Grecia a reușit să-și stabilizeze balanța externă și este în măsură să părăsească zona euro, ceea ce i-ar putea oferi o necesară gură de oxigen. Mai merită sacrificiile pentru Europa atunci când Europa se traduce doar prin semnalele Germaniei, prin somaj și austeritate?, se întreabă economistul franco-elvețian Michel Santi, într-un articol de opinie publicat de la La Tribune.
Dupa sase ani de depresiune, Grecia nu pare inca intr-o situatie mai buna la inceputul lui 2014. Tote perspectivele de crestere pentru noul an sunt pesimiste si negativiste, iar PIB-ul din 2013 a fost cu 4% mai redus decat cel din 2012. De fapt, economia elena isi vede astazi amputate 25% din resursele sale, in raport cu perioada de debut a crizei. Ca element de comparatie, economia SUA s-a prabusit cu 30% in timpul Marii Depresiuni. Grecia a suferit, asadar, o depresiune puternica, a carei amplitudine este inspaimantatoare si se traduce printr-o rata a somajului de 27% si chiar de 55% in randul tinerilor.
Realitatea este si mai dramatica, pentru ca la un singur grec care are loc de munca exista doi greci care sunt someri. Este cel mai mare asemenea raport care poate fi intalnit in lume. Daca ar dori sa ajunga la un raport din tari cu o crestere foarte redusa doar, precum Franta, efortul grecilor ar trebui sa fie unul supraomenesc.
Ritmul crearii de locuri de munca ar trebui sa ajunga la o cadenta formidabila pentru ca raportul acesta sa ajunga la 1,5, iar acest lucru este ingreunata de faptul ca salariile din Grecia sunt inca mai mari decat in Ungaria sau Polonia. Altfel spus, Grecia nu va putea miza pe exporturi pentru a obtine cresterea economica, in ciuda reducerii salariilor si in ciuda eforturilor de a spori productivitatea. Deci, anul 2014 va semana mult cu anii anteriori, in ciuda estimarilor guvernului elen, ale UE si FMI – care, e drept, se inseala sistematic de ani de zile tot estimand o crestere iminenta a economiei Greciei.
Cu toate acestea, economia acestei tari s-a schimbat in ultimii doi ani. Grecia a inregistrat chiar un excedent comercial, gratie in principal turismului, care a avut o crestere der 12% in 2013, si somajului masiv a si a scaderi consumului, care s-au tradus prin scaderea importurilor. La fel, Grecia nu mai are nevoie acum sa se imprumute si nu mai are nevoie de aistenta Europei pentru a finanta noi cheltuieli. Dupa ce a realizat economii de circa 110 miliarde de euro in 2012 si in 2013, bugetul elen va fi excedentar in 2014! Tara nu va dispune de venituri suficiente pentru a-si achita imprumuturile contractate la dobanzi fenomenale, dar cel putin va fi in masura sa-si plateasca cheltuielile curente.
Cu alte cuvinte, s-au schimbat nu numat statisticile si cifrele, ci intreaga realitate din Grecia. Daca predictiile privind parasirea zonei euro de catre Grecia in 2011 sau 2011 nu s-au adeverit aceasta s-a intamplat pentru ca era literlamente imposibil ca aceasta tara sa paraseasca zona euro, pentru ca nu avea mijloacele cu care sa-si asigure subzistenta. Excedentul comercial din 2013 su excedentul bugetar prevazut pentru acest an i-ar permite si i-ar da mijloacele de a parasi zona euro, in cazul in care Grecia va dori. Grecia ar fi capabila sa paraseasca zona euro fara a mai recurge la ajutorul UE si al FMI.
Excedentul sau comercial ii permite sa treaca la o drahma solida, care ar putea fi devalorizata suficient cat sa incurajeze exporturile. Guvernul elen si ordinea publica nu ar mai fi amenintate, pentru ca tara va avea la dispozitie suficienti bani pentru a-si onora obligatiile fata de cetateni. Grecia nu ar ajunge in incapacitate de plata, pentru ca datoriile vor fi platite in drahme, o moneda care poate fi tiparita in vaz de urgenta. Pe scurt, o iesire din zona euro nu ar fi nici pe departe o catastrofa, cel putin nu pentru Grecia. La acest inceput de 2014 nimeni nu s-ar gandi sa nesocoteasca eventualitatea unui ”Grexit”.
Se vor revolta oare grecii contra strategiei raului folosita in mod sistematic de autoritatile europene, ele insele sub bocancul german? O strategie care consta in a analiza criza doar prin prisma deficitelor si de a nu o remedia decat prin austeritate bugetara. O strategie care pedepseste pe cei si pe cele care sunt cel mai putin responsabili pentru declansarea crizei, adica poporul. Tehnocratia europeana si-a indeplinit cu bucurie, in realitate, sarcina de a impune aceasta austeritate unor tari europene de la periferie, precum si Frantei, iar consecinta este ca grecii, spaniolii, portughezii isi pun azi o serie de intrebari existentiale. Merita toate aceste sacrificii? Merita aceasta Europa, cand singurele raspunsuri si singurele semnale care vin din Germania si de la Bruxelles se reduc la somaj si economii suplimentare, care se vor traduce si ele mai departe in radicalizari suplimentare?
Autor: Calin Marchievici
Sursa: Cotidianul
Nu ar trebui sa suportam “cisma” dnei Merkel….Germania ,prin Preşedintele comitetului pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok, vrea ca imigranţii români să fie amprentaţi ,asa ceva este inadmisibil si rusinos…nazitii faceau asa ceva cu evrei..le puneau insemne cu steau lui David …rusine…