C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Impostorii între ei: Iohannis a primit premiul „Franz Josef Strauss” pentru lupta împotriva corupției, premiu botezat cu numele unui politician german corupt

Lupta împotriva corupţiei nu este o descoperire a DNA şi nu dezvăluim secretul lui Polichinelle, cum nu spuneam un neadevăr citând ceea ce scria, pe 28 iulie 1976, în pagina 1, prestigiosul ziar francez Le Monde, pornind de la scandalul Lockheed, care, cum se va vedea mai jos, zguduia din temelii mari ţări din „lumea bună“: „Pretutindeni, anchetele (privind corupţia – n.n.) par mai mult sau mai puţin blocate (…). În mod cert, corupţia face ravagii în toate ţările industrializate, ca, de altfel, în lumea a treia“.



Se evidenţia, aşadar, un lucru indubitabil: existenţa corupţiei şi, în mod implicit, preocupările factorilor îndrituiţi de a o bloca şi combate prin mijloace legale.

Pornind de la cele de mai sus, trecem în revistă câteva afaceri şi scandaluri de corupţie la „vârf“ din diferite colţuri ale lumii, care arată că, în acele ţări, „nimeni nu este mai presus de lege“ – principiu înscris şi în Constituţia României, la art. 16, alin. 2.

Este vorba despre preşedinţi ai Braziliei, Coreei de Sud, premieri ai Japoniei şi Franţei, un secretar general NATO, un vicepremier belgian, comisarii europeni din echipa Santer, miniştri din Belgia, R.F. Germania, prinţul consort al Olandei etc. Ce-i unea? Corupţia, dar şi faptul că în ţările lor sau la nivelul Comisiei Europene legea e lege! În tot acest puzzle, o întrebare apare firească: ce şi cum face România în cazuri similare? (…)

Iohannis, finul şi vecini de stradă

Ciudata muţenie nu a cuprins foarte activa DNA când a venit vorba despre OUG 13, dar nu şi în cazul straniilor legături denunţate public de mai multe voci, vorbim aici despre cele dintre Klaus Werner Iohannis şi firma austriacă Holzindustrie Schweighofer, „naşa“ falnicilor codri româneşti de odinioară. În context, aşa cum arăta site-ul ancheteonline.ro, cu acordul căruia, la începutul lunii martie, Cotidianul a reprodus un amplu articol pe această temă delicată, guvernul tehnocrat al lui Cioloş „a refuzat să aplice amenzi și să ia măsuri dure împotriva acestei firme“.

Există unele explicaţii, sursa citată arătând că una dintre ele „este protecția la cel mai înalt nivel de care beneficiază compania austriacă. Există suspiciuni rezonabile privind implicarea directă a președintelui Iohannis în protejarea afacerilor controversate ale Schweighofer în țara noastră. În primul rând, trebuie menționată relația specială pe care finul lui Iohannis, Andreas Huber, consulul onorific al Austriei, o are cu patronul companiei Holzindustrie Schweighofer“, poreclit şi „Regele lemnului“ din România.

„În al doilea rând, este de notorietate apropierea dintre familia Iohannis și vecinii săi de stradă, familia Capră. Cosmin Dumitru Capră a fost o lungă perioadă director executiv la compania austriacă, iar soția acestuia, procuror Maria Capră, este cea care l-a scos basma curată pe Iohannis în două dosare penale, pe vremea când era primar al Sibiului și președinte FDGR. De asemenea, nu este lipsit de interes faptul că Maria Capră a fost pensionată printr-o decizie semnată de președintele Iohannis într-o zi de 31 decembrie 2015, când acesta era plecat în vacanță, la Miami.”

Ar mai trebui elucidat şi un aspect foarte complicat, şi anume rolul şi locul finului lui Iohannis în acest hăţiş de nedescris, problemă de care autorităţile abilitate se feresc ca dracul de tămâie, invocând fie imunitatea lui prezidenţială, fie motive ori argumente pe care nu le fac publice.

Un alt fapt foarte grav referitor la firma austriacă respectivă l-a semnalat, în 2015, Ministerul Mediului, care, în urma unui control, atrăgea atenția că aceasta este „implicată în acțiuni de evaziune fiscală“. Potrivit controlului inspectorilor din minister, „a fost tăiată ilegal masă lemnoasă, care a fost introdusă în firmele respective – s-a constatat, fantomă –, pentru că multe s-au și închis, deci evaziune fiscală mare, iar masa lemnoasă respectivă a fost dusă la export“.

Vecina Capră i-a închis lui Iohannis un dosar penal

Sursa citată arată că „un alt indiciu rezonabil care demonstrează apropierea lui Iohannis de SC Holzindustrie Schweighofer este prietenia dintre șeful statului și vecinii săi, familia Capră. Iohannis locuiește pe strada Bâlea 35, iar soții Capră, la numărul 7. Cosmin Dumitru Capră a condus firma austriacă, din calitatea de director executiv, între 2003 și 2011. Apoi, acesta a devenit administratorul unei companii de produse regenerabile, Energy Exchange Austria (EXAA), care produce biomasă realizată la Schweighofer. Și mai interesant este faptul că soția sa, Carmen Maria Capră, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, este cea care i-a închis definitiv lui Iohannis un dosar penal, pe 5 decembrie 2014, în care era acuzat de retrocedarea ilegală a unor imobile pe vremea în care era primar al Sibiului“.

Aşadar, procuror care se ocupa de dosarul lui Iohannis e vecină cu actualul președinte al ţării. „Dosarul a fost închis (nu suspendat!) la doar câteva săptămâni după ce Iohannis a devenit șef al statului și la doar două luni de la depunerea acestuia la diferite instituții: DNA, Parchetul General.“ Întrebarea privind obiectivitatea şi detaşarea vecinei apare firească şi pertinentă. Oricum, amintita vecină, „procurora Maria Capră, i-a oferit lui Iohannis un NUP în 2011, într-un dosar penal ce viza calitatea lui de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR)“, despre care o plângere penală împotriva FDGR – care se declarase, în mod abuziv, continuator al Grupului Etnic German, organizație nazistă, scoasă în afara legii în 1944 –, sesiza că acesta a avut drept scop doar un interes imobiliar, deoarece FDGR revendica toate imobilele care aparținuseră, înainte de 1944, Grupului Etnic German“.

Reamintim că procurora respectivă nu mai este „activă“, ea pensionându-se la numai 47 de ani, printr-un decret prezidențial semnat de Iohannis în ultima zi a anului 2015, când acesta nu se afla la Cotroceni, ci în concediu în Florida, SUA.

Suspiciuni rezonabile

Să ne înţelegem: aici noi nu acuzăm, nici nu este menirea noastră, ci ne întrebăm de ce în principial DNA sau Parchetul General nu s-au autosesizat, făcând lumină şi stabilind care este adevărul, astfel încât, dacă nu iese fum fără foc, adică nu este nimic adevărat, să nu mai planeze suspiciuni asupra preşedintelui Iohannis de cârdăşie cu respectiva firmă? Până atunci, trebuie remarcat să suspiciunile privind relaţia ciudată şi deloc principială dintre fin – naş ori dintre vecinii de pe strada Bâlea din Sibiu nu s-au risipit. Chiar şi radio Deutsche Welle – vocea oficială a guvernului german – spunea, la 5 mai 2015, că „a surprins neplăcut faptul că preşedintele Klaus Iohannis a părut să protejeze operaţiunile îndoielnice ale companiei austriece Schweighofer Holzindustrie în domeniul exportului de lemn tăiat în România“. „Preşedintele Klaus Iohannis a fost prins pe picior greşit. Nu putem spune că ar fi existat o relaţie între firma austriacă şi preşedintele României, dar este cert că acesta a avut exact acelaşi punct de vedere cu reprezentanţii concernului.“

Scandalul Lockheed zguduie din temelii „lumea bună“

La finele anilor 1970, toată marea presă a lumii vuia, aceasta concentrându-se asupra unui scandal internaţional de corupţie şi de comisioane uriaşe, pus la cale de mahării grupului aerospaţial american Lockheed între sfârşitul anilor 1950 şi anii 1970, care a avut mari implicaţii politice, economice şi juridice în SUA, R.F. Germania, Italia, Olanda şi Japonia – adică „în lumea bună“.

R.F. Germania – comision de 10 milioane dolari

Atât ar fi primit ministrul Apărării din acele vremuri, politicianul conservator Franz Josef Strauss(1915-1988), poreclit „taurul din Bavaria“, şi partidul său, UCS, filiala bavareză a UCD. Sumele ar fi fost primite în schimbul unei comenzi de 916 avioane de luptă F-16 Starfighter – ceea ce politicianul vest-german a negat vehement. Cât timp el a fost ministru al Apărării, s-au cumpărat ori s-a obţinut licenţa de producţie pentru 916 avioane de lupă Lockheed F-104 Starfighter, care au avut 212 de accidente, el fiind numit „creatorul de văduve la Luftwafe“. S-a dovedit că Lockheed a obţinut o mare parte dintre contractele sale europene prin lobby sau corupţie.

S-a mai descoperit că cele mai multe dintre documentele privind negocierile dintre Ministerul Apărării cu Lockheed după 1962 au fost distruse. Pornind de la noi indicii, Bundestagul (Parlamentul) a creat o comisie de anchetă care, din ianuarie 1978 până în luna mai 1979, a reluat de la zero examinarea dosarului. În paralel, autorităţile americane au scotocit prin actele companiei.

A fost o perioadă grea, cu tot felul de acuzaţii, dar, în final, investigaţiile făcute de Fritz-Josef Rath, şeful Brigăzii Anticorupţie din RFG, au scos la iveală că Lockheed a oferit între 1,1 şi 1,3 milioane de mărci, din care „o sumă considerabilă“ („eine betrachtliche Summe“) lui Heinrich Sellschopp, directorul unei divizii aeropurtate a Bundesamt fur Wehrtechnik und Beschaffung. Paul White, fost director comercial al Lockheed, declara că bancherul Hermann Josef Abs şi amintitul Franz Josef Strauss au primit bani în urma achiziţionării avioanelor de tipul Lockheed Constellation şi Electra L-188 de către societatea naţională Lufthansa.

Lockheed şi-a menţinut aceste practici şi în cazul vânzării avioanelor F-104. În final, trebuie spus că scandalul Lockheed a zguduit din temelii R.F. Germania, ani la rând presa comentându-l pe larg şi contribuind substanţial la descâlcirea lui. (…)

Dumitru CONSTANTIN

(Fragment din articolul „Marile scandaluri de corupție: președinți destituiți, premieri arestați, demisii de comisari europeni (I)” apărut în ziarul „Cotidianul” din 22 martie 2017)

Nota redacției „Justițiarul”: Iohannis primește un premiu pentru „lupta anticorupție” de la un „onegheu” – cum spune el –, premiu care are numele unui ministru german care a primit o șpagă de 10 milioane de dolari pentru care nu a fost cercetat întrucât era o persoană „simpatică”. V-ați prins cum ar trebui să fie cu „lupta anticorupție” în viziunea „nemților”? Lui Klaus i se potrivește perfect această luptă: toți antipaticii sunt ”corupți”, el, simpaticul, NU! Cine stabilește cine e „simpatic” și cine NU? Procurorii și cei care îi numesc pe șefii lor. E clar acum ce înseamnă acest premiu, fraieri de români?
Wikipedia: „Fostul lobbyist de la Lockheed, Ernest Hauser, a recunoscut în timpul audierii în Senatul american că  ministrul Apărării, Strauss (Franz Josef Strauss, politician german) și partidul său, au primit cel puțin 10 milioane de dolari pentru achiziționarea de către RFG a 900 de avioane Starfighters F-104G (… ) Se știa atunci, din audierile Senatului SUA,  că asociații Lockheed au plătit lui Strauss bani pentru achiziționarea avioanelor, datorită faptului că Boeing a dat în judecată firma Lockheed pentru afacerea germană pierdută. În audierea de la Senatul SUA, asociații Lockheed au recunoscut că fondurile au fost plătite lui Strauss. În ciuda acestui fapt, Strauss nu a fost niciodată acuzat în Germania din cauza personalității sale influente.”  Noi suntem „nemți”, nu „hoți” ca VOI! Incredibil unde ne-au adus slugărniciile! (Ingrid Mocanu)

Sursa: Justitiarul

Related Posts

One Response “Impostorii între ei: Iohannis a primit premiul „Franz Josef Strauss” pentru lupta împotriva corupției, premiu botezat cu numele unui politician german corupt”

  1. vlad tepes says:

    Era corect daca ii dadeau si premiul “Karl Marx” pt gandirea lui neo-marxista, dar si premiul “Merkel”, pt pozitia lui de pres sau capra, fatza de “mama musulmanilor”!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss