentru că țara nu mai este a noastră ci a altora. De fapt și noi suntem acceptați aici ca și cei veniți de aiurea de stăpâni. A judeca în termeni naționali e demodat și contrar indicațiilor stăpânilor adevărați, necunoscuți. Ce mult le place secretul, să fie necunoscuți, să decidă din umbră, din întuneric!

Suntem exagerat de corect politic şi sfioşi în a ne apăra drepturile în timp ce educatorii popoarelor îşi învață  copii să tragă cu arma pentru a apăra țara. Integrarea mult trâmbițată cu privire la UE, a existat dintotdeauna: integrarea în imperiul roman, în imperiul habsburgic, în URSS, în imperiul francez, în imperiul englez, în imperiul otoman sau sub orice altă suzeranitate. Integrarea românilor din Transilvania în imperiul habsburgic, a creat oportunitatea de a nu avea drepturi. Integrarea nativilor nord-americani în SUA, a nativilor sud-americani în regatul spaniol sau în cel portughez le-a creat oportunitatea de a-și pierde identitatea culturală. Corelația integrare – bunăstare în toate imperiile nu este relevantă decât din perspectiva unei mici părți a populației, a celei deja cu nivel de trai peste medie, în timp ce diferențele se mențin între diferitele regiuni. Integrarea pare a crea oportunitatea de a ocupa un nivel inferior într-o piramidă mai mare. Renunțarea la naționalitate e mult mai ușoară pentru cei care au exercițiul istoric, care au naționalitatea numai pe hârtie și nu în suflet.

Dreptul de a purta căluş. Unii ar putea spune că datoria pentru viitor implică uitarea trecutului şi negarea ideilor forță ale neamului românesc. Dresura intelectuală prin inducerea fricii obsesive – frica de a avea opinie, culpabilizarea, pentru a consimți la îngrădirea libertăților, la construirea lagărului. Construirea consimțământului la a renunța la libertate, la a ne construi singuri închisoarea, la a ne da singuri sentințe de culpabilizare, reeducarea de la Pitești în varianta contemporană globală. Coincidențele atentatelor teroriste la sediul unei reviste – libertatea de exprimare, de ziua națională a Franței – valorile naționale, la târgul de Crăciun – libertatea credinței. Când te încurcă religia, naționalismul și rețelele sociale, actele teroriste organizate cu ocazia sărbătoririi libertăților și drepturilor sunt simbolice.

Autodiscriminarea prin afirmarea şi evidențierea diferențelor, a apartenenței la o categorie, a condiționării unui drept numai în baza autodeclarației de diferențiere. Devine convenabil și de preferat să fii diferit. Pentru uniformizare este folositoare relativizarea normelor, regula lipsei regulilor, ierarhiilor, normalitatea anormalului, normalizarea şi normarea monstruosului, pervertirii, perversităților.

Experimentul schimbării identității,  rechinul vegetarian, copilul lup, ștergerea memoriei unui popor, diabolizarea  întregului trecut, întregului popor, tuturor celor care au trăit acel trecut indiferent de rolul avut, condamnarea în bloc, inventarea unui trecut vinovat, inventarea de vinovății, instanțe morale autonumite. Profesorii de morală ai umanității, educatorii popoarelor sunt și judecătorii popoarelor, le judecă și le educă prin sentințe privind vinovăția opiniilor. Educatorii popoarelor sunt fără de păcat, sunt fără de greșeală, a vorbi despre greșelile lor este o crimă condamnată prin legi, a gândi despre greșelile lor este o blasfemie, ei sunt sfinții moderni, dorințele lor sunt sfinte, simpla rostire a numelor lor este o crimă împotriva umanității, trebuie să ne temem de educatorii- judecători, să ne închinăm lor, să-i preaslăvim și să-i lăudăm. Educatorii popoarelor ne învață cum să înțelegem ceea ce nouă ni se par a fi greșelile lor, suntem educați că sunt greșelile noastre. Educatorii popoarelor au toate drepturile. Pentru ei naționalismul este firesc, pentru noi o crimă. Trebuie să fim fericiți în raiul educatorilor popoarelor, etnia unică. Scopul nu este să câștige ei ci să nu câștigi tu, mai bine să se risipească decât să fie folosite resursele de cei care nu trebuie, neselectați, nealeși. Sindromul Auschwitz –  indiferența la suferințele celorlalți, insensibilitatea la moartea celorlalți, supraviețuirea cu orice preț, chiar cu prețul vieții celorlalți, Homo homini lupus, mândria de a supraviețui celorlalți, complicitatea cu călăii prin lupta împotriva celorlalți, transformarea victimelor în călăi prin complicitatea cu călăii, renunțarea la valorile umane din dorința de a supraviețui, de a fi mai bun decât ceilalți, competiția pentru viață, furtul mâncării celorlalți și condamnarea acestora la moarte prin înfometare, prin slăbiciune.

Să fim civilizați, ei fură civilizat iar noi, civilizat și democratic, acceptăm; ei ne corup conducătorii civilizat, iar noi, civilizat, deveniți sclavi, fără proteste și împotriviri – suntem foarte civilizați. Corupția, hoția, conspirarea, fereala, secretul, înhăitarea, complotul, corectitudinea politică, dictatura minorităților,  antitransparența, secretul bancar, secretul averilor și veniturilor, secretul componenței organizațiilor, secretul originii etnice, secretul relațiilor de rudenie și de prietenie, secretul discuțiilor – jurământul tăcerii sunt mijloacele civilizaționale moderne. Puterea absolută corupe absolut. De ce am vrea ca cineva să dețină puterea absolută? Pentru a avea corupția absolută, răul absolut? Globalizarea puterii, puterea globală, cucerirea și stăpânirea lumii, împăratul lumii, stăpânul lumii, stăpânul unic, lumea stăpânilor și sclavilor?

Sistem totalist vs sistem globalist. Tătuci ai popoarelor au existat mereu. Semn al esențelor care fundamentează educația educatorilor popoarelor este o constantă permanentă a influențelor în istoriei a acestora. Nevoia de tătuc inculcată de generații face să transmită mai departe celor care trebuie educați stringența acestei nevoi. A discuta despre democrație în contextul nevoii unui far călăuzitor e pură contradicție în termeni. Tătucul este marca inconfundabilă a despotismului, care chiar global fiind este total opozabil democrației, eglității tuturor. Democrația încurcă foarte mult socotelile tătucilor care încă o dată se văd incapabili de a respecta regulile, după ce le-au încălcat frecvent pentru a dobândi banii și puterea. Ei sunt genii ale antidemocrației, ale antisistemului democratic, ale competitivității capitaliste care pentru construirea piramidei averilor trebuie să lupte împotriva celorlalți, trebuie să câștige mai mult. În societatea democratică a fi egal la câștig e o crimă. Poți fi egal la orice numai la dreptul la resurse nu. Suntem egali dar nu la resurse. Suntem egali dar nu total egali, suntem parțial egali, suntem apoape egali, cvasiegali. Cvasiegalitatea democratică îți dă dreptul de a lupta pentru drepturi egale la resurse, la dreptul egal de a beneficia de condiții de trai egale, de condiții de educație egale, de tratament medical egal, de tratament juridic egal. Ne naștem egali dar democrația ne diferențiază pe timpul vieții. Democrația ne impune să acceptăm inegalitatea. Din fericire murim egali.

Puterea absolută a revoluției culturale antinaționale  prin dictatura corectitudinii politice drept unic criteriu al adevărului, noua limbă de lemn a politicii și extremismul adevărului, dogmatismul opiniilor, reeducarea gândirii libere prin teroare mediatică și inchiziția opiniilor, dictatura adevărului unic. Când apărarea este considerată drept agresiune, când democrația nu mai înseamnă puterea majorității ci a minorităților,  când apărarea națiunii este interpretată drept crimă, când criminalul acuză victima, când majoritatea trebuie să se supună minorităților pentru a fi corect politic înseamnă distrugerea democrației și instaurarea minoritarocrației, legea bunului plac.

Extremism verbal vs corectitudine politică vs. limbaj politicianist vs. demagogie. Lauda injurioasă vs. nuanțele demonizării adversarilor. Corectitudinea politică cataloghează ca extremist și discriminator adevărul și ca atare acesta nu trebuie spus prea direct. Adevărul nu este corect politic, trebuie prelucrat  pentru a corespunde criteriilor, pentru a avea o origine sănătoasă. Adevărul spus direct este o infracțiune, o discriminare. Trebuie să încurajăm diferențele dar fără să le afirmăm direct, fără să ne referim la ele prea detaliat, trebuie să le sugerăm, să le lăudăm. Vorbirea pe șleau e considerată extremism. Pentru a te exprima corect politic trebuie să faci efortul de a formula, de a gândi corect politic, trebuie să te autoeduci în a gândi politic, te autodresezi corect politic, după ce ți-ai spălat corect politic creierul. Exprimarea corect politic este o marcă de valoare  politică, de apartenență la clanul celor corecți politic. Constatările trebuie să fie laudative la adresa celor diferiți. Cei diferiți nu sunt de fapt diferiți, sunt norocoși, sunt superiori majorității celorlalți și atunci trebuie să-i conducă pe aceștia care și acesșia sunt norocoși să fie conduși de cei altfel decât ei. Diferiții nu sunt ciudați, sunt mai buni, au ceva în plus. De aceea la noi conduc idioții și hoții, proștii clasei, elita negativă. Fiind mai proști, mai hoți, mai mincinoși și mai ticăloși decât ceilalți sunt mai potriviți să conducă. Iată cum la noi nu există discriminare și am reușit să fim model de civilizație europeană și de corectitudine politică. Oare cum de suntem în coada plutonului?

Ce s-a schimbat din decembrie 2014  până în  decembrie 2016? De ce oare in 2014 am votat împotriva celor pentru care am votat în 2016? Oare am înțeles puterea votului? Pentru politician votul este sfânt, este mai valoros decât viața. Ne exprimăm prin vot conform regulilor democratice. Dacă suntem nemulțumiți, alegem alții, îi pedepsim la vot. Atât? Și dacă o gașcă de infractori ne fură și ne distrug țara în cârdășie cu justiția și controlând instituțiile de ordine publică, atât putem face, să îi amendăm la vot? Afacerile se încheie, oamenii pleacă, banii dispar iar noi atât putem face, îi votăm pe alții. Alții care iarăși fac cârdășii, iarăși fură, iarăși își bat joc de noi, apoi votăm alții, ei pleacă liniștiți și așa mai departe. Atât se “plătește” pentru nenorocirile făcute? Înseamnă că de fapt democrația îndeamnă la furat din moment ce nimeni nu plătește pentru ticăloșiile făcute. Patru ani e liber la jaf. Din patru în patru ani votăm hoții naționali. Oare nu ar fi mai bine să votăm în fiecare an, ca să tragem concluziile după fiecare an și să-i schimbăm în fiecare an? Votul electronic e aproape gratuit.

Nu toți cei votați sunt hoți, nu toți sunt hoți de același calibru, de aceeași magnitudine dar dacă rezultatul este jaful național înseamnă că cei care nu sunt hoți sunt ineficienți, rezultatul activității lor nu se vede, sunt ineficienți, nu fac nimic vizibil – nu pe ecranele televizoarelor, sunt ca și cum nu ar exista, ca și cum ar  exista numai hoți. Hoțiile mici sunt infracțiuni, marile hoții sunt afaceri iar cele mai de succes sunt cele cu justiția, ordinea publică,  politica,  cele în care poți dispune de libertățile fundamentale ale oamenilor, cele în care poți acorda sau retrage drepturile fundamentale ale oamenilor, cele de-a stăpânii, în care te simți stăpân peste masa de votanți stupizi, ale căror drepturi le poți încălca după bunul plac.

Catastrofa începută în 1989 nu ar fi fost posibilă fără trădare. Antreprenorii afacerii din 1989 au făcut să dispară avuția națională, a întregului popor și să apară averile lor. După împușcarea lui Ceaușescu trădătorii și-au trimis în față servitorii. Devotament, loialitate, obediență sau slugărnicie? Suntem fascinați de impostori, de cei care au abilitatea de a ocupa locul pe care nu îl merită și încercăm să imităm. Prețuim și cumințenia și pasivitatea idiotului. Manifestăm pudoare în a contra prostia și iubim servilismul. Slugă preaplecată, slugă supusă, servus est, capul plecat sabia nu-l taie, mielul blând suge la două oi. Competitivitate. Competența instrumentului, utilitatea, precizia îndeplinirii sarcinilor pentru care este folosit, creat, suportat, plătit, acceptat. Dorința slugii de a avea un stăpân puternic – căruia să-i cumperi bunăvoința, atenția, pe care îl disprețuieşte și de care este disprețuit. Servitorul nu are nicio problemă să servească mai mulți stăpâni, să fie duplicitar din moment ce este plătit. Servitorul își manifestă servilismul în relație cu ideea, calitatea de stăpân, are prea puțină importanță pentru el persoana. Conștiința servitorilor este o marfă, totul este prețul, scopul lui este să se vândă cât mai scump, să obțină un preț cât mai mare care demonstrează, în opinia lui, calitatea servilismului demonstrat. Demnitatea slugii – mai bine slugă în Mercedes decât liber într-o rablă. Servitorii nu au demnitate, cu atât mai puțin sunt capabili de mândrie și demnitate națională, sunt dizabilitați funcțional din acest punct de vedere, servitorii au orgoliu, vanitate, ambiții, dorință de parvenire exacerbate, fac abuz de servilism când concurează pentru atenția stăpânului, sunt lingăi și grețoși în eforturile lor vomitive pentru atenția tătucului.

Politicianul posedă arta dezinvolturii de a minți. Piticii gonflabili, oamenii de mică anvergură au nevoie de postamente, de proptele, de catalige, de scări, de tribune, de partide, asociații şi organizații ca să pară mari; astfel cocoțați îi depășesc pe cei cu adevărat mari şi apoi  ne uimesc cu incompetența şi rudimentara judecată. Prezumția de competență e acceptată ca ceva firesc, mai ales atunci când implică cunoscuți, prieteni, rude, colegi de partid, de tribună sau proptea.

Marchetingul necesităților impune creșterea constantă a acestora prin crearea pieței. Piticii cocoțați au nevoie de mediul care să nu le clintească convingerile, ei refuză realitatea privită din altă perspectivă decât cea corectă politic, refuză puncte de vedere diferite, sunt închiși în realitatea lor şi se simt in siguranță în propria lume. Sunt prizonieri ai zidurilor care le țin captive conștiințele şi eliberarea ar aduce realitatea ratării, a falsității propriilor vieți irosite pentru iluzii. Sunt prizonieri celor care i-au ajutat să ridice zidurile, ai manipulatorilor vieților lor. Viețile lor sunt scenarii elaborate de alte minți decât cele proprii, nu le aparțin. Deciziile nu le aparțin, libertatea pentru ei nu există,  urăsc libertatea pe care nu o pot dobândi decât în schimbul eliberării conștiinței dintre zidurile conveniențelor autoimpuse şi acceptarea ratării – renunțarea la catalige ar echivala cu moartea. Impunerea   codurilor de toate felurile, a regulilor secrete, a simbolurilor sunt de fapt proptelele care țin in picioare esafodajul de iluzii şi  minciuni necesare autosugestionării propriei conștiințe asupra corectitudinii faptelor. Este foarte important să credem cu tărie în corectitudinea atitudinii – să te ferească Dumnezeu de prostul hotărât şi harnic – şi păstrarea aparențelor este esențială.

Frica de propria incompetență, nesiguranța propriei valori, simțul autocritic exacerbat sau doar normal ne timorează şi ne fac să eșuăm în a construi o scară a valorilor normală; renunțăm la principiile sănătoase şi adoptăm politica struțului, a egoismului, a propriului interes meschin. Aşezându-ne pe o treaptă inferioară, inadapatarea ne complexează și mai mult. Autoînşelarea, izolarea propriei conștiințe în spatele unor ziduri construite din necesități considerate stringente, fundamentale, vitale, ne facilitează menținerea unei conștiințe curate. Cu cât  ne autoconvingem că necesitățile sunt mai vitale cu atat zidurile care ne țin captivă conştiința sunt mai groase și mai rezistente iar noi reuşim să fim mai puțin deranjați de ea. Acceptăm compromisuri din lașitate. Nu mai sperăm, nu mai avem idealuri, suntem învinși de mediocritatea imposturii care nivelează și uniformizează conștiințele la nivelul cel mai de jos posibil.

Dă-mi, să ne dea, să ni se dea, să-mi dea, să ni se facă, să ne facă! Eu nu pot, noi nu putem, ce putem noi? Se dă? Hai că se dă! Hai să luăm! Să luăm! Să iau!

Autor: Gheorghe Liviu Balaban

25 ianuarie 2016

Related Posts

4 Responses “NOUA REVOLUȚIE CULTURALĂ MONDIALĂ”

  1. s. says:

    Si sa ne imbracam toti in negru,sa mergem ca vita cu capul in pamant,atomizati.

  2. Eva says:

    ne invartim in jurul cozii: demo cratie, aristo cratie, tehno cratie, teo cratie, minoritaro cratie, merito cratie.Bum/Big Bang, schimbare de paradigma, etapa, oranduire sociala, ciclu cosmic, identitate de mit: pasarea Phoenix, Ouroborus, Apocalipsa-revelatie, un nou inceput…

  3. gheorghe says:

    “E învederat dar, că prin semiti viata economică a ajuns încetul cu încetul la mare desvoltare, si sunt fabuloase bogătiile adunate în centrele de viată ale semitilor prin comerciu, prin industrie si prin exploatarea neomenoasă a stăpânitorilor.”
    “Pornirea spre viaţa fără de frâu, spre îngrămădire de bogăţii, fara de care ea nu e cu putinţă, şi spre exploatarea nemiloasă, prin care bogăţiile se adună, e omenească si o găsim în toate societătile.
    Plecând însă la popoarele de viţă ariană ea e combătută ca slăbiciune şi isvor de nenorociri, semiţii o iau drept un fel de virtute şi condiţiune neapărată a desvoltării.

    E mai presus de toată îndoiala, că cu cât mai multe si mai mari sunt trebuinsele, cu atât mai vârtos îsi încordează oamenii puterile, ca să creeze mijloacele pentru satisfacerea lor, şi că acela, care consumă mult, împinge societatea spre o lucrare stăruitoare. Nici prin lucrarea aceasta însă, nici prin satisfacerea trebuinţelor sale omul nu se fericeşte, ci se consumă în sbuciumare necurmată, şi de aceea în lumea ariană singură stăpânirea de sine e socotită drept virtute şi oamenii sunt stăpâniţi de gândul, că cu cât trebuinţele îţi sunt mai putine şi mai mici, cu atât eşti mai ferit de nevoi, deci şi mai capabil de fericire.
    Spiritul semitic a pătruns încetul cu încetul la toate popoarele,…”
    “Pretutindeni bogatiile îngrămădite împing spre desfrâu si spre miserie: ei îngrămădeau bogătiile în concurentă cu fenicienii anume ca să se poată da desfrîului si mintiau, înselau ori despoiau — nu de nevoie, ci din convingerea, că numai asa se pot agonisi mijloacele pentru satisfacerea nesecatelor trebuinte omenesti. Zadarnice erau dar silintele celor încă nestricati, …”
    “Oamenii toti sunt porniti spre desfrâu fiindca trebuintele trupesti ale omului sunt nesecate.
    “În gândul [semiti]lor omul traieste ca sa si satisfaca trebuintele trupesti si are nu numai dreptul, ci chiar si datoria de a le satisface.
    Are dar si datoria de a agonisi cu orice pret mijloacele pentru satisfacerea lor, si vrednic e pentru dânsii — nu cel ce stie sa se stapâneasca si sa se multumeasca cu putin, ci cel ce stie sa adune bogatii spre a-si putea petrece viata în belsug.”
    “… daca stiinta noastra nu e nici ariana, nici semitica, ci omeneasca e semitic felul utilisarii practice a resultatelor dobândite de stiinta…”
    “Mii de oameni muncesc din greu si se istovesc în lipsa de hrana pentruca alti câtiva, care nu muncesc, sa poata trai în belsug ori poate chiar în desfrâu.
    Copii si femei lehuze pier în lipsa de purtare de grija, în vreme ce cai de lux, câni si pisici se îngrase consumând pe ales hrana omeneasca.
    Oameni destoinici, vrednici si cum se cade se sbat în lupta cu mari nevoi în vreme ce femei stricate si slugi nemernici se îmbuiba la rasfatare.”
    … “Sant doua lumi îndusmanite de mii de ani, care se isbesc si în zilele noastre una de alta si din lupta acestor doua lumi nu vom putea sa îesim noi poporul român întreg decât daca vom sti sa pastram cu îndaratnicie mostenirea morala a neamului nostru, care a trait timp atât de îndelungat în mijlocul unei lumi date peirii si traeste si azi numai pastrându-si bunele moravuri.”
    (Ioan Slavici)

  4. Gina says:

    Cultura reflecta dezvoltarea spirituala, civilizatia se refera la dezvoltarea tehnica.
    Este obligatia morala, sacra, a celor batrani sa treaca stafeta, indemnandu-i pe cei tineri sa se simta mandri ca s-au nascut pe aceste plaiuri. Natiunea noastra merita un viitor mai bun. Toate natiunile lumii merita un viitor mai bun.
    “Au fost prea multe tradari, inselaciuni, prigoniri, despoti cruzi si influente nefaste. Acestea raman in subconstientul colectiv si cu greu se pot evita influentele chiar daca anumite informatii sunt ascunse.(…) Refacerea legaturilor cu structura energetico-spirituala geto-dacica, trebuie neaparat facuta…”, intoarcerea la matca, restabilirea matrix-ului sacru, reactivarea codurilor ancestrale, cheia, esenta, taina…solutia salvatoare.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss