C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Melania Eliza din Norvegia: Gânduri pentru România

fhÎmi îndrept gândurile dragi către TINE, Ţara mea dragă, pentru că mi-e atât de dor de tine. Un dor care se duelează frustrant cu măsurarea timpului, prin paşii mei şi sufletul meu.

Adun sentimentele mele, lacrimile mele, trăirile mele profunde şi le ţin strâns la pieptul meu. Îţi sărut talpa sfântă ţara mea şi-mi revăd cu nostalgie copilăria petrecută în munţii tăi, în văile tale cu multă iarbă grasă , cu râurile tale cristaline şi multe frumuseţi.

Închid ochii şi revăd oamenii tăi dragi, ţărişoară scumpă. Ţăranii tăi frumoşi purtând frumoasa ie la cositul ierbii, la hora satului, la sărbătorile câmpeneşti, ale recoltei şi multe altele pe care doar românul tău le ştie a purta de grijă. E minunat să-mi revină aievea mirosul grânelor, de poamă dulce, fânul proaspăt cosit, mirosul unic ce-l degajă fârnâitul mânjilor ce aleargă fericiţi pe câmpiile tale.

Doar gândul, la boţul de mămăligă ce-l tăvăleam prin brânză de la mioarele baciului şi ce-l mâncăm apoi cu mâna, sărmăluţă ce-o fierbea mama în oală-i de lut în rula cuptorului, plăcintă cu brânză şi mărar şi ochii mi se umplu de lacrimi. Mă frige dorul şi pârdalnică inima mea fugăreşte către tine. Apuc să iau în graba trăirilor mele, cobza sufletului şi să-ţi pun pe corzi cele mai frumoase cuvinte, cele mai frumoase gânduri şi să te îmbrac pentru sărbătoarea ta ce va urma, ziua ta, dragă mea ţară.

Îmi vin în valuri pe struna cobzei acele acoduri adeseori dureroase ce mi le aduce mărturie Istoria, vrând să stau de poveşti cu tine, să-ţi mulţumesc că ai rezistat . Ai fost atât de încercată de-a lungul timpului, încât recunoştinta mi-o exprim prin împreunarea mâinilor ca într-o rugă, ce îmi ating fruntea plecată către tine, mulţumindu-ţi că m-ai ales să-ţi fiu fiică.

Te voi face frumoasă de ziua ta, ţărişoara mea şi te voi îmbrăca cu straiele strămoşeşti, gândindu-mă să-ţi fac şi o cunună din spice galbene ce-ţi vor sta peste pletele bălaie.

Îţi voi da cea mai frumoasă maramă cusută cu fir de borangic, îţi voi coase o ie bătută cu mărgele şi flori de câmp. Îţi voi ţese ţărişoara mea, o catrinţa de lână şi îţi voi încinge mijlocelul cu un brâu în trei culori. Şi picioarele tale vor purta opinci de piele cu colţuni de lână. Aşa te văd de ziua ta, frumoasă aşa precum eşti. Îţi voi desena frumuseţile naturii să le ai aproape, iar lângă ţine îţi voi pune în coşuri de nuiele, poamele şi roadele pământurilor tale.

E atât de confortabil să porţi în suflet sentimentul unei iubiri ce poartă amprenta apartenenţei naţionale româneşti. Chiar dacă sunt departe, chiar dacă pământul pe care calc nu este ca al tău, îţi port sentimentele şi dragostea oriunde în suflet. Iar chipul tău nu poate fi asemuit cu nimic.

Şi, în loc de final, te rog încă ceva: Nu uita să le spui românilor mei dragi că mi-e dor de Crăciunul românesc cu sănii trase de cai cu zurgălăi, împodobite cu blănuri de oaie şi capră, de colindele cântate în seara de Crăciun la gura sobei, de cozonacii cu nucă şi mac, de caprele şi urşii ce dănţuiesc în ajunul Anului Nou. „La mulţi ani” România mea dulce, „La mulţi ani” ţara mea! Melania Eliza Tehanciuc, Norvegia

Notă: Textul de mai sus face parte din concursul ”Gânduri pentru România”, organizat de Asociația românilor din Norvegia și Jurnal de Nord pentru Ziua Națională a României (1 decembrie 2015).

Sursa:

Sursa foto: Cetateni Uniti

Related Posts

One Response “Melania Eliza din Norvegia: Gânduri pentru România”

  1. ionel says:

    Te imbratisez sora mea romanca, aflata din pacate departe de glia stramoseasca.Iti doresc tot binele din lume,tie si altor romani aflati departe de cei dragi.Ma bucur ca nu v-ati uitat radacinile si sunteti alaturi de neam si tara.LA MULTI ANI ROMANIA SI ROMANII MEI DRAGI!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss