C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Învățăturile lui Adam Smith către ministrul risipitor Dan Șova

adam_smith_picture“Să punem taxe ca să construim autostrăzi? Asta este, statul trebuie să facă drumuri, fiindcă drumul este un bun public de care beneficiază toată lumea?” Iată întrebări aproape retorice astăzi, dar cărora – dacă decidenții actuali nu ar fi trecut prin facultate ca gâsca prin apă și ar fi pus mâna pe o carte – li s-ar fi oferit un răspuns radical diferit și cu adevărat în beneficiul societății. Întrebarea este: oare câți dintre experții în economie sau miniștrii care guvernează România l-au citit pe Adam Smith, părintele economiei, care în 1776 îi sfătuia cum să procedeze în ceea ce privește lucrările de infrastructură? Din Avuția Națiunilor, Ed. Universitas, Chișinău, vol. 2, p. 171-172:

“E un lucru evident, care nu mai trebuie dovedit, că facerea sau întreținerea lucrărilor publice, care înlesnesc comerțul unei țări, cum sunt: șosele bune, poduri, canaluri navigabile, porturi etc., necesită cheltuieli care variază foarte mult în diferitele stadii ale societății…

Nu pare necesar ca aceste cheltuieli să fie acoperite din ceea ce se numește venitul public, a cărui încasare și repartizare sînt date în cele mai multe țări în atribuția puterii executive. Asemenea lucrări, în majoritatea cazurilor, pot fi lesne administrate în așa fel, încît să procure venituri speciale suficiente pentru acoperirea cheltuielilor necesitate de ele, fără a se aduce vreo sarcină venitului general al societății.

O șosea, un pod, un canal navigabil de pildă, pot fi făcute și întreținute, în cele mai multe cazuri, printr-o mică taxă pe vehiculele care circulă pe ele.”

Deci, să repet ca să fiu sigur că a înțeles fiecare ministru: lucrările de infrastructură nu sunt bune în sine, așa gândea doar Ceaușescu. ele trebuie să aibă utilitate publică – căci din acest motiv se numesc chiar așa. Dacă au utilitate publică, adică dacă ele corespund nevoilor cetățenilor sau negustorilor, atunci cetățenii sau negustorii vor plăti pentru ele atunci când le vor folosi. Dacă cetățenii sau negustorii nu vor să plătească pentru ele, atunci lucrările nu au utilitate publică. Este clar economiști dumneavoastră? Utilitatea publică nu este ceva ce decretează guvernul Ponta sau președintele Băsescu, ci lucrul dorit de cetățeni, pentru care aceștia sunt dispuși să își sacrifice o parte din venit. Așadar, autostrăzile ar trebui construite în regim privat, nu de către guvern prin impozite. Dar știți care este poanta? Că autostrăzile plănuite astăzi nu au de fapt utilitate publică și sunt toate niște afaceri falimentare, care vor afecta bugetul cetățeanului. Acesta este motivul pentru care guvernul impozitează.

Să vedem ce zice mai departe Adam Smith:

“Cînd șoselele, podurile, canalurile etc. sunt făcute și întreținute în acest mod, chiar de către comerțul căruia îi folosesc, ele pot fi făcute numai acolo unde comerțul le necesită și, în consecință, unde e nimerit să fie făcute. Cît despre costul și amploarea lucrărilor, se va sine seamă de ceea ce comerțul poate permite să se plătească. Ele vor fi făcute în măsura în care e nimerit să fie făcute. O șosea frumoasă nu poate fi făcută într-un ținut pustiu, în care nu există comerț, ori se face prea puțin, ori numai fiindcă ea ar duce la vila intendentului provinciei sau la castelul unui mare senior, căruia intendentul ține să-i facă pe plac. Un pod mare nu se construiește într-un loc pe unde nu trece nimeni, sau numai pentru a înfrumuseța priveliștea de la ferestrele unui castel din vecinătate. Asemenea cazuri se întâlnesc uneori, în țările în care lucrările de acest gen se fac din alte venituri decît cele pe care le procură înseși lucrările.”

Aoleo! Deci, cum ar veni, nu merge făcută autostradă acolo unde și-a construit nomenclatura case de vacanță sau acolo unde locuiește familia unui mare ministru. Șoseaua trebuie construită acolo unde are comerțul nevoie de ea. Situația opusă, aberantă, se întâlnește în lumea a treia (lui Adam Smith îi este rușine să folosească acest cuvânt). România este lumea a treia.

Mai departe:

“În multe părți din Europa, taxele de trecere, sau de ecluză la un canal, constituie proprietatea unor particulari, care sunt obligați în propriul lor interes, să întrețină acel canal. Dacă acesta nu e întreținut cum se cuvine, atunci navigația încetează, încetînd în același timp și întreg profitul pe care aceste persoane îl pot realiza din taxe.

Dacă taxele ar fi date în administrația unor funcționari care n-ar avea nici un interes în perceperea lor, ei ar fi mai puțin atenți la îngrijirea lucrărilor care produc acele taxe… Dacă taxele ar fi fost date în administrare unor funcționari lipsiți de un asemenea interes, ele ar fi fost risipite în cheltuieli de ornamentare și lipsite de utilitate, în timp ce principalele părți ale lucrării ar fi fost lăsate să cadă în ruină.”

Ca să vezi, ce perspicace era domnul Smith! Parcă vorbește de CNADNR… sau de primarul Bucureștiului sau de aproape oricare alt decident politic care și-a desăvârșit măiestria în turnat borduri și desenat dungi pe asfalt.

Pentru onestitate, să notăm că Adam Smith nu era un partizan înfocat și necondiționat al drumurilor private. Privind însă retrospectiv, probabil că ar fi devenit, mai ales dacă ar fi trăit să vadă cât de mari și sufocante au ajuns statele moderne și până unde poate merge risipa banului public.

P.S. Probabil, jurist fiind, Dan Șova nu l-a citit pe Adam Smith. Nu-i o problemă. Problema este însă că cineva care nu l-a citit pe Adam Smith se află la conducerea unui minister economic.

Sursa: Logica economica

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss