C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Martor ocular: diversiunea de la Pungești

mascat-langa-jandarmi1. Trădarea

În noaptea de 1 spre 2 decembrie, satul Siliştea din comuna Pungești, județul Vaslui, și tabăra de rezistenţă împotriva gazelor de şist din această localitate au fost atacate de trupe de jandarmi, care au operat arestări în rîndul liderilor comunităţii şi al activiştilor care sprijineau această rezistenţă. Jandarmii au încălcat proprietăți private şi au agresat cîţiva oameni, fapt ce poate fi dovedit cu martori, înregistrări audio-video şi certificate medicale. Chiar dacă regulamentele şi legile în vigoare ar permite o astfel de intervenţie nocturnă împotriva cetăţenilor români (dar nu o permit), ea aduce aminte de acțiunile forțelor paramilitare și ale armatei de ocupație din Transilvania de Nord în septembrie 1940, care, pe timpul nopții, au comis atrocități împotriva țăranilor români.

2. Solidaritate și manipulare

Imediat după aceste abuzuri ale autorităţilor au apărut apeluri pentru participarea la un miting de solidaritate la Pungeşti, în data de 7 decembrie 2013. După intervenţia în forţă a jandarmilor şi instaurarea unei zone speciale de securitate, în localitate şi-au făcut apariţia tineri cu faţa acoperită, care incitau lumea la violenţă, stîrnind îngrijorare printre activiştii civici prezenţi la faţa locului. Activitatea acestor incitatori nu au fost stopată de jandarmi. În jurul datei de 4 decembrie circula deja, la nivel internaţional, ipoteza că regimul Ponta pregăteşte o diversiune la Pungeşti, pentru a arăta opiniei publice că opozanţii proiectelor de exploatare a gazelor de şist şi a mineritului cu cianuri sînt violenţi. Violenţele care urmau să fie provocate la Pungeşti trebuiau să servească drept pretext pentru instaurarea unor măsuri dure de reprimare a opoziţiei civile, respectiv pentru instaurarea unui regim poliţienesc tolerat de comunitatea internaţională speriată de faptul că ţara ar fi neguvernabilă cu alte mijloace. În acelaşi timp, jandarmii erau „pregătiţi” psihologic pentru o situaţie de escaladare a conflictului, fiind „informaţi” că vor fi atacaţi cu sticle incendiare de populaţia revoltată.

3. David și Goliat

Pe fondul acestor evenimente, am decis să particip la mitingul de la Pungești din două motive: pentru a-mi arăta solidaritatea cu acei oameni care rezistă eroic abuzurilor statului și ca să fac ce-mi stă în putinţă pentru a aplana violenţele programate să aibă loc. Am organizat o colectă de alimente şi de bani pentru oamenii din rezistenţa de la Pungeşti. Deplasarea a stîrnit interes și slugilor regimului, care ne-au iscodit în fel şi chip pentru a afla cine, cînd și cum vom merge la Pungești, astfel că în momentul încărcării ajutarelor în maşină eram filmaţi şi pozaţi pe ascuns de un penibil care se afla „întîmplător” în zonă.

Am fost patru orădeni care am participat la aceste evenimente: Marius Florea, Adrian Catană, Tamás Szombati-Gille şi cu mine. Colegii mei pot să confirme cele relatate mai jos, cum de altfel toate afirmațiile de aici pot fi probate cu martori, fotografii și înregistrări video.

Pe drum am sesizat o mobilizare fără precedent a forţelor de ordine. Doar în judeţul Vaslui am trecut pe lîngă 6 radare şi prin două filtre de poliţie care ne-au oprit, probabil pentru că aveam număr de înmatriculare din alt judeţ. Poliţiştii nu au făcut exces de zel, ne-au întrebat doar dacă nu vrem să mai stăm la aer. La intrarea în localitatea Siliștea am fost opriți de un filtru mixt de jandarmi și polițiști, care a cerut actele mașinii și a legitimat șoferul.

L-am întrebat pe un jandarm dacă e liniște și pace. El a răspuns că da, dar că unii nu vor liniște. Cu cîteva sute de metri înainte de tabără am fost opriți de un nou filtru mixt, care ne-a cerut să lăsăm mașina într-o parcare improvizată pe cîmp dacă dorim să mergem mai departe. Nu am mai fost legitimați. Am luat donațiile de alimente și am ajuns pe jos, în jurul orei 11, în tabăra de rezistență amplasată peste drum de perimetrul închiriat de firma Chevron de la primarul comunei (care se pare că și-a atribuit acest teren în mod fraudulos). Am depozitat ajutoarele într-o rulotă aflată în tabără, lîngă alte cîteva construcții improvizate din pari, folie de plastic și tulei de porumb.

4. Incitatorii mascați

În tabăra improvizată pe terenul proprietate privată pus la dispoziție de un sătean erau deja aproape 500 de oameni. Atmosfera era una de revoltă împotriva proiectului de exploatarea a gazelor de șist, care le pune oamenilor în pericol sănătatea. (De unde știm că exploatarea gazelor de șist e periculoasă? Din experiența de pînă acum și din concluziile oamenilor de știință care au fost ascultați de politicienii din alte țări europene, cum ar fi Franța sau Germania.) Erau militanți din toată țara, mulți săteni de toate vîrstele, dar și persoane mascate, cu fața acoperită de cagule, glugi și fulare. Era prezent un număr destul de mic de jandarmi, care păreau dezorientați.

Persoanele mascate se agitau peste tot. Am văzut un tînăr mai scund, cu fața acoperită cu fular, dîndu-i pe ascuns unui țăran să bea dintr-o sticlă de plastic de jumătate de litru, în care era un lichid maro tulbure, care putea fi cafea sau o altă băutură amestecată cu cafea. Atmosfera era tot mai înfierbîntată, dar majoritatea participanților era calmă, ca la orice miting de la oraș, cu scandări de genul „Uniți salvăm toată România”. Protestatarii le reproșau jandarmilor că apără o firmă străină, în loc să fie de partea conaționalilor lor.

5. Atacarea gardului Chevron

La un moment dat, împrejmuirea amplasată de jandarmi în jurul taberei a fost desfăcută și elementele metalice au fost aruncate de cealaltă parte a drumului. Jandarmii nu au reacționat, ba chiar au rămas într-un număr și mai mic în fața incintei firmei americane.
Un protestatar (activist venit din afara satului) a început să bată toba în ritmul unui marș militar. Un grup de cîteva zeci de persoane a luat cu asalt incinta Chevron. Între ei se auzeau voci care strigau: „Dărîmați gardul!” Între timp, din tabăra de rezistență unii activiști strigau la portavoce: „Reveniți în tabără! Nu intrați în incintă!” Majoritatea oamenilor au rămas în tabăra de rezistență, de unde au urmărit evenimentele.

Grupul care a atacat perimetrul Chevron s-a împărțit în două. O parte alerga de-a lungul gardului de plasă metalică și îl demola fără a întîmpina vreo rezistență serioasă (gardul, destul de lung, a fost pus la pămînt în doar cîteva minute). Printre cei care dărîmau gardul erau multe persoane cu fețele acoperite cu cagule, fulare sau eșarfe. Mascații trăgeau de gard și îi încurajau pe ceilalți să facă la fel.

Cealaltă parte a grupului care a alergat spre incinta Chevron a rămas la intrare, ciocnindu-se cu jandarmii într-un mod foarte ciudat (de parcă ar fi vrut să intre pe la intrare, cînd de fapt gardul de protecție nu mai exista). Dacă grupul care demola gardul nu părea să aibă probleme, acțiunea de la intrare dădea semne că poate degenera în violențe. Am alergat spre acel grup, ajungînd în fața jandarmilor, pentru a putea interveni dacă o parte sau alta ar fi vrut să comită agresiuni asupra celeilalte părți. Din grupul de protestatari cineva a aruncat două sau trei petarde în spatele jandarmilor, agitîndu-i atît pe aceștia, cît și pe țăranii revoltați. Am strigat la portavoce să nu se mai arunce petarde. Apoi s-au aruncat pietre peste mulțime, lovind persoanele aflate în față și jandarmii. Am fost lovit și eu cu o piatră în obraz. Nimeni nu a fost rănit grav. Totuși, spiritele s-au încins și unii oameni au fost loviți cu bastoanele peste mîini. Am văzut persoane cu degetele însîngerate de loviturile de baston primite, dar și altele cu mîinile zgîrîiate de gardul pe care îl demolaseră.

La demolarea gardului jandarmii au avut o atitudine pasivă sau ineficientă. Mai mult, unii au participat chiar la dărîmarea acestuia. După acțiunea respectivă, oamenii din sat vorbeau fericiți despre solidarizarea jandarmilor cu ei. Chiar comandantul Jandarmeriei Vaslui, colonelul Paul Smântână, a fost văzut dînd cu piciorul în gard (există și filmări care confirmă acest lucru). O femeie spunea că în timp ce ea trăgea de gard, jandarmii împingeau, iar unul i-ar fi spus la ureche: „Voi nu aveți furci și coase acasă?” Bucuria sătenilor incitați de agitatorii mascați și chiar de jandarmi a fost de scurtă durată, urmînd imediat represiunea.

Este foarte interesant că în incintă, chiar la intrare, pe partea stîngă, era o stivă de plăci de gard. Oare știa cineva că gardul va fi demolat și s-au adus din timp materiale pentru refacerea lui? Este o întrebare retorică. Evident că se știa, iar firma nu s-a deranjat să joace prea mult teatru. După ce sîmbătă anunța că își întrerupe activitatea pe termen nedefinit, indispusă de violența protestatarilor, la cîteva ore o repornea ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic.

6. Represiunea

În afară de demolarea gardului și a unui WC ecologic nu s-a mai întîmplat nimic notabil în incinta Chevron. Nici un utilaj nu a fost pus în pericol.

Au apărut foarte repede autobuze cu scutieri de la o unitate din Bacău, care era campată în apropiere și mai multe dube pentru transportul persoanelor reținute („regine” și „prințese ale nopții”). Protestatarii s-au retras în tabără.

Ceea ce m-a uimit era comportamentul vesel și agitat al unora dintre scutieri. I-am văzut de aproape, deoarece mă deplasam de-a lungul cordonului dublu pe care l-au format și le vorbeam, cerîndu-le să nu acționeze cu brutalitate împotriva unor oameni care au fost pe bună dreptate revoltați, să nu uite că și protestatarii sînt români ca și ei. Și alți participanți la evenimente mi-au confirmat aceeași impresie, că unii dintre scutieri erau sub influența băuturilor alcoolice. Unul dintre acești scutieri, care avea și cagulă pe față, a cărui privire era de om beat sau măcar „pilit, abțiguit”, m-a amenințat cu bastonul printre colegii săi din din față. L-am întrebat cum își permite să facă astfel de gesturi și i-am cerut să-și scoată cagula, să nu se ascundă. Colegii lui îl împingeau și îl mutau mai departe în rîndul din spate, jenați probabil de atitudinea lui neprofesionistă. Respectivul mi-a răspuns că aș fi instigator. L-am întrebat de ce sînt instigator, pentru că am strigat „Nu loviți jandarmii” și „Fără violență”? I-am cerut șefului său să îl scoată din dispozitiv pe motiv de labilitate emoțională, dar acesta nu a avut nici o reacție.

Un comandant al jandarmilor a anunțat că responsabilii pentru infracțiunea de distrugere a gardului vor fi identificați și reținuți. Însă au fost reținute mai ales persoane pașnice, uneori pentru delicte de opinie. Cum ar fi femeia care a comentat „Ponta a dărîmat gardul, Ponta!”, iar comandantul a cerut subordonaților să o ridice. Încercările de ridicare/arestare a unor femei sau a liderilor mai vocali au dus la tensiuni între protestatari și jandarmi, în urma cărora unii jandarmi, respectiv scutieri au acționat tot mai dur și mai neprofesional, luîndu-se la harță cu sătenii. Cîteva persoane au fost transportate cu ambulanța în urma loviturilor primite.

Dacă pentru demolarea gardului îl consider vinovat pe comandantul Inspectoratului de Jandarmi Vaslui, pentru abuzurile comise ulterior responsabil este colonelul dr. Ovidiu Vasilică, prim-adjunct al inspectorului general şi şef al Statului Major al Jandarmeriei Române, care a coordonat operațiunile de reprimare a rezistenței de la Pungești din după-amiaza zilei de 7 decembrie. Au fost ridicați oameni pașnici, pentru că spuneau lucruri care nu îi conveneau domnului colonel, cum ar fi că jandarmeria este în slujba unor trădători de țară.

Cazul cel mai flagrant de abuz în arestările efectuate la comanda impresionistă a numărului doi din Jandarmeria Română este cel îndreptat împotriva țăranului român Willy Schuster din Moșna, Sibiu, venit să-și manifeste solidaritatea cu frații lui din Pungești. Acesta a sosit în tabără în jurul orei 13, a stat exclusiv lîngă troița din fața amplasamentului firmei Chevron și s-a rugat în genunchi, singur sau împreună cu alți protestatari. Poate că rugăciunea lui a zgîrîiat urechile fostului şef al Şcolii de Aplicaţie a Jandarmeriei (Willy Schuster cerea înţelepciune pentru cei care conduc jandarmii împotriva propriului popor). Poate că domnul colonel a confundat cîmpul de la Pungeşti cu cîmpurile de luptă din Kosovo sau Afganistan. Poate a confundat propriul popor cu un inamic care merită reprimat şi pentru faptul că se roagă. Cert e că Willy Schuster a fost ridicat la ordinul său şi aruncat cu brutalitate în dubă. Din a treia încercare, pentru că la primele două încercări au intervenit oamenii din jur şi i-au luat la rost pe jandarmi, care s-au retras cerîndu-şi scuze pentru „excesul de zel al colegului nostru”.

Dacă oamenii paşnici erau ridicaţi pentru că vorbeau sau se rugau, persoanele mascate prezente în sat de cîteva zile, foarte active în instigarea oamenilor şi chiar participante la demolarea gardului nu au fost deranjate de jandarmi, povestind prieteneşte cu aceştia chiar în momentele cele mai tensionate, cum ar fi încercuirea taberei şi ridicarea ultimilor opozanţi activi. Fotografiile unei echipe de televiziune din Braşov îi arată pe acești indivizi cu figură de huligani distrugînd împreună cu jandarmii tabăra de rezistenţă de la Pungeşti după ridicarea, respectiv alungarea ultimilor protestatari.

Oare ce argument mai este necesar pentru a demonstra că violenţele au fost provocate pentru a servi drept pretext pentru reprimare şi pentru propaganda regimului?

Se spune că la percheziţiile efectuate în tabără – fără martori civili sau din mass-media – s-ar fi găsit o cutie (nedeschisă) de petarde şi combustibil în recipiente de plastic. Combustibilul nu era sub formă de coctailuri Molotov, ci era folosit pentru gătit sau pentru încălzit de cei ce locuiau în tabără. Tabăra a fost desfiinţată pentru că nu ar fi avut autorizaţie de construcţie, în timp ce în România se construiesc blocuri, magazine şi şosele prin rezervaţii naturale fără astfel de autorizații. Şi pentru că ar fi fost insalubră. Din grijă pentru sănătatea sătenilor deci.

După desființarea taberei de rezistență s-a instituit un regim de restricții de mișcare și de adunare în Siliștea-Pungești, iar locuitorii spun că ar fi fost bătuți din nou în timpul nopții și că dacă se adună mai mult de 2-3 pe stradă sînt legitimați și băgați în dube.

7. În loc de concluzii

În ceea ce mă privește, în afară de scandările obişnuite la care am luat parte, nu am fost implicat în alte acţiuni, cum ar fi îmbrîncelile cu jandarmii sau demolarea gardului, fiindcă am dorit în primul rînd să pot interveni cînd cineva era în pericol. Am încercat în primul rînd să calmez spiritele. O singură dată am „sfidat“ autoritatea, atunci cînd jandarmii alungau lumea de pe un teren privat făcînd abuz de forţă, în dispreţul oricărei legi. Un comandant al lor spunea la portavoce: „Vom folosi forţa. Au fost comise infracţiuni de distrugere. Vă rugăm să părăsiţi terenul.” Revoltat de ceea ce se petrecea, i-am răspuns, tot la portavoce: „A fost comisă infracţiunea de trădare de ţară. Jandarmi, vă rugăm să apăraţi ţara!” Pentru această ofensă mă autodenunţ şi sînt gata oricînd să fac o plimbare cu Regina nopţii şi să încasez nişte bastoane.

Nu îi consider vinovaţi pe jandarmii care au avut un comportament profesionist, echilibrat, la Pungeşti, ci doar pe cei care au făcut excese, poate chiar sub influenţa alcoolului, care au uitat că au în faţa lor cetăţeni români revoltaţi şi nu huligani pe un stadion. Şi mai ales vinovaţi sînt comandanţii care au acceptat să participe la această diversiune şi la toate abuzurile comise împotriva cetăţenilor revoltaţi la Pungeşti. Care au acceptat ca jandarmeria să fie folosită ca o armată de ocupaţie împotriva propriului popor. Aceştia vor trebui să răspundă pentru faptele lor cînd va cădea regimul trădător de ţară pe care îl slujesc.

S-a pretextat că se apără legalitatea, că sutele de jandarmi dizlocaţi pe bani publici apără o proprietate privată. De ce oare firma Chevron este singura proprietate privată apărată cu astfel de efective și costuri, în timp ce pădurile sînt defrişate fără ca statul să desfăşoare forţe similare? De ce magazinele din Siliştea-Pungeşti sînt închise abuziv? De ce ele nu au dreptul să funcţioneze, ci numai o firmă străină care pune în pericol sănătatea oamenilor? De ce dreptul la liberă circulaţie şi la opinie este reprimat în România, iar pentru a face asta statul provoacă diversiuni mizerabile, punînd în pericol viaţa cetăţenilor săi, civili și militari?

În privinţa gardului la a cărui demolare nu am dorit să particip am de spus următoarele lucruri: el este ilegitim şi ilegal, iar faptul că la Pungești a fost o diversiune nu scade cu nimic eroismul oamenilor care au vrut să fie îndepărtat acest simbol al ocupației străine și au riscat pentru asta. Ilegitime și ilegale sunt toate explorările şi exploatările de şist aprobate de guvern, la fel ca mineritul cu cianuri şi alte proiecte care pun în pericol sănătatea poporului român şi distrug mediul. Ele nu au ce căuta în ţara noastră şi împotriva lor trebuie să acţionăm toţi cei care mai avem o urmă de patriotism şi responsabilitate.

Dar acțiunea, cred, trebuie îndreptată nu împotriva efectelor, ci a cauzei. Cum spunea un jandarm cu care am vorbit la Pungeşti: „Nu jandarmii sînt problema voastră. Mergeți la București, acolo e buba!”

(Sursa foto: Nicolae R. Dărămuș și Tamás Szombati-Gille)

Autor: Orlando Balaș
Sursa: Orlando Balaș

Related Posts

2 Responses “Martor ocular: diversiunea de la Pungești”

  1. tom says:

    Asa s-a intamplat ai dreptate,i-am vazut si eu pe tinerii cu fetele acoperite,si nu am vazut sa fie bagatii in dube,eram nedumerit de ce sunt mascati,este clar erau instigatori din partea jandarmerie .Este clar ca si-au dus la indeplinire scopul,deranjau oamenii ca protestau si au gasit solutii simple,adevarat a spus jandarmul, la bucuresti se afla cuibul hotilor ,escrocilor si banditilor care dirijeaza aceasta tara pe care au transformat-o in colonie.

  2. Sergiu says:

    Foarte bine punctat. Asa se petrece de fiecare data cand jandarmii au de a face cu grupuri de protestatari pasnici de care nu mai pot scapa. Si de fiecare data in istorie…. la toate manifestarile pasnice…. autoritatile trimit instigatori la violenta …. pentru a-i putea reprima si alunga.
    Este o tehnica deja prea des folosita si uzata pentru cunoscatori… din pacate nu si pentru oamenii simpli care cad usor in capcana.
    Mahatma Gandhi a avut mult de fuirca cu instigatorii la violenta care incercau sa reprime astfel protestele lui pasnice impotriva interdictiei de a extrage sare din apa de mare – o practica straveche a oamenilor din India. Obisnuia sa tina post negru si refuza sa manance chiar si mai multe zile…. pana incetau violentele…

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss