C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Fatetele schimbarii

Conferinţa de la Davos a oferit tuturor celor in­teresaţi posibilitatea de a vedea efectele cri­zei economice asupra modului în care gândesc liderii politici şi economici ai lumii. Numeroşi politicieni, economişti şi analişti se întrec în prognoze referitoare la evoluţia situaţiei economiceglobale. O bună parte dintre prognozele făcute de personaje care au demonstrat în trecut abilităţi predictive sunt foarte negative, atât în privinţa situaţiei globale cât şi în privinţa perspecti­velor zonei euro. Situaţia Greciei se înrăutăţeşte văzând cu ochii şi nu face decât să sugereze că Nouriel Roubini (şi Re­dacţia Economică) are dreptate atunci când prevede ieşirea Gre­ciei din zona euro.

Evenimentele economice influenţează în mod decisiv eve­ni­mentele politice şi criza economică deja a generat schimbări semnificative ale modului de operare a Uniunii Europene. “Principiile umanitare”, “valorile democratice” şi “idealurile eu­ropene” nu pot exista dacă “banii ieftini” care au dat iluzia unei eterne prosperităţi europene nu mai sunt disponibili. Sur­se­le agenţiei Reuters din cadrul guvernului Merkel au confirmat astăzi ceea ce am presupus în editorialul de luni:

“Propunerea guvernului german cu privire la transferul su­ve­ranităţii se referă nu doar la Grecia, ci vizează toate ţările eu­ropene care primesc ajutor şi nu pot să se achite de obliga­ţiile asumate”. Vechiul sistem politic al Uniunii Europene este pe moarte. Foarte curând, fiecare ţară din zona euro va fi pu­să în faţa unei dihotomii implacabile: fie guvernare externă în schimbul finanţării, fie faliment accelerat şi inflaţie colosală. Întoarcere în trecut nu există. Dacă Berlinul a ajuns la concluzia că a venit momentul pentru asemenea măsuri politico-economice, atunci trebuie să concluzionăm că altă soluţie nu există. Configuraţia politică a lumii se schimbă radical.

Cum se vor repoziţiona puterile globale în contextul noii realităţi economice? Din punctul nostru de vedere, lumea unipolară şi-a încetat existenţa în 2008 şi acum ne aflăm într-o perioadă de tranziţie spre o lume multipolară, sau în limbajul diplomatic european “o lume în care problemele interna­ţionale se rezolvă pe baza multilateralismului”. În practică, acest “multilateralism” se va manifesta prin crearea unui sistem în care evoluţia problemelor regionale şi globale va fi determinată de un consens multilateral, şi nu de un dictat al unei supraputeri. Exemplu concret: China, Rusia, Japonia, In­dia şi Brazilia au o pondere din ce în ce mai mare în finan­ţa­rea FMI, mărindu-şi constant contribuţiile financiare, iar di­plo­ma­ţii acestor ţări au declarat, în repetate rânduri, că ob­ţinerea unui influenţe mai mari în cadrul acestei organizaţii este o prioritate a politicii externe. În acelaşi timp, congresmanii ame­ricani încearcă să reducă contribuţia americană la FMI, iar secretarul de presă al Casei Albe, Jay Carney, declară des­chis: “contribuabilii americani nu vor trebui să finanţeze adiţional Fondul Monetar Internaţional”. În aceste condiţii, traiectoria FMI devine evidentă. FMI încă nu a devenit un instrument subordonat în exclusivitate intereselor BRICS, dar procesul de reorientare a acestei organizaţii este foarte vizibil. Faptul că SUA cedează acest instrument fără luptă trebuie să dea de gân­dit celor care doresc să gândească în continuare cu clişe­ele deceniului trecut. În contextul rolului decisiv pe care FMI îl joacă în finanţarea României, această evoluţie va avea conse­cinţe deosebit de serioase. Lumea s-a schimbat.

În plan global, unul dintre aspectele pozitive ale schimbării va fi reducerea drastică a “economiei fantomatice” care nu reprezintă altceva decât un sistem prin care un grup se­lect de persoane poate extrage din economia reală “o rentă” semnificativă, fără a produce ceva util pentru societate. Se poate spune că schimbările care au loc în plan global sunt o reflecţie a victoriei “economiei inginerilor” împotriva “eco­nomiei ofiţerilor de credit” ceea ce nu poate decât să bu­cu­re orice om raţional. Simbolul schimbării sistemului econo­mic va fi trecerea puterii de cumpărare de la bancherul sau brokerul american la inginerul chinez. Un exemplu concret al “eco­nomiei fantomatice” este dat de modul de calcul al PIB-ului SUA. În acest calcul sunt incluse sumele ipotetice pe care pro­prietarii de locuinţe le-ar fi cheltuit pentru chiria propriilor locuinţe, iar “munca casnică” a cetăţenilor care nu lu­crează este trecută în PIB, folosindu-se preţurile serviciilor de menaj oferite de companii specializate. Deloc surprinzător, niciuna dintre ţările BRICS nu foloseşte asemenea me­tode de calcul. În aceste condiţii, orice comparaţie a puterii economice chineze şi americane pe bază de PIB este lipsită de sens. Evoluţia crizei va arăta faptul că PIB-ul chinez, japonez sau rusesc, format din bunuri, resurse şi servicii concrete şi utile este real, pe când PIB-ul ţărilor care-şi bazează economia pe “plimbarea de electroni” în registrele bancare este iluzoriu. La fel, o bună parte din PIB-ul Ro­mâniei este “făcută din pix” şi acest lucru se va vedea în pe­ri­oada următoare.

Dacă se doreşte ca România să-şi găsească un loc adecvat în noul context global, este nevoie de adaptare rapidă atât la noua paradigmă economică cât şi la o nouă paradigmă geo­po­litică şi acest proces trebuia început cu mult timp în urmă.

sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

One Response “Fatetele schimbarii”

  1. Doru Dascalu says:

    Aş fi curios să-mi spună analiştii lui peşte, ce semăn pe cele 5 ha ale mele, şi câţi porci şi viţei voi avea peste 3 ani de la cele două scroave şi 4 vaci.Dacă ştiu şi asta, le dau titlul de Supermama Omida.Cică căcatul se mănâncă cu lingura, dar oamenii admiră în extaz pe cei care îl mănâncă cu polonicul.Iar ăştia sunt analiştii.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss