Justitia merge la examenul de corigenta. Este inevitabil

Libertatea doamnei Mariana Rarincea a fost ingenunchiata. Injosita. Suprimata. Timp de sase luni. In urma unui denunt calomnios facut de insasi Livia Stanciu, presedinta Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iar execuția a aparținut unor procurori DNA, dar si unor judecători. Timp de sase luni, acest cetățean, care nu facuse altceva decat sa-si revendice niste bani cuveniți de la doamna Livia Stanciu, a fost lipsit de libertate. Nu spune nimeni ca o justiție puternica si independenta nu poate si gresi. Din cand în cand. Dar, în mod obligatoriu, greseala trebuie reparata. Imediat. Ceea ce nu s-a intamplat in acest caz. De aceea, justitia romana a ramas corigenta. Iar acum merge la examen. Va trece sau nu?

Ar fi fost o simpla eroare a unor procurori care au concluzionat eronat ca, solicitandu-si banii inapoi, un cetatean, in speta Mariana Rarincea, a santajat, si a unor judecatori care au apreciat, de nu mai puţin de cinci ori, ca doamna Mariana Rarincea trebuie tinuta dupa graţii. In arest preventiv. Daca si numai daca cazul ar fi fost unul obisnuit. Numai ca, la celalalt capat al „dreptaţii” s-a aflat nimeni altul decat capul executiv al justitiei. Respectiv, presedinta Inaltei Curţi de Casaţie si Justitie. Aceasta, fiind direct interesata in cauza, a reclamat un santaj. Santajul, vezi Doamne, facut de doamna Mariana Rarincea s-a dovedit a fi inexistent.

Printr-o hotarare definitiva a Curtii de Apel. In consecinta, santajul nu a existat. Neexistand santajul, exista in schimb altceva. Si anume, un denunt calomnios. Facut de doamna Livia Stanciu impotriva bietei femei. Denuntul calomnios este definit prin legea penala si se pedepseste ca o infractiune. Doamna Livia Stanciu, ca intaiul statator al justitiei romane, cunoaste la perfectie, sau cel putin asa se presupune, definitia infractiunii. Prin urmare, nu putem decat prezuma – si aceasta prezumtie este de bun simt – ca a facut un denunt calomnios cu buna stiinta. Si cu rea-intentie. Expunand in acest fel o persoana, nu numai oprobiului public, nu numai unei anchete rusinoase, nu numai pericolului de a fi condamnata si intemnitata, ci si, fapt care s-a consumat, lipsirii acesteia de libertate timp de sase luni, pe care a trebuit sa le petreaca in beciurile insalubre si inumane ale arestului politiei.

Cum in orice stat se intampla ca justitia sa comita erori, in orice stat in care justitia functioneaza in mod acceptabil, atunci cand eroare este dovedita, mai ales intr-o situatie atat de grava, cei vinovati parasesc ei insisi sistemul sau sunt scosi imediat din sistem. Pentru a fi mai exact, pana acum, doamna Livia Stanciu ar fi trebuit sa demisioneze sau sa fie demisa din functia de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Demisa la solicitarea CSM, de catre presedintele Romaniei. Si la fel ar fi trebuit sa se intample si cu responsabilii din procuratura. Adica, cu cei care au pus in opera denuntul, tot intr-un mod ilegal, si au solicitat, de cinci ori, tinerea sub arest preventiv a doamnei Mariana Rarincea. Sefa acestora, fiind doamna Laura Codruta Kovesi.

Intrucat pana in prezent cei vinovati nu au demisionat, nici nu si-au cerut scuze, nici nu si-au asumat raspunderea, iar cei obligati sa-i controleze si sa-i sanctioneze daca au gresit nu au reactionat in niciun fel, rezulta ca, in fata unui examen, din punct de vedere juridic banal, dar extrem de greu din punct de vedere moral, justitia din Romania a ramas corigenta.

Pana la repetentie mai e un singur pas. Iar pasul este dat de examenul pe care, acum, dupa corigenta, justitia il poate promova sau, dimpotriva, il poate rata. Din aceasta perspectiva, cazul Mariana Rarincea reprezinta o piatra de hotar. Va fi ori, ori!

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu