Politică

Munca de jos…

Munca, psihoza generala a romanilor harnici si progresisti, a redevenit subiect de dezbatere. E greu de spus de ce exista o dezbatere pe tema unui fenomen atat de rar intalnit in Romania, dar sa zicem. In orice caz, dintre toate conceptele legate de munca, cel mai mult ma intriga ideea ‘muncii de jos’.

1.Munca de jos –  Definitii

E foarte greu sa definesti un concept precum ”munca de jos”. Practic, pentru un director de creatie dintr-o mare agentie de publicitate, munca de jos ar insemna sa scrie texte pentru promotiile la detergent. Pentru un sef al unei echipe de maturatori de strada, curatatul toaletelor ecologice e munca de jos. Conceptul este relativ si se poate rezuma la diferenta dintre ce esti platit sa faci si ceea ce esti pus efectiv (sau ”alegi”) sa faci. Pe scurt, munca de jos cuprinde tot ce consideri a fi ”nedemn” de statutul tau  inchipuit sau reglementat prin contract.

2.Munca de jos – Un pretext ?

Un angajator suedez (o firma de asistenta sociala) se plangea cu ceva timp in urma de un obicei al angajatilor romani. Majoritatea aveau placerea nebuna de a face zeci lucruri micute si irelevante pentru postul lor pentru a se plange ulterior pe tema asta. In Romania nu e neobisnuit pentru un un consilier bancar, sa zicem, sa faca  munca de secretara. Problema e ca de cele mai multe ori : nimeni nu-l obliga sa faca respectiva munca, nu exista rezultate concrete, iar respectivul ajunge sa-si irite colegii.Drept exemplu, un amic amintea cazul unei asa zise specialiste in PR de la o firma de programare, specialista pe care nu a vazut-o niciodata scriind un comunicat de presa. Gagica zambea sefilor, plimba cafele si uneori dadea lectii. Pe de-asupra, se plangea constant ca este pusa sa faca zeci de lucruri mici si ca ea nu apuca sa-si faca ”treaba”. Iata deci cum munca ”de jos”devine pretext pentru a-ti ascunde lipsa de calificare si de a poza concomitent in victima.

3.Munca de jos – ”Umilire” ?

Sunt destule persoane care considera anumite actiuni ”nedemne” de ei. Cand un minoritar etnic burtos, posesor de Q7, iti spune ca e nedemn sa-si stranga jegul din fata apartamentului ar fi ”demn’ sa-l dai judecata, Totusi, cand un angajat cu experienta in munca de birou e pus de sefi sa care lazi, demisia ar trebui sa fie primul impuls. Nu are importanta daca esti student, muncitor necalificat, jurnalist de investigatie, programator sau inginer sef : una este sa fii stresat de munca depusa la inceputul carierei si alta e sa stai trei ani intr-o firma si sa constati ca nu ai evoluat deloc. Daca e vorba de o munca pe care nu trebuie sau nu poti sa o faci (cum ar fi raschetarea parchetului) , atributul ”de jos”capata sens propriu.


4.Complexe ?

Sunt oameni complexati de ce fac. Fie ca sapa pavajul sau ca fac strategii de comunicare pentru multinationale, sunt unii care considera ca munca e ceva ”murdar”. Aici e pur si simplu o chestiune de viziune, autodepasire sau poate doar de cultura (am intalnit nemti complet fericiti cu joburile lor ”nedemne”). Totusi, atunci cand spui ca ”Ah, sunt programator, dar fac munca de jos, optimizare de cod” nu faci decat sa-i jignesti pe oamenii care fac asta din placere si care si-ar dori jobul respectiv.

Nici acum nu stiu de ce m-am obosit sa rescriu insemnarea asta. Poate pentru simplul motiv ca m-am saturat de oameni care se plang constant ca fac ”munca de jos” in conditiile in care ei ”pot mai mult”. Poate pentru ca a mai murit un om din combinatia intre conditii improprii de munca si propriile ambitii. Rezultatul ? Statul e de vina ! Patronii sunt niste criminali dom’le ! Haideti sa ignoram faptul ca respectivele persoane si-au dorit mai mult si si-au asumat CONSTIENT un sacrificiu. Haideti sa ignoram ca afara fenomenul este ultra cunoscut (Japonia ar fi un exemplu) si sa ne intoarcem in patria eternilor nedreptatit. Cazurile din ultimii ani sunt niste exemple , extreme, e drept, dar sunt in continuare niste exemple. Sunt oameni care au vrut ca lucrurile sa fie altfel fara sa se compromita moral. Ca n-au ales cea mai buna combinatie e intr-adevar un fenomen nefericit dar nu munca in sine i-a ucis.

Dupa Malcom Gladwell, un job satisfacator ar trebui sa implice complexitate, autonomie si o corelare efort-recompensa. Din pacate, pentru majoritate, fie ca-s proaspat absolventi sau seniori, doar ultimul cuvant mai spune ceva. Munca este ceva gretos pus in slujba unei recompense financiare. In atare conditii , dupa ce ca nu-i se acorda respect si este redusa la ceva mecanic, tot munca este cumva de vina pentru ratarea noastra ca indivizi. Buna gluma, Romania…

Vlad Stoiculescu
sursa: voxpublica.realitatea.net

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu