C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Intelectualii lui Băsescu: vă rugăm să ne iertați, am sprijinit un monstru!

Intelectuanalii-lui-Basescu-Cristian-Preda-Andi-Lazescu-Traian-Ungureanu-Mihnea-Berindei-Patapievici-si-LiiceanuÎntrucât, pentru faptele lor, toți cei ce au dat fără regret substanță putrefactă sintagmei „Intelectualii lui Băsescu” vor ajunge în Infern, am putea să-i grupăm în cele ce urmează după cercul sau bolgia de destinație finală.

În viziunea lui Dante, infernul este ca o pâlnie cu vârful spre centrul pământului. Pâlnia are nouă subsoluri (cercuri), ce se succed, spre adâncime, în ordinea gravității păcatelor celor care le populează. Trădătorii sunt în cercul 9, ultimul, iar în penultimul, deasupra lor, își ispășesc pedepsele mincinoșii de toate felurile, stivuiți în 10 bolgii.

Am primit, cu ceva timp în urmă, o scrisoare surprinzătoare. Fusese provocată de un articol pe care l-am postat pe blogul acesta mai demult, articol intitulat „Mulțumesc, Șerban Foarță” (http://www.conteledesaintgermain.ro/multumesc-serban-foarta/28-11-2010). Scrisoarea era asumată de 11 intelectuali din partea de Românie fost imperială, cu nume și semnătură, care recunoșteau că, orbiți de propria lor bună-credință și de speranță, s-au numărat, o vreme, printre susținătorii lui Traian Băsescu. Medici, oameni de litere, juriști, cadre universitare, cu mai multe cărți publicate la activ, dintre care unele chiar la edituri din străinătate, confirmau prin acele rânduri (pe care nimic în afară de conștiința lor nu le-a dictat) că au greșit. Mai mult, își încheiau această formă de exorcism, de alungare a diavolului din sinele lor prin mărturisire, smerindu-se:

„vă rugăm să ne iertați, am sprijinit un monstru!”.

Rugămintea expresă a semnatarilor a fost să nu public acea scrisoare. Le-am respectat-o și le-o respect în continuare. Am simțit însă nevoia să evoc scrisoarea lor acum, provocat fiind de niște lecturi recente surprinzătoare.

***

Generalul (r) Aurel Rogojan, fost șef de cabinet al lui Iulian Vlad între 1977 – 1985, activ în cele mai înalte poziții ale Securității ceaușiste până în 1989 și apoi, după 1989, ale SRI, a început (după trecerea sa în rezervă în 2006) să aducă la lumină crâmpeie de adevăr, bine tăinuite până atunci în fișetele de maximă confidențialitate ale serviciilor secrete. Unele dintre acestea mi se par uluitoare și edificatoare în egală măsură pentru înțelegerea câtorva dintre „ciudățeniile” fenomenului supranumit „intelectualii lui Băsescu”.

În volumul „Fereastra serviciilor secrete”, publicat de editura Compania în 2011, Aurel Rogojan a inclus două capitole relevante pentru fenomenul amintit:

„Tismăneanu și Patapievici: sub zodia noilor cominformiști” și
„Școala de la Păltiniș”.
Pentru cei interesați de adevărul pur tehnic, cele două capitole trebuie citite integral. Eu spicuiesc doar câteva fraze, care pun accentul mai brutal pe anumite aspecte dezvăluite de Aurel Rogojan.

Despre Vladimir Tismăneanu:

„Vladimir Tismăneanu, fiul militanților comuniști Leonte Tismăneanu și Hermina Marcusohn, a „emigrat” în SUA în 1981, când doar agenții din Securitate, Direcția Informații Externe, aveau parte de asemenea privilegii”.

„Plecarea lui VT în străinătate s-a realizat pe „firul scurt”. Pentru cine nu știe, e vorba de o intervenție pe telefonul „S”, deținut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei lui VT, pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui Ceaușescu printr-o mișcare din interiorul conducerii partidului, a făcut o asemenea intervenție.”

„S-a arătat că obiectivul (VT) a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima țară de tranzit spre SUA. Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic [ ] pentru acomodarea agenților cu destinația SUA sau Canada, deoarece spațiile respective erau fieful KGB”.

Despre Horia Roman Patapievici:

„Despre HRP s-a afirmat, mai mult sau mai puțin explicit că ar avea legături cu afaceri secrete ale unor servicii străine, ca activ și totodată nociv agent de influență. Avem, din păcate, și o tradiție a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este și cazul familiei Dionis și Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de NKDV la începutul anilor 40 în Cernăuți și infiltrat apoi în secția Gestapo-ului din Viena, de unde în 1947 – 1948 s-a petrecut mașrutizarea în România”.

„Că „Micul Furer” nu poate fi decât într-o tabără adversă României este un loc comun. Istoria acestei întâmplări ne oferă suficiente elemente ca să înțelegem apetența lui HRP pentru imitarea – în fizionomie, gesturi și atitudini – a caporalului Adolf Hitler. Pentru apucăturile sale de călău al valorilor naționale și pentru fecaloidizarea limbajului public, HRP, demn descendent al unui gestapovist – enkavedist, merită numele de serviciu de „Micul Furer” al culturii române peste hotare”.

Despre Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu:

„ Școala de la Păltiniș” nu poate fi expediată prin notații lapidare. În ultimă instanță, Noica, în calitate de „agent formator ideologic” sau de „război politic” al Intelligence Service, și-a asumat misiunea de a forma 10 propagandiști ai sistemului de valori occidentale. Fiecare  din cei zece, la rândul său… și tot așa, mai departe, până la coagularea unei elite conducătoare”

„Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu – mi-a relatat coordonatorul contraspionajului britanic din acea perioadă – și-au sporit frecvența vizitelor la Vila 23 atunci când Noica le-a pus în evidență posibilitățile sale de a-i sprijini să obțină burse de studii în Occident. [ ]. Andrei Pleșu era discipolul ascultător și silitor. Gabriel Liiceanu era mai îndrăzneț, uneori chiar ușor impertinent”.

„Legătura lui Noica cu serviciie speciale britanice data de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Prima sa soție, Wendy Muston, s-a aflat la post în România ca trimisă a Intelligence Service. [   ]. Noica a fost inclus și într-un celebru „lot al spionilor britanici în România”, cunoscut ca „rețeaua Tomaziu”.

„Dacă Noica ar mai trăi și ar auzi ce a dorit să afle un discipol al său (Andrei Pleșu, n.a.) din volumele dosarului maestrului (cele rămase clasificate) și-ar revizui demersul inițial, iar Fundația Noua Europă, prin care continuă să fie subvenționat, ar putea fi exclusă de la finanțarea externă”.

„Un alt discipol (Gabriel Liiceanu, n.a.) îi datorează lui Noica moștenirea Editurii Politice, căci acest cadou nu i-a venit de la FSN, ci ca urmare a unei solicitări externe către un lider marcant al Frontului din partea organizației secrete Pinay Circle”.

***

Așadar, nu celor din prima linie a comandoului antinațional supranumit „Intelectualii lui Băsescu” li se datorează titlul acestui articol. Nici nu avea cum, din moment ce, iată, unii dintre ei au ales să trădeze România pe la Est, ceilalți pe la Nord.

Întrebarea mea de încheiere nu este „cum de acești oameni nu-și recunosc și nu-și asumă greșeala de a fi susținut liderul politic ce a făcut cel mai mare rău României, după 1989”?. Aici mă ajută să-mi răspund inteligența populară: „Cine se aseamănă, se adună”, „Cum e turcul, și pistolul”, „Așchia nu sare departe de trunchi” etc.

Marea mea nedumerire este cum de a fost posibilă reunirea acestora într-o echipă comună? Și cum de „Factorul Intern” despre care Aurel Rogojan ne spune (într-o carte editată recent: „Factorul Intern – România în spirala conspirațiilor” – editura Compania, 2016) că ar fi ultima redută și speranță în fața „stafiei antipatriotismului deșănțat și a trădării naționale” rămâne, încă, atât de pasiv la toate asalturile furibunde ale ocultei internaționale întru distrugerea identității și mândriei noastre naționale.

Cele două cărți ale lui Aurel Rogojan amintite aici trebuie neapărat citite. Publicarea lor constituie un eveniment editorial în episoade, ce nu ar trebui să îi lase indiferenți pe cei interesați de istorie dar, mai ales, de actualitatea politică din România.

Sursas: Contele de Saint Germain

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss