C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Majorităţi staliniste

coruptie1Societatea românească este menţinută de întreg sistemul care o guvernează la o distanţă, perfect reglată, faţă de orizontul democraţiei. Ceea ce a făcut regimul comunist continuă sistemul de acum. Mimând democraţia, se produc duble standarde în lanţ cauzal, cum este specificul sistemului actual şi al psihologiei colective. Acest profil instituţional, politic, cu linii pronunţat strategice, a transformat România într-un Babel la dispoziţia crizelor şi intereselor de peste tot. Un fel de lumea a treia, căreia i se oferă tensionările necesare. Nu este greu de observat, politica europeană comunitară internă este bântuită de reflexe preluate de la blocul comunist. De fapt, în loc să vedem o coagulare corectă a UE, asistăm la o ierarhizare a puterii precum în fostul lagăr sovietic, ceea ce este mai mult decât un eşec, chiar o culpabilitate monstruoasă. Pentru starea clasei politice româneşti, această contextualizare este un suport ideal. Corupţia se află la un adăpost construit democratic, tot mai greu de îndepărtat aici, internaţionalizându-se.

În întreaga societate se resimte absenţa solidarităţii în chestiuni elementare, fără a se găsi explicaţia acestei situaţii dramatice. Naufragiul moral pare a fi general, o lume fără niciun reper valabil s-a instalat autoritar. Cei chemaţi să facă ordine în acest peisaj imposibil, halucinant, devin ei înşişi parte a problematicii incriminate. Eşecul României se află în această lipsă de substanţă morală care diminuează întregul potenţial naţional. Toate clişeele comuniste sunt încă folosite pentru manipularea în acceptarea lucrurilor şi păstrarea actualei direcţii pustiitoare. Tergiversările propuse fac din actorii istoriei momentului nişte personaje specializate în fraudare. Modelul românesc poate fi unul didactic, şi bine ar fi să fie utilizat în studiul ştiinţelor politice. Numai aşa s-ar produce, probabil, o oarecare demantelare a unor organizaţii anti-democratice conectate la sistem, prin care răul se autogenerează.

Maşinăria electorală poate produce democraţie când este pusă în mişcare de un sistem de valori. Sunt prea mulţi ani de când aceleaşi metode subminează evoluţia socială. Reinstalarea stalinismului adaptat reprezintă o realitate. Toate mişcările de igienizare a economiei au în spatele lor deciziile unor grupuri. Normale ar fi extinderile unor prospecţiuni mult mai departe. Confiscarea averilor, punctul esenţial, nici nu este luată în calcul, făcând din aceste anchete nişte simple vendeta. Sistemul este în continuare protejat, cu imunitate, ceea ce este inacceptabil. Vrea sau nu vrea clasa politică, legile protecţioniste trebuie eliminate în spiritul Constituţiei. Asta va trebui să analizeze Curtea Constituţională. Filosofia legilor, spiritul lor democratic. Au juriştii de acolo vocaţie pentru aşa ceva ? Dacă nu o au, le lipseşte orice drept de a fi la o asemenea instanţă de excelenţă. Spiritul public a fost îndeajuns terfelit de toţi cei plătiţi să asigure funcţionarea ţării. S-a ajuns până acolo încât avem o masă compactă de vinovaţi, profitori şi impostori. Sistemul actual generează impostură, fraudă, dispreţ, paranoie, ajungând propriul său judecător absolut. Mai mult de atât nu se poate, iar acest blocaj total este perceput drept un punct de sprijin al democraţiei.

Reconfigurarea stalinismului nu mai reprezintă o presupoziţie. Degradarea integrală a pus stăpânire pe tot ce ar putea reprezenta alternativele. Apare limpede extracţia mediului politic din acest moment şi bazele sale de nezdruncinat. Culpabilizarea punctuală este singura cale de a demobiliza caracatiţa care sfâşie România. Omul politic român trebuie scos din hlamida sa intimidantă şi transformat într-un cetăţean cu responsabilităţi. Nimic mai mult. Hărţuirile juridice nu dau rezultate, ele păstrează sistemul, sunt circ mediatic. Înaintea tuturor relelelor, sistemul a generat această monstruozitate numită politicianul român din acest moment. A trece cu vederea stalinismul care se prepară în România înseamnă, oriunde te-ai situa, un comportament antisocial.

Acest stalinism a făcut din partidele politice, direct sau indirect, nişte găşti cu strategie comună, iar din omul politic, un foarte posibil infractor. Uriaşele averi ilegale, delapidările, impostura, abuzurile, intimidările au ajuns singurele realităţi produse de ciclurile electorale. Sunt pagube uriaşe, inclusiv de natură morală, de recuperarea cărora nimeni nu pare a fi preocupat, aceasta fiind esenţa problemei şi a fenomenului.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss