Până la urmă, Victor Brauner şi Tristan Tzara, amândoi născuţi în Moldova (la Piatra Neamţ şi, respectiv, la Moineşti), au avut dreptate: România e o ţară şi suprarealistă, şi dadaistă. Suprarealist a fost pictorul Brauner, dadaist a fost scriitorul şi artistul total Tzara (Samuel Rosenstock). La fel pare să fie deja confirmat şi Bram Stoker cu al său roman atât de celebru, „Dracula”. În ce-l priveşte pe britanicul Bram Stoker, cel puţin doi „voievozi” recenţi, Nelu şi Traian, care au supt sângele boborului, ca şi precursorii lor, Ghiţă şi Nicolae, s-au sforţat să-l confirme şi, într-o foarte bună măsură, au şi reuşit.
Care sunt temele toamnei 2013 la români? Lupta (simbolică, dar frisonantă) cu torţionarii octogenari şi nonagenari, aşa, dintr-o dată, din senin (Vişinescu, Ficior şi cu certitudine vor mai fi şi alţii, există un plan de îndeplinit), consumul la greu de cianură teoretică sau ficţională prin reprezentanţii poporului (politicieni, presă, servicii speciale) şi pregătirea pentru asasinarea în masă a câinilor abandonaţi de oameni – câinele e cel mai bun prieten al omului, iar acest măcel are deja acoperire legală de la CCR („Curtea Constituţională, / Ruşine Naţională”) şi de la preşedintele nostru reales (cum-necum, reales!). Cam aşa apare blânda noastră Dacie mioritică la acest început frumos de toamnă (deh, natura e pe gratis!).
Cel puţin după televiziuni, ziare, Parlament, cu partidele şi comisiile aferente. Şi să nu uităm şi partea bună, adevărata surpriză. Miile şi miile de demonstranţi împotriva proiectului suprarealist şi dadaist de exploatare a aurului şi a unor metale strategice de la Roşia Montană, manifestanţi care arată altfel, şcoliţi, civilizaţi, europeni, ce mai!, o adevărată societate civilă pe care toată lumea o credea dispărută.
Da, toamna vrajbei noastre are un nume: Roşia Montană. Un guvern compus din juniori amatori porniţi la corupţie grasă (acum ori niciodată), un Parlament supraponderal (câte sute sunt, că tot e criză?), alcătuit din impostori graşi, vulgari, traficanţi de interese (Hrebenciuc dixit) şi care, mulţi dintre ei, şi-au cumpărat locul cu sume fabuloase de la conducerile lor de partid (serviciile speciale au oare probe? Le ţin pentru ele pentru că mai folosesc şi alt’dată, metoda Dandanache?), cu o presă coruptă, dar extrem de liberă la matrapazlâcuri – cam acesta e peisajul public cianurat la care am ajuns. Cum să faci o comisie din nişte parlamentari incompetenţi şi încolonaţi la ordinul şefului de partid ca să valideze o lege pentru înstrăinarea hocus-pocus a unei averi naţionale de 10-20 de miliarde de euro? Cum să ne jucăm resursele naturale şi viitorul ecologic al ţării la ruleta unui Parlament atât de detestat (şi asta de 23 de ani fără întrerupere)?
Impresia generală pe care o lasă Victor Ponta şi mulţi dintre miniştrii săi – fie socialişti, fie naţional liberali (Daniel Barbu, de exemplu, dar mai sunt şi alţii) – este că şi-au umplut buzunarele cu aur (sau cu dolari – mă rog, e acelaşi lucru). Cu cât au fost plătiţi – ca să cităm din nou o autoritate în materie, preşedintele în funcţie – ca să se ducă atât de necugetat, cu un asemenea elan, direct în zid? Deşi Ponta şi guvernul său nu par deloc conştienţi de asta, mulţi observatori interni şi externi nu le mai dau prea multe luni la Palatul Victoria. Înseamnă că au luat mult, dacă insistă în halul ăsta. Şi totuşi, poate că lucrurile stau chiar mult mai rău, dar nu atât din cauza corupţiei. După distrugerea în timpul crizei a atâtor întreprinderi, mai ales mici şi mijlocii – pentru că nici nu mai avem întreprinderi foarte mari, ele le aparţin altora, ca şi băncile –, şi un şomaj căruia i s-au pierdut prin birouri cifrele corecte, încasările reale ale statului, cele imediate şi, chiar mai grav, cele previzibile nu pot fi decât catastrofale. Iar aparatul de stat, cu al său minister de Interne care umflă suprarealist amenzile, cu nenumăratele servicii secrete dadaiste şi paraservicii gen DNA, ANI, CCR, e mai obez ca niciodată. În urmă cu 10 ani, Alianţa D.A. (Băsescu + Tăriceanu) promitea reducerea ministerelor. Unde ne găsim azi? Cu mai mulţi miniştri şi paraminiştri, cu un Parlament cât cel al Germaniei (85 de milioane de locuitori, prima economie a Europei) şi cu zeci de mii de funcţionari inutili în plus.
Criza economică, însoţită de dezastrele ei, înaintează implacabil. Soluţiile guvernului Ponta sunt cam toate de factura aberaţiei cu proiectul de lege pentru Roşia Montană, cu comisia suprarealistă cu tot. Şi cu vizitele de lucru la minerii imaginari. O întâlnire perfectă a dadaismului cu suprarealismul. Doamna ministru Maria Grapini are dreptate: guvernul Ponta, cu Ponta în frunte, nu dă semne că înţelege cum merge chestia cu economia. Doar dadaismul şi suprarealismul progresează. La Roşia Montană, o clipă, când şi-a pus casca şi a luat lanterna, Valeriu Zgonea s-a crezut Nicolae Ceauşescu, într-o vizită de lucru la o mină. A fost clipa astrală a vieţii sale. Socrul Ilie Sârbu a detectat, pe urmele tătucului Iliescu, în lupta lor comună pentru pace, fără ezitare duşmanii: sunt fasciştii, bineînţeles, stimaţi tovarăşi!
Colegii torţionari ai lui Vişinescu vor fi livraţi pe bandă rulantă. Asta ca să mai condamnăm o dată comunismul (seamănă cu ideile lui Tismăneanu) în beneficiul lui Traian Băsescu, Elena Udrea, PDL şi Mişcarea Populară, adevăraţii moştenitori ai Securităţii. Iubitorii de câini şi de tot felul de animale îşi vor face până la urmă un partid. Marele pericol imediat poate fi acela ca, până la obţinerea beneficiilor fantomatice de la Roşia Montană, guvernul Ponta, preşedintele şi CCR să decreteze că vom exporta câini şi, poate, şi pisici către ţările care-i consumă.
Guvernul Ponta se duce în zidul Roşia Montană pentru că e cu totul lipsit de soluţii economice. Ce-i mai rămâne de făcut unui guvern falimentar, ca şi unei familii falimentare, dacă nu să viseze miliarde de dolari câştigate din mari lovituri imaginare cu mine de aur şi alte metale rare? Nu aţi întâlnit nebuni care nu discută decât în miliarde, dar îţi şterpelesc bricheta? Guvernul Ponta e chiar între Roşia Morgana şi Roşia Mortală (citez dintr-un mucalit anonim).
Autor: Petru Romosan
Foto: Adrian Petrisor
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu