C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Insulele Falkland sau insulele Malvine? Războiul rece dintre Argentina și Marea Britanie

20151331_Falklands_245497c Insulele Falkland – ”Crimeea Atlanticului”

Războiul din Malvine ”82

Problema Malvinelor este o problemă recurentă a Americii de Sud. Odată cu independența Argentinei față de Spania, în 1810, guvernul de la Buenos Aires a intrat în posesia insulelor Malvine. În anul 1823, guvernul argentinian a numit un guvernator al Insulelor. Pe 3 ianuarie 1833, vasul Clio, sub pavilion britanic, va ocupa Puerto Soledad, expulzând coloniștii argentinieni, iar în 1834 vor ocupa întreg arhipelag. Până în acest moment, Marea Britanie continuă să ocupe  insulele Malvine în virtutea “dreptului forței”.

De la ocuparea insulelor de către Marea Britanie, Argentina acuză Regatul Unit de colonialism, iar în 1965, Adunarea Generală a ONU a adoptat, fără voturi împotrivă (nici chiar din partea Regatului Unit), o rezoluţie în care a considerat Insulele Malvine/ Falkland un caz de colonialism şi a invitat cele două state să negocieze o soluţie.

1982 este anul în care Argentina a încercat să recupereze insulele prin forță. Acesta a fost numit ”războiul de 74 de zile„ sau ”războiul Malvinelor”. Deși forțele britanice au învins, Argentina face, în continuare, eforturi diplomatice pentru recuperarea insulelor. După război, insulele Malvine/ Falkland au cunoscut o dezvoltare a activităților de turism și pescuit, fiind actualmente independente din punct de vedere economic (neprimind subvenții din partea guvernului de la Londra). În toamna anului 2013, cetățenii din Malvine/Falkland s-au pronunțat printr-un referendum, validat cu 99% din voturi, în favoarea rămânerii în uniune cu Regatul Unit.

Războiul rece Argentina – Marea Britanie

Deși, după război, relațiile dintre Argentina și Marea Britanie au fost foarte reci, acestea ajunseseră la o oarecare normalizare în ultimii ani. Începând cu 2007 și alegerea Cristinei Fernández de Kirchner ca președinte al Argentinei, relațiile dintre cele două state cunosc, din nou, o criză majoră. În 2012, Cristina Fernandez semnalează comitetului de decolonizare al ONU: “Cum poate fi considerat teritoriu Britanic dacă este la 14,000 de mile depărtare?„ (insulele Malvine/ Falkland).

Ofensiva argentiniană continuă în 2013, printr-o scrisoare a președinției argentiniene către premierului  britanic, David Cameron, cerându-i să returneze Insulele Falkland Argentinei. În continuare, guvernul de la Buenos Aires a reziliat cooperarea cu Marea Britanie în problemele din Atlanticul de Sud, cum ar fi pescuitul şi resursele de petrol. Ambele părţi au convenit să discute despre hidrocarburile descoperite în apropierea insulelor Falkland în 1998, separat de orice pretenţii teritoriale, dar Guvernul argentinian a întrerupt discuţiile, insistând că mai întâi trebuie soluţionată disputa privind suveranitatea acestor teritorii.

Anul 2014 a fost și mai încordat, în octombrie, ministrul argentinian al Apărării, Agustin Rossi a anunţat cumpărarea a 24 de avioane de luptă Saab Gripen din Brazilia. Guvernul britanic a blocat însă acordul, deoarece unele părţi ale avioanelor erau construite în Marea Britanie, considerând astfel că blochează Argentina de la o etapă importantă a înnarmării.

Insulele Falkland – ”Crimeea Atlanticului”

Dacă în 1982, Argentina a fost, în mare parte singură, în războiul cu Marea Britanie, acum, Cristina Fernández de Kirchner își face aliați.  A susținut alipirea Crimeei la Rusia – “Malvinele au aparținut dintotdeauna Argentinei, așa cum Crimeea a aparținut mereu Uniunii Sovietice până când a fost dată Ucrainei”.

Tot anul trecut, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, în turneul său sud-american a vizitat și Argentina. Acesta a vorbit despre extinderea BRICS și a semnat mai multe tratate cu Argentina. Compania Rosatom (corporația rusă de stat pentru energie nucleară) urmează să construiască un reactor nuclear în Argentina (Atucha III; o investiție de circa trei miliarde de dolari) iar cele două state vor face prospecții comune în teritoriul Vaca Muerta, unde s-ar găsi importante rezerve de petrol și gaze. Pe lângă tratatele strict economice, Argentina și Rusia au semnat și un cadru pentru închirierea  a 12 avioane de luptă rusești, Sukhoi Su-24 în schimbul produselor alimentare argentiniene (grâu, carne de vită etc.) de care Moscova are nevoie din cauza relațiilor tensionate cu Europa. Pe lângă avioanele Su-24, Rusia a mai vândut Argentinei două elicoptere de atac Mi17. Aceste contracte dintre Moscova și Buenos Aires au dus la reacții puternice la Londra, unde s-a stabilit deja, pentru 2016, o reorganizare militară a insulelor Falkland.

După contrele recente UE-Rusia și criticile englezești la adresa ocupării Crimeei, ambasadorul Rusiei la Londra, Alexander Yakovenko, a comparat referendumul din 2013  – în care 99,8% din rezidenții Insulelor Falkland au spus că vor ca acest teritoriu să rămână al Marii Britanii – cu plebiscitul organizat în Crimeea anul trecut, vorbind despre Insulele Falkland  ca despre ”Crimeea Atlanticului”.

Relațiile tot mai apropiate dintre țările emergente (Rusia, China, India, Africa de Sud, Mexic, Brazilia, Argentina, Turcia etc.) arată o posibilă alternativă la mainstrem, iar relațiile puternic deteriorate dintre Rusia și Occident pot avea o influenţă pozitivă asupra dezvoltării și cooperării în cadrul BRICS.

Strategia Rusiei de apropiere față de Argentina este o mișcare geostrategică inteligentă, deoarece exercită presiune asupra Europei dintr-o dorecție atipică. Acestă ”alianță” avantajează și Argentina deoarece Rusia reprezintă o poartă spre BRICS, iar cum Argentina nu poate negocia Insulele Falkland cu NATO, China și Rusia reprezintă o alternativă viabilă.

Autor: Cristi Rosu

Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss