Economie Politică

George Orwell: În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.

truth“In realitate, nu se ştie mai nimic despre proli. Nici nu ai nevoie să ştii prea multe. Atâta timp cât prolii muncesc şi fac copii, celelalte activităţi ale lor nu au nici oimportanţă. Lăsaţi în voia lor, ca vitele pe câmpiile nesfârşite ale Argentinei, se vor întoarce mereu la un mod de viaţă care li se pare firesc, la un soi de model ancestral. Se nasc, cresc pe maidane, merg la muncă de la doisprezece ani, trec printr-o scurtă perioadă înfloritoare, de frumuseţe şi apetit sexual, se căsătoresc la douăzeci de ani, la treizeci sunt deja între două vârste şi mor, cei mai mulţidintre ei, pe la şaizeci. Munca fizică grea, grija de casă şi de copii, micile certuri cu vecinii, filmele, fotbalul, berea şi, în primul rând, jocurile de noroc le umplu orizontul.”

[Prolii] “nu sunt greu de supravegheat. Câţiva agenţi de-ai Poliţiei Gândirii se învârt mai tot timpul printre ei, răspândind zvonuri alarmiste, observându-i şi eliminându-i pe cei câţiva indivizi despre care se crede că ar putea deveni primejdioşi; dar nimeni nu încearcă să-i îndoctrineze cu ideologia Partidului. Nici nu este de dorit ca prolii să aibă opinii politice clare. Tot ce li se cere este un patriotism primitiv, care să răspundă ori de câte ori se face apel la ei să accepte zile de muncă mai lungi sau raţii mai mici.”

“Şi chiar şi atunci când sunt nemulţumiţi de ceva, cum se mai întâmpla uneori, nemulţumirea lor nu duce nicăieri, pentru că, în lipsa oricărei viziuni cu caracter de generalitate, nu şi-o pot concentra decât asupra unor necazuri particulare şi neînsemnate. Relele cele mari depăşesc în mod invariabil capacitatea lor de înţelegere. “

“Marea majoritate a prolilor nici măcar nu au tele-ecran în casă. Până şi poliţia civilă are de-a face cu ei foarte puţin, în Londra, de exemplu, au loc o mulţime de delicte, există un adevărat stat în stat, o lume interlopă cu hoţi, tâlhari, curve, traficanţi de droguri şi bandiţi de tot felul; dar, de vreme ce totul se petrece acolo, între prolii înşişi, nuare nici o importanţă, în toate problemele de morală, li se permite să-şi urmeze codurile lor ancestrale. Puritanismul sexual al Partidului nu le este impus şi lor.Curvăsăria nu li se pedepseşte, iar divorţul le este îngăduit. In treacăt fie spus,chiar şi credinţele religioase le-ar fi tolerate, dacă prolii ar da vreun semn că aunevoie de aşa ceva, sau că îşi doresc. Prolii sunt în afară de orice suspiciune.Vorba lozincii care sună astfel: „Prolii şi animalele sunt liberi”. “

“în cel mult douăzeci de ani,întrebarea asta uriaşă, dar atât de simplă: „Viaţa dinainte de Revoluţiee ra sau nu mai bună decât cea de azi?” nu-şi va mai putea găsi răspunsul sub nici o formă. Deşi, în realitate, de pe acum nu i se mai poate găsi practic nici un răspuns, din moment ce acei câţiva care mai trăiesc, din lumea veche,nu mai sunt în stare să compare între ele cele două epoci, îşi amintesc lucruri inutile cu toptanul, dar toate faptele relevante rămân în afara câmpului lor vizual. Parcă ar fi nişte furnici: văd mărunţişurile, dar nu şi obiectele mari. Şi când memoria te lasă, iar arhivele sunt falsificate – când se întâmpla treaba asta – pretenţia Partidului de a fi îmbunătăţit radical condiţiile de viaţă trebuie acceptată, pentru că nu există, şi nici nu mai poate exista vreodată, vreun etalon cu care să faci comparaţie.”

“Dacă există vreo speranţă, ea stă în proli, scrie Winston în jurnal. Dacă există, cu adevărat, vreo speranţă, trebuie să stea în proli, pentru că numai de acolo, din masele viermuitoare şi dispreţuite, optzeci şi cinci la sută din populaţia Oceaniei, se poate ridica forţa capabilă să răstoarne Partidul; dinăuntru, Partidul nu poate fi răsturnat. Duşmanii lui – presupunând că Partidul ar avea, într-adevăr, duşmani – nu au cum să se unească, şi nici măcar cum să se recunoască unii pe alţii. “

“Nouvorba este concepută nu pentru a extinde, ci, dimpotrivă, pentru a restrânge sfera de gândire,  iar acest scop este sprijinit, în mod indirect, prin reducerea la minimum a cuvintelor disponibile în limbă.”

“Nu vezi frumuseţea desfiinţării cuvintelor? Tu ştiai că Nouvorba este singura limbă din lume al cărei vocabular scade in fiecare an?! Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de-a limita aria de gândire?! Până la sfârşit, o să facem crimă gânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi. Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodată orişicui va fî exprimat printr-un singur cuvânt, cu un sens strict definit şi cu toate celelalte sensuri secundare şterse şi uitate. Te-ai gândit vreodată, Winston, că până în 2050, cel mai târziu, n-o să mai trăiască nici măcar un singur om care să poată înţelege o discuţie cum purtăm noi acum?”

“Ministerul Adevărului – în Nouvorbă, Minadev – te izbeşte fiindcă este cu totul diferit de orice altă clădire vizibilă în jur. Este o structură înaltă, imensă, de beton armat alb, strălucitor, în formă de piramidă, care se ridică, terasă după terasă,până la trei sute de metri înălţime. De unde stă Winston, se disting foarte bine cele trei lozinci ale Partidului, scrise cu litere elegante pe faţada albă ca zăpada:
RĂZBOIUL ESTE PACE, LIBERTATEA ESTE SCLAVIE, IGNORANŢA ESTE PUTERE
Ministerul Adevărului ar avea, după câte vorbesc oamenii, vreo trei mii de încăperi deasupra pământului şi ramificaţiile corespunzătoare dedesubt.

sursa: 1984 O mie noua sute optzeci si patru (George Orwell)

“Daca nu citesti la timp intelegi prea tarziu.”