C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Europa arde în focul crizei

Agenţia de rating Moody’s a diminuat marţi – de la “stabil” la “negativ” – perspectivele economiei germane, Olandei şi  Luxemburgului, trei ţări notate încă cu “AAA”. Motivul: “incertitudinea crescândă” privind ieşirea din criza datoriilor în zona euro. Şi mai grav este anunţul potrivit căruia, la sfârşitul  celui de-al treilea trimestru, Moody’s va reexamina nota maximă (“AAA”) acordată Franţei şi Austriei, ţări ale căror perspective fuseseră deja plasate  la “negativ” încă din luna februarie a.c.

Or, se ştie că plasarea la “perspectivă negativă” înseamnă că nu este exclusă o diminuare a notei suverane în cazul degradării situaţiei economice. Analiştii de la “L’Expansion” reamintesc faptul că o diminuare similară a primei economii europene fusese operată, în urmă cu 6 luni, şi de  Standard&Poor’s. Într-o astfel de situaţie, avertizează analiştii citaţi, există riscul pierderii de către Germania a notei maxime într-un termen de la 3 până la 18 luni.

Într-un comunicat – citat de publicaţia săptămânală franceză “Challenge’s” – agenţia de rating Moody’s preciza expres că decizia referitoare la Germania, Olanda şi Luxemburg este justificată prin “probabilitatea din ce în ce mai evidentă a unei ieşiri a Greciei din zona euro”, precum şi prin impactul unui astfel de eveniment asupra statelor membre ale zonei, inclusiv asupra celor cu economiile cele mai solide.

Chiar dacă un asemenea eveniment va fi evitat, adaugă comunicatul Moody’s, există probabilitatea din ce în ce mai evidentă că acordarea de ajutoare altor state din zona euro, în special Spaniei şi Italiei, va fi reluată, povara respectivă urmând, însă, să fie suportată de ţările considerate cele mai solvabile din zona euro. Reacţia ministrului german de Finanţe, Schauble – care a ţinut să remarce că avertismentele agenţiei Moody’s “nu sunt ceva nou”  – a venit imediat, dar nu a convins şi nu linişteşte pieţele.

“Dată fiind politica sa economică şi financiară riguroasă, spunea el, Germania îşi păstrează în continuare statutul de “refugiu” şi va continua să joace în manieră responsabilă rolul său de pol de stabilitate în zona euro”. Într-un fel, Schauble are unele argumente de susţinere. Perspectivele de creştere economică în Germania sunt solide: 1 la sută în 2012 şi 1,4 la sută în 2013. Deficitul public este aproape inexistent (0,5 la sută din PIB în 2012), iar un buget echilibrat  este previzibil pentru 2014. În schimb, datoria publică a Germaniei continuă să crească, ea ajungând anul acesta la 83,5 la sută din PIB.

Ceea ce îngrijorează agenţia Moody’s este faptul că Germania, în calitatea sa de primă economie a zonei euro, va fi cea mai solicitată să ajute ţările în dificultate, la ora actuală Spania şi Italia.

Avertismentul dat de Moody’s o afectează politic pe Angela Merkel

Desigur, decizia anunţată de Moody’s nu are sens decât în ipoteza în care BCE nu intervine din nou, prin măsuri neconvenţionale, în special prin cumpărarea de titluri ale datoriilor publice – pentru a determina scăderea dobânzilor la credite – în momentul în care eventual are loc o agravare a crizei datoriilor europene.

În opinia lui Christian Schulz, economist la banca Berenberg, “este totuşi  improbabilă o creştere a costului împrumuturilor contractate de Germania”. Schulz crede că, chiar dacă Germania ar pierde ratingul maxim AAA, consecinţele pentru ea, pentru economia sa puternică, competitivă şi solvabilă, nu vor fi  grave în materie de dobânzi la obţinerea de credite. În schimb, avertismentul dat de Moody’s o va slăbi din punct de vedere politic pe dna Merkel.

Cancelara se confruntă în prezent cu o frondă a euroscepticilor din cele două partide aliate – liberalii din FDP şi bavarezii din CSU. Ea, aşa cum am văzut  recent, este chemată în mod curent la ordine de Curtea Constituţională pentru a da seamă de politica sa europeană. Cotidianul german de centru-dreapta “Frankfurter Allgemeine Zeitung” (FAZ) afirma într-un editorial că anunţul agenţiei de rating Moody’s a venit “la momentul potrivit” pentru a reaminti Germaniei că trebuie să-şi  evalueze forţele înainte de a ajuta şi mai mult ţările din sudul Europei.

Dar, adaugă ziarul citat, dacă le laşi să intre în colpas, cu riscul de a vedea zona euro dezintegrându-se, costul va fi cu mult mai mare. Potrivit unui studiu realizat de Ministerul german de Finanţe, în primul an de după o eventuală prăbuşire a zonei euro, economia germană se poate contracta cu până la 10 la sută. În consecinţă, susţin comentatorii FAZ, salvarea ţărilor în cădere, oricât de costisitoare ar fi, pare să fie răul cel mai mic.

Spania provoacă în continuare panică pe pieţele financiare

Totul evoluează din rău în mai rău, relata de la Madrid corespondentul cotidianului “Le Figaro”. N-a trecut o lună de la summitul european de la Bruxelles şi zona euro “se aprinde” din nou. Nimic din ce s-a decis atunci – pachetul de creştere de 120 miliarde euro, primul pas spre o uniune bancară, salvarea băncilor spaniole cu 100 miliarde de euro – nu a avut efectul aşteptat.

Apelul lansat vinerea trecută de regiunea spaniolă Valencia, cea mai îndatorată din Spania, “a pus gaz pe foc”, lăsând să planeze necesitatea imperioasă a unui plan de salvare globală a Spaniei, cu efect de domino asupra altor “bolnavi” ai zonei euro, în primul rând Italia. Chiar dacă şi în Grecia se semnalează o tensiune ce nelinişteşte pieţele de capital, mai ales după declaraţii descurajatoare făcute de oficiali de la Berlin în ajunul vizitei la Atena a delegaţiei Troicii, Spania este în acest moment cea care suscită cele mai mari îngrijorări.

În condiţiile în care dobânzile la care poate obţine împrumuturi au depăşit deja 7 la sută, Spania nu mai poate evita colapsul financiar decât până în luna octombrie. Dacă până atunci presiunea pieţelor de capital nu se diminuează, Madridul va fi nevoit să ceară un nou ajutor european. Un plan global este însă exclus, spun analiştii economici europeni, întrucât UE nu dispune de mijloace pentru a salva o economie de dimensiunea celei spaniole. Un astfel de plan (de genul celor lansate pentru Grecia şi Portugalia) ar implica, în decurs de trei ani, mai bine de 200 miliarde de euro, pe care Uniunea nu-i poate furniza.

Privirile sunt acum îndreptate spre BCE, dar Mario Draghi refuză deocamdată ideea achiziţionării directe, pe pieţe, a datoriilor spaniole. Aceasta ar fi soluţia cea mai eficace pe termen scurt, dar cu condiţia operării în Spania a noi reforme structurale vizând creşterea competitivităţii. Demonstraţiile de protest din ultimele săptămâni arată însă că gradul de suportabilitate al spaniolilor, în special al tinerilor şomeri, a ajuns la limită.

De ce a ajuns Spania din nou sub presiune?

S-a crezut – de fapt fără argumente de susţinere – că deciziile luate la summitul european din 28-29 iunie de la Bruxelles oferă garanţii investitorilor şi că vor calma tensiunile de pe pieţe. Planul de austeritate de o amploare fără precedent anunţat de premierul Mariano Rajoy a vizat acelaşi obiectiv. Cu toate acestea, Spania apare în acest moment mai ameninţată ca niciodată.

În opinia lui Thibaut Mercier, analist la  BNP Paribas, “mediul macroeconomic spaniol continuă să provoace îngrijorare: activitatea economică se reduce şi comprimă veniturile fiscale, şomajul a ajuns la cifra record de 24,6 la sută”. Analistul crede că, în 2013, recesiunea în Spania va fi chiar mai puternică decât anul acesta, ajungând la minus 1,5 la sută. Pe pieţele de capital, rata dobânzilor la termene de 10 ani căreia trebuie să-i facă faţă Spania ajunsese marţi la peste 7,5 la sută şi se apropia vertiginos de 8 la sută, nivel care, dacă ne amintim, a  constrâns Portugalia, Irlanda şi Grecia să apeleze la ajutorul UE.

În acest moment, în seifurile spaniole nu mai există decât vreo 30 miliarde de euro, suficiente doar pentru a plăti ratele împrumuturilor din iulie, august şi probabil ratele din octombrie. “Dacă în următoarele luni dobânzile nu scad, spune Thibaut Mercier, economia spaniolă sare în  aer”. Mai ales că, în ultimele zile, în Spania a apărut – în toată gravitatea ei – chestiunea marilor datorii ale regiunilor spaniole, cărora statul central nu le poate veni în ajutor.

Primul-ministru spaniol presează totuşi pentru a primi un nou ajutor.  El “a repus pe masă” dosarul eurobondurilor, euro-obligaţiuni care ar permite mutualizarea, măcar parţială, a datoriilor ţărilor din zona euro, pentru a determina astfel diminuarea  dobânzilor la credite. Numai că Berlinul respinge în continuare ideea. Nici Parisul nu a reacţionat pozitiv la insistenţele Madridului de a-i veni din nou în ajutor. Laurent Fabius şi-a exprimat doar “speranţa că nu va trebui totuşi să se intervină” în sprijinul Spaniei, dar, la nevoie, el consideră utilă o intervenţie a BCE. Ed Miliband, liderul laburiştilor britanici, s-a situat pe o poziţie similară celei exprimate de preşedintele François Hollande, conform căreia “se impune de urgenţă ca ţările europene să lucreze intens şi între summiturile (de la Bruxelles, n.n.) pentru salvarea monedei euro”.

Este o realitate faptul că responsabilii europeni – în ciuda celor 19 summituri anticriză ce au decis până la urmă crearea de fonduri de ajutorare a ţărilor în dificultate, în ciuda lansării procesului de creare a unei uniuni bancare – se află în continuare lipsiţi de mijloace în faţa unei situaţii care se eternizează şi ameninţă să ducă la prăbuşirea, pe rând, a membrilor cei mai fragili ai zonei euro, cu impact dezastruos asupra întregii comunităţi europene. Reacţia premierului spaniol Rajoy a fost, marţi, extrem de dură: “Ca noi să ne finanţăm plătind dobânzi de 7 la sută, în timp ce alţii se finanţează cu dobânzi de zero la sută este inacceptabil… Europa suntem şi noi. Ori ne salvăm cu toţii, ori noi nu vom salva Europa”.

Samaras îi critică pe “cei ce sapă eforturile Greciei”

“Noi facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca Grecia să rămână în picioare”, a declarat marţi presei premierul conservator Antonis Samaras, acuzându-i  pe “unii responsabili europeni” că “sapă” eforturile Greciei  pentru a rămâne în zona euro.

“Unii responsabili străini, sublinia Samaras, lansează previziunea că Grecia nu-şi va atinge obiectivele şi ne sapă eforturile… Sunt iresponsabili, dar nu vor reuşi să ne împiedice”, a avertizat premierul elen, subliniind că guvernul său lucrează  pentru ca Grecia să rămână în zona euro. Samaras, spun corespondenţii de presă la Atena, a dorit astfel să dea un răspuns atacurilor venite din Germania, în primul rând din partea vicecancelarului (şi ministru al Economiei) german Philip Roesler (FDP), care duminică şi-a exprimat îndoiala în privinţa capacităţii Greciei de a mai rămâne în zona euro.

Acesta afirmase, în context, că “scenariul unei ieşiri a Greciei din zona euro nu mai sperie de multă vreme”. Antonis Samaras  a reafirmat angajamentul guvernului său de “a reduce cheltuielile publice şi de a lupta împotriva risipirii banului public”, pentru câştigarea timpului pierdut în efortul pentru recâştigarea credibilităţii ţării şi atragerea investitorilor. În aceste zile, reamintea el, la Atena se vor afla din nou   reprezentanţii “Troicii” (FMI, BCE, UE) pentru a pregăti raportul asupra situaţiei ţării înainte ca responsabilii zonei euro să se pronunţe asupra continuării planului de salvare a Greciei.

El a avertizat că recesiunea, în 2012, ar putea fi superioară cifrei de 7 la sută, ceea ce este mai grav decât se prevăzuse iniţial în buget. Şomajul, care acum a ajuns la 24 la sută, adaugă el, ar putea fi redus până la 10 la sută, dar numai în decurs de patru ani şi dacă măsurile structurale de reformă discutate cu Troika vor fi aplicate.

sursa: curierulnational.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss