C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Înălțarea și prăbușirea unui neam

romania_colonie_ue31În fața lui Dumnezeu, popoarele nu sunt adunături de lume, ci grupuri mari de oameni legați între ei prin legături de sânge, de limbă, de tradiții, de religie. Nucleul unui popor este familia. Ea se dezvoltă sub formă de triburi din ce în ce mai mari, ajungând apoi să formeze un popor. În fața lui Dumnezeu, fiecare popor are o menire în lume, o misiune, un obiectiv de realizat. El apare și dispare în timp, în istorie. Ne amintim cu câtă grijă a fost ajutat poporul evreu să evolueze printre alte popoare, să se mențină în viață, să-și realizeze menirea lui. A pornit de la un om ales de Dumnezeu, de la Avraam. În planul divin, din acest popor avea să se nască Mesia, adică Mântuitorul, Cel ce avea să împace pe Dumnezeu cu oamenii. Națiunile, uniunile, federațiile, imperiile sunt invenții târzii și ele înseamnă o sumă de popoare unite între ele de interese comune, de forță. La judecata universală de la sfârșitul lumii, vor fi judecați oamenii din toate timpurile și din toate locurile, dar și popoarele.

Un popor se înalță atâta vreme cât este unit, cât are o credință puternică în Dumnezeu și în viitorul lui, cât are un ideal bine conturat. Se înalță când își chivernisește cu grijă bogățiile naturale, pe care i le-a dat Dumnezeu, bogățiile moștenite de la părinți, moși, strămoși. Se înalță, când are un cult puternic al familiei, când respectă viața și valorile ei, când își crește copiii în școala muncii și a înțelepciunii, a temerii de Dumnezeu și a iubirii aproapelui. Se înalță, când are conducători înțelepți și iubitori de neam și de țară, care pun mai presus de interesele lor interesele țării, care sunt gata de a se jertfi pentru binele, integritatea, unitatea și libertatea țării lor. Se înalță, când oamenii care-l formează sunt animați de idealuri comune, care sunt mândri că fac parte din acel popor și cred cu tărie în viitorul lui. Se înalță, când fiecare conștientizează că este o cărămidă din marele edificiu al neamului său. Se înalță, când își cultivă cu grijă limba, portul, muzica, dansul, arta, cultura în general, religia și tradițiile, care-l definesc ca popor în concertul popoarelor. Se înalță, atâta vreme cât nu-și uită istoria și strămoșii, când se reazimă pe vremurile de glorie ale neamului și privește cu încredere spre viitor. Se înalță, când își cultivă și-și promovează cu grijă valorile și oamenii de valoare. Se înalță, când bisturiul legii curăță fără milă de pe trupul țării crima, hoția, corupția, nepotismul, favoritismul, infracționalitatea de tot felul. Se înalță, când fiecare fiu al neamului se simte stăpân și în siguranță la el acasă, când munca este principala sursă de existență, când competența este singurul criteriu de promovare a cadrelor în toate domeniile de activitate. Se înalță, când fii lui tânjesc de dorul de a se întoarce acasă, când sunt plecați, când sunt mândri că fac parte din acel popor și o spun cu tărie.

Poporul se prăbușește când își uită credința, istoria și strămoșii. Se prăbușește, când nu mai are încredere în valorile proprii și fii lui socotesc că numai alte popoare sunt capabile de a realiza ceva. Se prăbușește, când își marginalizează oamenii și valorile, înlocuindu-le cu altele de împrumut, străine spiritului încetățenit prin veacuri. Se prăbușește, când își ucide pruncii nenăscuți și născuți, când mortalitatea depășește cu mult natalitatea, când moartea pustiește satele și cetățile zi cu zi. Se prăbușește, când sănătatea devine o marfă din ce în ce mai scumpă, când învățământul se pervertește și nu mai interesează pe copii și pe tineri. Se prăbușește, când pricopseala nu se mai câștigă prin muncă, ci pe căi ocolite, ilegale și imorale. Se prăbușește, când nonvalorile ajung în vârful piramidei sociale, când conducătorii se ocupă de orice altceva, numai de treburile țării nu. Se prăbușește, când dispare încrederea și unitatea dintre membrii lui, când dihonia ia locul iubirii și frățietății. Se prăbușește, când credința străbună e înlocuită cu credințe din import, când valorile morale sunt aruncate la gunoi, în locul lor punându-se nonvalori din cauza cărora morții se zvârcolesc în morminte. Se prăbușește, când bogățiile țării sunt vândute fără noimă și fără preț de oameni inconștienți și fără perspectiva viitorului. Se prăbușește, când populația e otrăvită pas cu pas, prin mâncare, băutură, aer și apă, fără ca să-i pese cuiva cu putere de decizie. Se prăbușește, când, în mod sistematic, se cultivă dezinteresul față de ceea ce e autohton, propriu, disprețul față de popor și de țară. Se prăbușește, când nu mai are instituții bine consolidate, când armata îi este destrămată și așteaptă pe alții să-l apere. Se prăbușește, când populația nu mai are încredere în conducători, în instituțiile statului, în viitorul neamului, când își ia lumea-n cap, ca să-și poată câștiga o coajă de pâine. Se prăbușește, când alte popoare mai mari le înghit. Se prăbușește, când e bolnav de nedumnezeire!

Autor: Al. Stanciulescu-Barda

Sursa: Ziarul Natiunea

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss