C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Inevitabila zi a scadentei

Romania seamana din ce in ce mai mult, din punct de vedere social, cu “un butoi de pulbere”. Cu fiecare zi, nemultumirile se acutizeaza. Inertia, teama fata de sef si de reactia unui sistem care va incerca sa reactioneze brutal, fata de pierderea locului de munca, incepe sa se subordoneze disperarii, in cazul tot mai multor categorii sociale. Politistii, profesorii, cadrele medicale, functionarii publici, incep sa isi ceara tot mai apasat drepturile. Cota de suportabilitate a depasit limita de avarie. Populatia a ajuns la pragul disperarii, nemaiputand suporta dispretul, taierile salariale, austeritatea. Promisiunile guvernantilor nu mai sunt crezute de nimeni. Chiar si fanaticii regimului, cei care sustin conditionat acest regim al groazei si care profita din plin de apartenenta la acesta, incep sa realizeze ca sfarsitul este aproape. Astfel ca se dau tunuri pe ultima suta de metri. Se devalizeaza si pe mai departe, fara rusine, bugetul de stat, intr-o tentativa disperata de a fura ce se mai poate, cat se mai poate.

Cu toate acestea, refuzul cronic al actualei Puteri, in frunte cu seful suprem de la Cotroceni, de a stopa jaful si fraudele, de a schimba macazul (catre populatie) al acestei guvernari dispretuitoare, haotica si falimentara, va avea un efect necrutator de bumerang. Niciun regim, guvernare sau partid nu a reusit sa castige razboiul cu populatia. Cu o populatie ce trebuie sa inteleaga ca nu are alta varianta decat aceea a apararii in strada a drepturilor.
Traian Basescu se crede stapanul Romaniei. Se amageste ca o majoritate parlamentara, pe cat de conjuncturala pe atat de corupta, il poate apara in fata cetatenilor nemultumiti. Chiar daca scenariul unei suspendari este putin probabil, in contextul unui Parlament obedient, reactia populatiei poate fi una pe masura dispretului la care este supusa. Coarda nu poate fi intinsa la nesfarsit, iar faptul ca in fruntea institutiilor se afla pedelisti infocati, numiti pe criterii politice, nu este nici pe departe suficient pentru a mentine in viata regimul Basescu. Fermitatea pe care o mimeaza liderii din Modrogan, care continua sa ne vorbeasca cu un tupeu fara limite despre echitate sociala, necesitatea austeritatii, reforma statului, reprezinta o noua dovada jalnica de demagogie politica. Cat de solidari pot fi Basescu, Videanu, Udrea, Berceanu, Gabriel Oprea sau Verestoy Attila, cu profesorii, minerii, pensionarii sau somerii, o simte orice persoana care are capacitatea de a vedea o realitate cruda. Cuvintele nu pot suplini masurile anticriza. Nici amenintarile nu pot bloca protestele sociale. Fiecare zi in care actuala Putere se mai afla la butoanele Romaniei reprezinta o zi pierduta. O zi in care saracia devine tot mai agresiva, iar viitorul, tot mai negru.
Oricat de mult ar clama liderii Opozitiei necesitatea schimbarii Cabinetului Boc, cat timp Basescu va ramane la Cotroceni, nu se va schimba nimic. Directia in care vom merge va fi tot mai incerta. Perspectivele iesirii din criza sunt reduse, in ciuda unor prognoze economice interesate si rupte de orice realitate. Suspendarea presedintelui reprezinta singura solutie de a salva Romania. Ramane de discutat ce punem in locul acestuia, dar parca nicio alta alternativa nu poate fi atat de nociva. Nimeni, niciodata, nu ma va putea convinge ca seful statului se poate schimba. Ca poate renunta la acest partizanat gaunos, la aceasta obsesie bolnava de a controla si manipula totul. A avut nenumarate oportunitati de a raspunde, macar partial, asteptarilor unor cetateni care au crezut cu adevarat ca pot, ca au dreptul de a trai mai bine. Iluziile si diversiunile portocalii sunt insuficiente pentru a mai stopa nemultumirile sociale. Este o chestie de zile, de saptamani, pana cand “buboiul social” va exploda cu adevarat. Este inevitabil, din simplul motiv ca austeritatea va deveni din ce in ce mai apasatoare. Pentru ca guvernantii nu au solutii, economia isi va continua declinul, iar imprumuturile disperate nu mai pot continua la nesfarsit. Ziua scadentei se apropie, iar parasirea sediilor Ministerului Finantelor Publice, respectiv al Educatiei si Cercetarii de catre Ialomitianu si Funeriu, sub protectia jandarmilor si a sepepistilor, in corul de proteste al angajatilor, este mai mult decat graitoare.

Autor: Iulian Badea

Sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss