C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Isărescu, Daniel, Sanders şi lecţii care nu se învaţă; brînza naţională faţă cu multinaţionala

isarescuIsărescu şi Daniel. În ultima săptămînă s-a mai întîmplat un lucru important: un grup de oameni au fluierat lîngă “biserică”, la Banca Naţională. Anul trecut unii au fluierat chiar împotriva şefului bisericii, Daniel. La Isărescu e clar: oamenii se simt trădaţi de BNR, scurt. S-au simţit de foarte  mult timp aşa, acum îi şi mai ascultă cineva.

Motivele au rămas nelămurite în cazul Daniel: e un dispreţ pentru stilul prea “pe bani” de conducere a bisericii. E puţin ipocrit în timp ce eliberăm piaţă dură şi pură împotriva precarilor. Dar sînt şi observaţii justificate. La Isărescu, contestarea vine dinspre un alt segment: dinspre o zonă “de mijloc” făcută praf de bănci cu complicitatea altor zone de conducere şi din “clasa de mijloc”. Intervenţiile apărătorilor băncilor deja ridică întrebări serioase. Cum e posibil să ieşi din zona ONG (la Mungiu Pippidi mă refer) şi să spui că parlamentarii destabilizează dacă cer chestii minimale în relaţie cu băncile?

Dispreţul e absolut. A crescut în postcriză, cînd marii artizani ai austerităţii, printre care stă şi Isărescu, ca patriarh pasiv al îneţelegerilor cu Troica, chiar au impresia despre ei că au salvat oamenii în ciuda respectivilor oameni. Ăştia chiar ar vrea să aleagă alt popor ca să se potrivească cu ideilor lor despre “ce trebuie făcut”. Isărescu a patronat ctitoria ideologică a austerităţii. Daniel, în schimb, chiar vrea să ctitorească exact ca un manager: acum, în postcriză, e mai ieftin! Eu l-aş angaja pe patriarh şef la BNR (şi pe Isărescu la BOR). Măcar să ne dea lumină la toţi, că de drepturi nu poate fi vorba.

Sanders. Se va învăţa lecţia Sanders? Nu, bineînţeles. În ultimii 10 ani s-au tot dat semne că există o bază pentru schimbări radicale, mai ales în felul în care sînt reglementate relaţiile între puterea financiară şi cea politică. Tot aud că lecţia Sanders totuşi contează. Nu, dacă nu cîştigă, ceea ce e forte posibil, rămînem cu o Hillary Clinton perfect hotărîtă să nu schimbe absolut nimic şi să mai destabilizeze ici-colo. Cînd îi auzi că vor să “păstreze echilibrul”, atunci să te ţii! Trump e sperietoarea care-i serveşte perfect. Orice e mai bun decît Trump. Dar la capitolul “lecţii învăţate”, uitaţi-vă cît de violent nu vor să înveţe politicieni şi oameni de influenţă de la noi o chestie cît casa: prea mulţi oameni nu mai pot plăti rate nu pentru că au fost ei iresponsabili; sigur, e chestia cu iniţiatorii şi cu plafonul, şi cu insistenţa lor că ar fi “discriminare între bogaţi şi săraci”. Dar sistemul bancar nu e dispus să înveţe nimic. Ieri, şeful ANPC mi-a spus într-un interviu că au 40 (adică mai toate băncile) de bănci împotriva cărora au deschis procese pentru comisioane abuzive. Deja au cîştigat unul, e foarte probabil să se repete scenariul. Probabil şi aici sînt tot ruşii.

Brînza românească

Criza copiilor morţi din cauza E-coli (probabil, nu se ştie exact) creează monştri. Autorităţile nu ştiu să demonteze ipoteze, să spună clar cum dracului investighează, de ce caută într-un loc şi nu în altul. Aşa ne trezim cu nişte tabere facebookiste care infectează toate fronturile. Văd cu uimire că acum e o problemă că brînza descoperită cu E-coli e o brînză autohtonă şi ar trebui apărată. Că multinaţionalele nu sînt controlate, doar “ai noştri”. Fraţilor, mor copii, poate e cazul să amintim. Am scris pe siteul ăsta împotriva multinaţionalelor de mi-a căzut mîna, dar astfel de critici fără discernămînt fac rău chiar unei treziri la realitate corecte. Apoi, discuţia s-a dus mult în zona “sînt sau nu vaccinele vinovate?”. Şi aici constat că efectul Zuckerberg face ravagii. Pe de o parte sînt fanaticii obişnuiţi care cred că vaccinul e rău în principiu şi că în general ştiinţa a tras omenirea înapoi. Dar pentru simplul fapt că există aceşti fanatici, îngrijorarea oamenilor ne-fanatizaţi nu trebuie bagatelizată. Ştiinţa mai şi explica, în alte vremuri, era o minunată maşinărie de oferit argumente. Acum, în retorica lobbystică, ştiinţa se pare că NU trebuie să comunice, nu trebuie să dezbată nimic, pentru că se coboară la nivelul prostului din popor. Ştiinţa se comportă ca biserica acum 500 de ani: ce avem nu spunem, că e pe bani; ce nu înţelegem, nu încercăm să explicăm. Ceea ce e profund greşit. Ministerul sănătăţii ar trebui să facă zeci de dezbateri publce şi să răspundă la sutele de întrebări care s-au strîns în legătură cu piaţa vaccinurilor. Şi atunci cînd întrebările cetăţenilor sînt prosteşti, ele de obicei indică grave probleme, ele vin din frici reale. La care trebuie răspuns altfel decît cu dispreţ. Frica profundă care reiese şi din întrebările inexacte e frica de profit contra viaţă. E frica asta nejustificată? N-avem sute de exemple că se pot face afaceri cu oricîte victime; numai cînd îmi amintesc cazurile de corupţie clare unde se făceau bani pe seama bolnavilor de cancer, mi se ridică părul în cap.

Da, oamenilor li s-a făcut milă de drama omului de afaceri de la firma “Brădet”. Dar ce e cu argumente precum “nu de la acele bacterii au murit!”? Asta în loc să vedem că ni se vinde vrac industrial cu etichetă tradiţional. Sau în loc să săpăm şi să rezolvăm aceste breşe care ne fac rău. Moartea unei afaceri şi moartea unui om…, se pare că în zilele noastre curg lacrimi mai multe într-un caz decît un altul (să mai amintim că aşa a fost şi în cazul Colectiv, cînd nu mai încetau solidarizările cu businessul? – nimeni nu cerea linşarea acelor oameni, dar ce-aţi fi vrut?, să dea un concert a doua zi fără să fie măcar judecaţi?).

Corupţia Cluj-Bucureşti

Am rîs bine citind un articol pe hotnews.ro despre revelaţia Emil Boc şi despre cum a făcut Boc capitală din Cluj prin eliminarea corupţiei. Spre deosebirea de corupţia bucureşteană, curăţenia clujeană a a erupt în cultură şi voie bună. N-am energie să rîd argumentat azi, voi reveni cu o comparaţie între corupţia pesedistă şi alte feluri de corupţie. Şi mai ales între corupţia în provincie, unde toată lumea e cu toată lumea, şi corupţia imensă centrală care practic nu-şi mai asumă nici statutul de patron al şpăgilor. Toată lumea vrea în Bucureşti un comision şi atît. Va urma (aştept şi sugestii).

Autor: Costi Rogozanu

Sursa: Vox Publica

Related Posts

One Response “Isărescu, Daniel, Sanders şi lecţii care nu se învaţă; brînza naţională faţă cu multinaţionala”

  1. un pion says:

    Patriarhul si Guvernatorul…Regele si Regina pe tabla de sah a strategiei globale! A se intelege ca respect toate religiile si confesiunile lumii care slujesc pacea, dreptatea, fiinta umana intru adevarul divin! Astept SAH-MAT-ul Divin!!!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss