C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Luptă de clasă sau luptă de castă?

images-1Karl Marx, dupa cum se stie, pusese in centrul “stiintei” sale ideea de lupta de clasa; aceasta idee a reprezentat motorul filozofiei sale despre istorie, istoria fiind conceputa ca o insiruire dialectica de conflicte intre clasele dominante si cele subalterne. Astfel, revolutia franceza a fost declansata de dorinta burgheziei de a deposeda de puterea parazitara aristocratia, iar la randul sau, atunci cand capitalismul burghez si-ar fi incheiat posibilitatile de dezvoltare, masele proletare ar fi subminat puterea opresiva a burgheziei pentru a se ajunge intr-un final la domnia libertatii. Personal, suntem de parere ca istoria universala poate fi observata din mai multe perspective, existand de asemenea, mai multe nivele de a “citi” istoria. Nu negam faptul ca ipoteza lui Marx, chiar daca a fost repudiata de istorie poate fi partial valida, dintr-o anumita perspectiva, pe plan materialistic. Ceea ce constatam este ca exista doar un plan materialist dominat de raporturile economice pure.
Propunem deci, o lectura a istoriei nu ca istorie a “luptei de clasa”, ci ca o istorie a “luptei de casta”. Am asistat, mai ales in ultimele secole, la un progresiv si de neoprit acces la putere al plebeilor (sa fie clar ca nu se vorbeste de plebei in sens economic, ci in sens spiritual: de fapt, astazi se afla la putere plebei bogati) care, pas cu pas, au impus tuturor necesitatile lor, gustul lor, viziunea lor asupra lumii, ajungandu-se la a fi normal sa se creada “nebunie” tot ce nu intra in orizonturile lor limitate.

Din aceasta perspectiva, revolutia franceza reprezinta rasturnarea anti-traditionala a ceea ce conform doctrinei hindu este casta “vaisya” (negustorii) impotriva ordinei naturale a castei “brahmanilor” (sacerdotii) si a castei “ksatriya” (razboinicii). In acelasi fel, comunismul, inteles in mod comun, reprezinta o tentativa de inlocuire a puterii castei “vaisya” (negustorii) cu puterea castei “sudra” (servitorii).

La sfarsit o chemare si o invitatie adresata tuturor celor care simt nevoia intima sa dispretuiasca (“valorile” si obiceiurile societatii moderne): aristocrati din toata lumea, uniti-va!

Autor: Alberto Lodi (“Lotta di classe o lotta di casta?”), Rinascita

Traducere si adaptare: Remus Tanasa

Sursa: Remus Tanasa

Related Posts

3 Responses “Luptă de clasă sau luptă de castă?”

  1. Nitescu Gheorghe says:

    Domnule Tanasa, ma tem ca nu ai inteles nimic din articolul pe care il mentionezi. Ceea ce scri dumneata este o inlantuire de ineptii, ca sa fiu amabil. Cine e Marx pe care il mentionezi, ca nu e Karl Marx nascut in 5 mai 1820 si mort in 1883? Scriitura dumitale e a unuia din casta paria!

  2. gabi says:

    Adevărul despre Capitalism şi Comunism , spus de economistul Constantin Cojocaru

    Actualul sistem politico-economic este “pe moarte”. Acest “sistem politico-economic” se numeşte capitalism, mai exact capitalism oligarhic. El nu ajuns pe moarte ACUM. El este pe moarte de peste 200 de ani. A apărut, la un moment dat, un medic, pe numele lui Karl Marx, care a pus acestui sistem un diagnostic corect, exact. Diagnosticul pus de Marx a fost următorul: modul de producţie bazat pe proprietatea PRIVATĂ asupra capitalului generează, implacabil, oligarhizarea economiei şi a societăţii, concentrarea în mâinile unei minorităţi a bogăţiei create de capital şi de muncă şi transformarea în sclavi a majorităţii cetăţenilor.
    Soluţia propusa de Marx, proprietatea COMUNĂ asupra capitalului, s-a dovedit catastrofală. Ea a condus la forma absolută a oligarhiei, în care întregul capital productiv al unei ţări întregi – pământ, construcţii, maşini, utilaje, fabrici, uzine, spaţii comerciale, bănci, hoteluri etc – a ajuns în proprietatea unui singur om, conducătorul partidului şi statului comunist, restul cetăţenilor fiind aduşi la starea de sclavi, pe care o cunoaşteţi, dacă aveţi peste 40 de ani şi nu aţi făcut parte din nomenclatura comunistă.
    Acolo unde nu a fost adoptată soluţia lui Marx, a fost aplicată soluţia medicamentoasă propusă de Keynes şi urmaşii acestuia, prin care s-a prelungit viaţa muribundului până în aceste zile, între timp, fostele societăţi comuniste fiind aduse şi ele, foarte repede, la faza de capitalism oligarhic în agonie.
    Exact acum 100 de ani, în 1912, englezul Hilaire Belloc, a publicat cartea “The Servile State”, în care, plecând de la diagnosticul şi soluţia lui Marx, a arătat că, aşa cum proprietatea PRIVATĂ asupra capitalului, lăsată de capul ei, duce, implacabil, la sclavagismul capitalist, tot aşa , proprietatea COMUNĂ asupra capitalului va duce, implacabil, la sclavagismul comunist. A spus asta cu 5 ani înainte de “marea revoluţie socialistă din octombrie”. Belloc a întrevăzut soluţia, aceasta fiind MICA proprietate PRIVATĂ asupra capitalului. Din păcate, nici Belloc, nici urmaşii lui, cunoscuţi sub denumirea de distributişti, nu au reuşit să scrie şi REŢETA sistemului economic şi politic bazat pe mica proprietate PRIVATĂ asupra capitalului. Această REŢETĂ privind construcţia economiei democratice avea să fie scrisă după alţi aproape 80 de ani, în 1990, cunoscută, atunci, sub denumirea de Varianta Cojocaru şi, mai recent, sub denumirea de Legea Cojocaru. Vă invit să citiţi detaliile intrând pe http://www.variantacojocaru.ro.
    Cunoaştem PROBLEMA cu care ne confruntăm, cunoaştem SOLUŢIA.
    Cei care au devenit proprietarii capitalului, deposedându-ne, se opun acestei soluţii. Noi, cei deposedaţi, nu avem nici putere militară, nici putere financiară, nici putere politică, cu care să punem în practică SOLUŢIA.
    Ne-au deposedat de toate. Mai avem numai puterea numărului, care, fără UNITATE, are valoarea 0 (zero). Dacă nu ne unim, vom rămâne aşa cum suntem acum, adică SCLAVI.
    Cu resursele pe care mi le-a dat Dumnezeu, voi continua lupta până la capăt, adică până când Dumnezeu ma va chema la el. Deci, eu am ajuns la convingerea că, în stadiul la care a ajuns specia umană, omul nu poate fi LIBER decât dacă este PROPRIETAR DE CAPITAL, dacă deţine în proprietate PRIVATĂ o bucată, mai mare, sau mai mică de capital (bunuri productive). Dacă nu deţine acest capital, el este OBLIGAT să-şi vândă munca celui care deţine capitalul, pentru a-şi procura cele necesare traiului. Pentru munca lui, cel care deţine capitalul îi plăteşte un salariu cât să-l ţină în viaţă ca vită de muncă.
    Concluzia este că trebuie creat un SISTEM, prin care MAJORITATEA capitalului să intre şi să rămână în proprietatea PRIVATĂ a MAJORITĂŢII cetăţenilor. LEGEA COJOCARU a creat acest SISTEM, legislativ, administrativ, şi mai ales, financiar. Sistem care, se ştie, a fost unul, în 1990, adaptat condiţiilor de ATUNCI, din România. Este altul, astăzi, în România. El poate fi adaptat, astăzi, oriunde, în lume, unde capitalul este oligarhizat, se află în mâna unei minorităţi, în timp ce majoritatea este formată din sclavi. Indiferent cum va evolua lumea, în următorii ani, va avea de ales între acest SISTEM, adică între LIBERTATE, şi SCLAVIE, pentru MAJORITATE.
    Deci OBIECTIVUL rămâne neschimbat, adică LIBERTATE PRIN PROPRIETATE, nu de orice fel, ci de CAPITAL. Eu nu lupt de dragul luptei. Eu lupt pentru acest OBIECTIV. Nu se pune problema să găsesc …alte obiective. Ştiu că nu este uşor, dar, mai devreme, sau mai târziu, toţi cei interesaţi de bunul mers al lucrurilor vor înţelege că atâta timp cât capitalul se va afla în proprietate oligarhica, a celor puţini, fie ea privată, sau de stat, comunistă, justiţia va fi una subordonată intereselor oligarhilor, învăţământul va fi unul subordonat intereselor oligarhilor, sistemul de sănătate va fi unul subordonat intereselor oligarhilor, poliţia, jandarmeria, armata, mass-media, morala, TOATE componentele statutului şi ale aşa-zisei societăţi civile vor fi subordonate intereselor oligarhiei.
    După cum vedeţi, gândirea mea politică, nu se reduce la.. această lege, la economie. Am în vedere TOTUL, însă am trăit suficient de mult şi suficient de prins în cunoaştere şi experienţă ca să-mi permit să afirm că temelia societăţii este economia, iar temelia economiei este proprietatea asupra capitalului.
    Nu va exista, niciodată şi nicăieri, o justiţie care să dea dreptate celor mulţi atâta timp cât capitalul se va afla în proprietatea oligarhilor, oricât de alambicate şi înfrumuseţate vor fi articolele legilor. Nu vor exista, niciodată şi nicăieri valori morale, precum munca, cinstea, solidaritatea, atâta timp cât capitalul va fi în proprietate oligarhică. Nici educaţie pentru cei mulţi, nici îngrijire medicală, nici siguranţa zilei de mâine, nici siguranţă pe strada, sau în casă.
    (va rog sa publicati textul)

  3. Patriae Fidelis says:

    @Nitescu Gheorghe
    In primul rand autorul textului este italian, iar T.R. s-a ocupat doar de traducere.
    In al doilea rand delirati, nu vad nimic in text care sa afirme ca Marx ar fi propus altceva decat istoria consemneaza.
    In al treilea rand sugerez sa mai citesti odata textul.
    Se pare ca plebeul esti tu, avand in vedere ca nu ai reusit sa iti dai seama nici macar cine este autorul textului.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss