C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Nevoia de țărănism

mandrie-si-beton-nevoia-de-taranism1Mi-au bătut la ușa aseară câțiva tineri din PNȚ CD. Au vrut să mă bage în baza lor de date, să le dau niște referințe despre mine. Aveau în mână fluturași de partid și veste cu “ochiul” țărănist. I-am întrebat dacă au vreo legătură cu Aurelian Pavelescu. Mi-au zis că e președintele partidului. Câteva fracțiuni de secunde, aș fi vrut să aflu altceva. Bine – le-am replicat – mă mai căutați când o să fie istorie “actualul”. Au zâmbit încurcați . Poate că și ei gândeau asemănător, cine știe.

PNȚ CD trebuie să se desființeze, așa cum o spun de aproape doi ani. Nimeni nu mai are răbdare să asculte lamentațiile din jurul unui mort clinic. El trebuie scos de la aparate. Nici dizidența de partid nu mai are consistență: nu a propus nimic altceva decât dezbateri fără absolut nicio finalitate, multe legate de statut. Nici măcar ei nu au dat câteva semnale puternice, care să facă o breșa în neliniștea perfectă a acestui birlic agitat fără rost care a preluat partidul din mâinile anchilozate ale vechilor membri. Ideile au lipsit totalmente. Toată lupta în partid s-a dus în jurul unei ștampile.

Înca de la inceputul anilor ’90, partidul, în loc să fie el însuși, să își reconsidere doctrina țărănistă care l-a facut viabil politic în interbelic, a urmat politica manistă, de pertractare, obsesiv occidentalizantă, care venea în mod firesc din respingerea ethosului național format în duhul ortodoxiei – partidul fiind greco-catolic în structurile sale diriguitoare. Ca o încununare a acestei tendințe, a devenit și creștin-democrat, adică a încercat să instrumentalizeze creștinismul, un demers pornit din catolicism, fără priză la o majoritate modelată interior în mod diferit. PNȚ, acum și CD, a vrut neapărat să fie “de dreapta” și aliniat vestului. În timp ce partidul sucomba lamentabil, sate întregi erau depopulate și milioane de țărani plecau să presteze munci necalificate în occident, lăsând familii distruse, bătrâni și copii nemângâiați și multe iluzii în noi case din beton nelocuite.

Agrarianismul (țărănismul) partidului a fost de altfel inexistent de la renașterea sa postrevoluționară, doctrina partidului pliându-se pe conservatorismul britanic thathcerist, unul dintre modelele economice cele mai nocive, care au distrus clasa de mijloc, ducând la polarizarea excesivă a societății britanice prin falimentarea IMM-urilor și susținerea de către stat a corporațiilor. Țăranul, mica proprietate și întreprinderile de familie au fost superior ignorate, pentru că nu mai defineau politica occidentală dictată de Marele Capital. Ca sa găsim și virtuți, tema proprietății a fost una prezentă cât a existat în peisajul politic. Însă ați auzit vreun strigăt venit dinspre PNȚCD legat de calamitatea vânzarii la liber a pământului arabil al țării după Anul Nou? I-ați auzit sărind în apărarea țăranilor din Pungești, care se luptau cu o imensă multinațională ca să-și apere ființa? Vreun gest de solidaritate cu Willi Schuster, țăranul saș care a alungat prospecțiunile de gaz din comuna Moșna? Nimic. Partidul și-a siluit, practic, propriul destin.

Dacă nu avea un demers limpede economic, diferit de mainstream-ul neoconservator care a cuprins ca un pojar toată clasa politică a Romaniei și și-a dovedit falimentul, transformând țara într-o colonie neputincioasă de la periferia UE, PNȚCD avea măcar un demers limpede reacționar, în ceea ce privește lupta cu vechile structuri comuniste. De asta și infiltrarea masivă a sa, și dorința structurilor de a-l distruge, operație la care Traian Băsescu a avut rolul esențial. Acum este o iluzie pierdută ajunsă, psihanalizabil, la remorca “torționarului” său. Uitasem, a primit o infuzie de ire(a)lism de ultimă oră, aorta sa sclerozată fiind căptușită cu grăsime penelistă. Chestie care i-a adus fonduri vizibile – am trecut deunăzi pe lângă un sediu de-al lor de lângă Obor și l-am văzut mai prosper ca niciodată, am văzut și cum a pus la treabă câțiva studenți care bat pe la ușile oamenilor -, dar cam atât. Nimic din problemele care au stricat liniștea societății românesti în ultimul deceniu nu a mai avut vreun efect în mesajul transmis de acest partid inert. Poate cu excepția monarhiei, însă și aceast mesaj fiind periferic în partid, daca nu preluat doar de diversele sale aripi. Mesajul politic este (și va fi în actuala componență) nul.

Le recomand celor care infuzează bani într-o gaură istorică să oprească risipa. Procentele vor rămâne la același nivel, adică în marja de eroare. Pentru că, de fapt, PNȚCD nu mai există decât în sufletul unor oameni trecuți de 70 de ani, care se duc, încet-încet, sau a unor oportuniști dezgustători. Țărănismul, de care era nevoie acum mai mult ca niciodată și ar fi putut reface țesutul social al unei țări în derivă economică și socială, este prins în insectarul unui muzeu memorial. Asta dacă nu se găsește vreun nou partid care să-l resusciteze. Dacă află cineva de un astfel de demers, îl rog să-mi bată la ușă.

Autor: Iulian Capsali

Sursa: ActiveNews

Related Posts

One Response “Nevoia de țărănism”

  1. Vladimir Dumitru says:

    subscriu total !

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss