C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Îngăduiţi-mi să mănânc cum am învăţat acasă

shutterstock_127177115În fond, toleranța autodefiniților ca toleranți e îngăduința fără talent, e acceptarea forțată a unor prescripții. De asta nici nu se manifestă rotund, plenar, firesc. Toleranța învățată are darul de a o da în bară. Îngăduitorul înțelege lumea, tolerantul folosește rigla corectitudinii.

În dezbaterea recentă despre predarea religiei în școli, toleranții care nu o îngăduie i-au găsit tot felul de substitute: istoria religiei, etică, lucru manual, nutriție.

Mă opresc la nutriția învățată la școală sau de oriunde altundeva fiindcă nu e doar ridicolă, e și scumpă, e și inutilă pentru majoritatea populației. Așa cum ridicolă, scumpă și inutilă e toleranța învățată. Pledez, așadar, pentru îngăduință în loc de toleranță, pentru obicei alimentar tradițional în loc de nutriție.
Dar până să ne năpustim în revistele glossy și să facem o știință din ce au descoperit „cercetătorii britanici”, hai să spunem că știința adevărată cedează naturii și naturalului explicându-le, nu prescriindu-le.

Tehnologia agricolă îți spune între ce date se seamănă porumbul în câmp, dar bărbații de la țară se așezau pe pământ și știau când temperatura era încă prea mică pentru însămânțare. Funcționează cam la fel, temperatura prea scăzută contractă şi nu dilată întru germinare.

Germinația semințelor, în special de legume, e mult mai bună când luna e în creștere. Semințele legumelor de seră, neromânești, fiindcă nu există românești, costă suficient de mult ca să adaugi învățătura la învățare, să adaugi moștenirea la tehnologie.

Când natura ne dă legumele frunzoase, nutriția de revistă ne vorbește despre importanța licopenului ca antioxidant din tomate. Începe goana după roșiile românești cu moț. Numai că moțul (mucronul apical) este o deformare a fructelor ce are drept cauză utilizarea incorectă și în exces a stimulatorilor de legare. În funcție de stimulatorul utilizat, roșiile românești cu moț pot fi de-a dreptul toxice.

Dar consumatorul orășean și cu nutriția învățată vrea și o culoare frumoasă pentru roșii, culoarea închisă fiind marca licopenului sau a ethrel-ethephon-ului. Alte toxine, firește, dar merită pentru roșii românești în luna mai.

Fiindcă nu țin post, eco-nutriții au nevoie de cure de detoxifiere. Asta dacă-și permit legumele și fructele în extra-sezon.

Nu vor ști niciodată de ce scrumbia de Dunăre, mai grasă, e bună când vine dezlegarea la pește din postul Paștilor. Firește, despre scrumbie se scrie în reviste că e bună și se găsește tot timpul anului. Dar nu-i scrumbie care a urcat pe Dunăre.

Sunt buni pepenii galbeni? Firește că sunt buni şi prezenți într-o mulțime de cure. Tenul frumos merge în poză cu o felie de pepene. Dar asta nu înseamnă că pepenele galben are același gust în iunie ca în iulie. Fără căldura din luna lui cuptor pepenele galben nu are nici miros și nici gust. Oricum, să știți că e din seră. Cam după Sf. Ilie se fac pepenii pe câmp. Trebuie să vă uitați într-un calendar ortodox ca să nu cumpărați originali de Dăbuleni aduși din Grecia.

Vara, pe Drumul Vinului, pe care te abați când ieși la munte, poți cumpără o frumusețe de struguri. Și strugurii sunt recomandați în orice dietă. Curele de slăbire, detoxifiere, strălucirea tenului și lipsa celulitei nu-s complete fără minunea din struguri. Dar vara, pe Drumul Vinului, țăranii vând struguri cumpărați din en-gross de la importatori care-i cumpără la rândul lor de la producători din Africa de Sud. Perele argentiniene sunt foarte căutate și se vând vara și în România. Ca să reziste transportului li se aplică antifungice și agenți de maturare. Sunt un pic lipicioase, nu?

Sunt de câteva ori mai scumpe pastele sau pâinea fără gluten. Unii își permit doar mămăliga. Trebuie lăsați să mănânce așa.

Pomana porcului se face în primul rând din gușă. Gușa în care s-a făcut incizia cu cuțitul nu tocmai steril. Dar tocmai îndepărtarea gușei reduce riscul alterării cărnii animalului sacrificat. Firește, se poate învăța și la școală ca operațiile algebrice, dar unii oameni deprind mai ușor obiceiul asociindu-l cu masa tradițională de mulțumire. Țuica e digestivul săracului şi nu lipseşte de la pomana porcului.

Țăranul nu asomează porcul dar lasă carnea la zvântat și mănâncă mai rar carne de porc. Distresul animalului înseamnă acidifierea mușchilor, glicogenul devenind acid lactic. Lăsată la zvântat, pierde mai multă apă și se păstrează o perioadă de timp mai lungă. Așadar, obiceiul își are rostul său, timpul de păstrare crește.

Gălbenușul de ou face minuni. Proteina conține toți cei zece aminoacizi esențiali. Primăvara încep să ouă găinile. O parte din ouă au bănuț și sunt lăsate la clocit. Celelalte se mănâncă. Mai puține, că oul e un aliment greu. Și săracul se hrănește dacă e lăsat să-și moștenească obiceiul.

Îngăduitorul înțelege rostul lumii, spuneam la început. Gustul adevărat este adevărat doar când toate se fac la vremea lor. În rest, bugetelele de cercetare asigură gusturi rafinate pentru aceleași produse atunci când avem chef dar cu alt cost. Firește că-s minunate bananele, crema de avocado, compotul de ananas. Dar când nu ai acces la alimentele globale ca să mănânci bine, nu forța natura.

Nici măcar nu-i adevărat că roșiile românești sunt cele mai gustoase. Roșiile coapte natural sunt gustoase. Varza pe care a picat bruma și pepenii din arșița verii sunt cei mai buni. Strugurii de la deal. Dar asta nu înseamnă că gustul deosebit nu poate fi dat de ingrediente deosebite, asocieri de alimente, metode moderne de producție sau preparare.

Toleranții pot plăti costurile dar ar fi bine să manifeste îngăduință și față de retrograzi. Altfel, și invers se poate manifesta disprețul și-l parafrazez pe Vintilă Mihăilescu: la ce bun o armată de îngrijitori când pentru nevoile elementare ar trebui să plecăm lămuriți de acasă?

Dar mai rea decât atât e frecventarea inadecvată a spațiului celuilalt. Eco-orășeanul dă greș când vrea să consume tradițional fiindcă nu i se potrivește, așa cum nutriția modernă nu-i e accesibilă omului comun.

De asta e nevoie de îngăduință. Așadar, în școli se poate face și nutriție și religie sau niciuna dintre ele. Depinde ce vrem să învățăm.

Autor: Florin Dragan

Sursa: Anacronic.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss