C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Meleșcanu, un monument de unt

Ura și iar ura! Statul paralel care nu există a triumfat din nou! Nu se vede, nu se aude, dar funcționează la greu. Dă roade numai pentru cei interesați. Pentru popor nu dă nici lapte. Numai apă chioară. Teodor Meleșcanu a devenit al doilea om în stat.



Dacă președintele este anesteziat pentru o măsea și rămîne așa mai mult decît trebuie, Meleșcanu devine un fel de președinte. Și, astfel, poate zice că a făcut de toate. Eu spun că și unele treburi murdare ale statului paralel. Și ministru, și agent, și director SIE, și diplomat, și șef la apărare, și diriguitor la Justiție. Doar nu vreți să pretindă că a fost și înger? A fost tot ce a avut nevoie statul român, trecînd pe lîngă toate ca o umbră, fără să supere pe cineva, fără să lase vreo urmă că a contribuit la dărîmarea cuiva.

Teodor Meleșcanu pare un norocos fericit. Ai zice că a schiat toată viața pe un munte cu unt și, cînd a ajuns la poalele pantei, și-a mai pus o felie peste care și-a turnat tacticos niște miere. Si cînd a terminat de înfulecat bunătatea (răii spun că nu își făcea micul dejun decît cu împuțiciunea aia de caviar!?), s-a trezit iar pe coama muntelui de unt. Opții, cristianele și plugurile politicianului Meleșcanu, au fost întotdeauna dulci, de parcă le-ar fi executat o umbră. Despre Teodor Meleșcanu un alt abonat al Externelor, Titus Corlățeanu, pesedist de bază, avea să declare cu o seara înaintea votului din Senat că este „diplomatul desăvîrșit”.

Culmea este că, în sensul dîmbovițean al termenului, chiar este adevărat și nici nu-i așa dificil să fie adevărat într-o țară lipsită de politică externă. Și unde, la orice problemă, ți se răspunde cu o minunată tăvăleală într-un unt moale al propozițiilor care nu spun nimic. Încercați să reproduceți o singură acuzație formulată de Teodor Meleșcanu în calitate de orice pe unde a fost. Nu veți reuși, pentru că Teodor Meleșcanu n-a scăpat nici una. A scăldat-o mereu, a schiat pe untul ambiguităților diplomatice, a lăsat o poartă deschisă chiar și spre cel mai cumplit adversar, fiind convins că lucrurile se mai schimbă și mîine hazardul îi va aduce o nouă oportunitate.

Imginați-vă că acest comportament politicos, dar indefinit, i-a adus cîștig de cauză și în anii comunismului. Și, atunci, a vorbit la fel de mult pe piața untului diplomatic și nu a spus nimic, cooperînd discret cu toate mecansimele statului. Numai Mircea Răceanu l-a acuzat deschis de colaborare cu Securitatea, el fiind cel care a și văzut documente care probau boala asta.

Dar să ne mai punem o întrebare. Cum vă imaginați că Traian Băsescu l-a promovat pe Teodor Meleșcanu în fruntea Serviciului român de spionaj, dacă Meleșcanu ar fi fost un zero în materie și un adversar al Securității? E ca și cum, din aceleași rațiuni de nulitate în raporturile cu Securitatea, l-ar fi luat și pe George Maior să-l promoveze pentru a declanșa curățenia morală în SRI. Și pe Florian Coldea și pe Laura Codruța Kovesi să întregească echipa menită a conduce măturatul în România.

Nu se vede, nu se aude, nu se probează, dar statul paralel e ca apa. Intră prin toate crăpăturile și slăbiciunile și ajunge la temelia României.

De dat un răspuns în gînd la următoarea întrebare :

-Cu ce consecințe?

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

2 Responses “Meleșcanu, un monument de unt”

  1. ...roman incorect politic... says:

    ”-Cu ce consecințe?” pai nu le vedem si nu le traim?

  2. ... says:

    consecinte de unt cu miere

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss