C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Linguşirea, de la Ion Barbu la Gabriel Liiceanu

gabriel-liiceanu-acuza-clasa-politica-si-implicit-pe-traian-basescu-1Nimeni nu ştie să linguşească mai bine decât un intelectual. E un obicei străvechi şi practicat în toată lumea: intelectualul caută un protector puternic care să-l conecteze la o sursă de venituri, la schimb îi lustruieşte imaginea publică. Dar contează foarte mult cum face chestia asta; mai demult, elucubraţiile omagiale erau cu dus şi întors.

De exemplu, poetul Ion Barbu îi dedica regelui Carol al II-lea un catren împănat cu simboluri falice şi aluzii străvezii. Bolnav de priapism şi obsedat sexual (detalii aici) Carol al II-lea nu avea cum să nu priceapă ironia versurilor de mai jos:

„Triumf târziu de lujer de aloe

Şi steag floral climatelor fierbinţi

Al plantei înţeles în rod şi foi e

Iar sensul seminţiilor, în Prinţi”

La rândul ei, Henriette Yvonne Stahl îndrăznea prin 1970 o dedicaţie cel puţin la fel de aluzivă pentru soţia lui Nicolae Ceauşescu. Deşi extrem de concentrată, propoziţia de mai jos creează o imagine cel puţin tulburătoare:

„Tovarăşei Elena Ceauşescu, celei mai drepte cumpene – susţinătoarea puterii cârmaciului ţării.”

Obrăzniciile de mai sus ar trebui comparate cu ce i-a declarat Gabriel Liiceanu preşedintelui Băsescu:

„Timp de 10 ani cât aţi fost, sunteţi preşedintele României, nu aţi făcut decât să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim.”

Emoţie şi convingere, devoţiune şi implicare politică, însă lipseşte îndrăzneala şi stilul.

Autor: George Damian

Sursa: George Damian

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss