Filmele si comunistii

Exista foarte multe metode de a corupe un public slab educat, dar in modernitate niciuna nu pare sa functioneze mai bine ca indobitocirea prin intermediul filmelor presupus serioase. Comunistii au fost primii care au realizat potentialul imens de manipulare oferit de industria entertaimentului si au ramas, pana astazi, principalii producatori si beneficiari . “Pentru noi cea mai importanta arta este cinema-ul”, ar fi declarat Lenin. Iar ideile sale au fost imediat puse in aplicare. In crearea unei  imagini eroice a momentului Revolutiei si in demantelarea ideologica a regimului tarist, probabil ca rolul cel mai important l-au jucat filmele lui Eisenstein “Crucisatorul Potemkin” si “Octombrie”, chiar daca ele astazi sunt savurate doar de cinefili. Lenin nu facea figura izolata in aceasta privinta. Pentru Trotsky, care intotdeauna a avut grija sa dea un pedigree intelectual chiar si celor mai nastrusnice teorii, cinematograful trebuia sa concureze cu biserica si carciuma in simpatia oamenilor. O societate se formeaza precum un copil, prin joaca, si de aici se poate desprinde rolul esential pe care urmeaza sa il detina filmele in strategiile de control, afirma fostul conducator al Armatei Rosii.

Oarecum aceeasi idee, intr-o versiune mai elaborata filozofic, a fost propusa de Alasdair MacIntyre. In esenta, acesta sustine ca noi nu putem intelege actiunile din jurul nostru decat in cheie narativa, adica sub forma povestirilor. “ (…) atunci cand reusim sa stabilim si sa intelegem ce face altcineva, tindem intotdeauna sa situam un episod particular in contextul unei serii de istorii narative care sunt deopotriva istorii ale indivizilor la care se refera, cat si ale cadrelor in care ei actioneaza si sufera. E limpede acum ca numai astfel devin inteligibile istoriile altora, pentru ca insasi actiunea are un caracter fundamental istoric” (“Dupa Virtute”).

Daca teoria lui MacIntyre este corecta, atunci marele premiu in manipularea indivizilor il obtin aceia care reusesc sa structureze contextul narativ. Iar contextul narativ provine astazi, cu predilectie, dintr-un dozaj inextricabil de filme si educatie publica. Cu alte cuvinte, ceea ce este important nu sunt nici faptele, nici adevarul, ci povestile cadru, in care rolurile morale sunt distribuite maniheist.

Sa luam de pilda chestiunea foarte controversata a gazelor de sist. Majoritatea protestatarilor ecologisti isi trag substanta argumentelor nu din surse stiintifice sau altele mai frecventabile, ci in urma vizionarii unui film documentar, “Gasland”, care prezinta problemele care apar in urma exploatarii gazelor de sist. Verdictul filmului este necrutator pentru industria gazelor de sist si cele mai apocaliptice teorii au fost derivate de aici.

Practic, disputa in jurul acestei probleme a fost contextualizata de una dintre cele doua tabere chiar inainte de a incepe cu adevarat. Insa toata descrierea de mai sus nu este suficienta pentru a face lucrurile foarte clare, asa ca avem nevoie de putina investigatie narativa. Daca ramanem la exemplul “Gasland” si ne uitam mai atent la succesul documentarului, observam ca, in buna masura, aceasta provine din participarea si premiul obtinut la festivalul de film independent de la Sundance, adica exact genul de manifestare dupa care se innebunesc acei tineri, care isi descopera energiile si veleitatile politice sau sociale in urma vizionarii acestui film sau ale altora asemanatoare.

Sectiunea de documentare a festivalului este sponsorizata de ani buni de George Soros si a fost cunoscuta inainte ca “Soros Documentary Fund”. Afaceristul de origine maghiara si-a argumentat investitia de peste cinci milioane de dolari in astfel de intreprinderi prin aceea ca “documentarele trezesc nivelul de constientizare si inspira actiunea”. Cam ceea ce se intampla in ultimele luni in Romania. Chiar si asa, nu exista o corelatie evidenta intre Gasland si George Soros. Asta doar daca nu luam in calcul si celelalte dimensiuni ale unui personaj ingrozitor de proteic. De pilda, una din fundatiile sale, “Moveon.org”, care se ocupa in general de sustinerea politicienilor democrati si demonizarea republicanilor, a deviat de la scopurile sale obisnuite pentru a se consacra in lupta impotriva gazelor de sist. In acelasi timp, George Soros detine, printr-una din companiile sale, actiuni semnificative la InterOil, proprietara a unui zacamant urias de gaz conventional in Noua Guinee. Concluziile cred ca se desprind singure.

Insa legaturile familei Soros cu Gasland nu se opresc aici. Josh Fox, realizatorul documentarului cu pricina, printr-o asociatie nonprofit, a primit 50.000 de dolari de la Creative Capital Foundation, un ONG in boardul caruia apare Jeff Soros, nepotul afaceristului globalist, si Sheila Nevens, presedinta diviziei documentare de la HBO, canalul TV care a difuzat “Gasland” in SUA. In urma succesului obtinut cu Gasland, regizorul a mai primit 750.000 de dolari de la HBO pentru o continuare a filmului, iar pe lista finantatorilor generosi si-a facut loc inevitabil si Fundatia Rockefeller. Povestea relatiei dintre Soros, Rockefeller, Clubul de la Roma, si legatura dintre eugenie si ecologie ar trebui sa fie destul de cunsocuta. Insa un lucru absolut cert care se poate desprinde din lista de sustinatori ai Gasland este ca filmul nu se ia la tranta cu sistemul, ci este chiar reprezentarea camuflata a sistemului.

Cu asa prieteni importanti, nu e de mirare ca un film “independent” precum “Gasland”, a reusis sa intre si pe lista nominalizarilor la Oscar. In fond, pentru o isprava relativ similara, “An inconvenient truth”, un politican-cineast a reusit sa obtina, in 2007, chiar Premiul Nobel.

In fine, e limpede ca Holywoodul (“Promised Land”) si Sundance si aproape toate festivalurile constituie masina de propaganda a noului comunism verde. In acelasi timp, dreapta, indiferent ce intelegem prin aceasta sintagma, ignora aproape complet dimensiunea retorica a indivizilor. Oamenii au, in primul rand, nevoie de povesti frumoase, si abia mai tarziu, daca mai e cazul, de povesti privind, eficienta, bunastare, PIB, samd.

Autor: Ninel Ganea
Sursa: Karamazov