După zodiacul chinezesc suntem în anul maimuţei de foc. Şi suntem, chiar dacă Europa nu se umple inexorabil cu imigranţi din câmpiile Fluviului Galben. Maimuţa asta, venită de departe, a început să se joace cu soarta noastră, atingându-ne în punctul cel mai sensibil: generaţiile viitoare. Se joacă mai în glumă mai în serios, testându-ne vigilenţa şi răbdarea, cu învăţământul românesc, de parcă ar arunca banane peste umăr, în speranţa că noi, locuitorii carpatini, o să ne pomenim urcaţi din nou în copaci. Şi chiar aşa vom fi, dacă nu intrăm în bibliotecă să mai citim o dată „Arta Războiului” a lui Sun Tzî, ca să ne amintim cum pot fi cucerite ţările şi învinse popoarele, fără intervenţia soldaţilor. Fără istorie, geografie şi limbă, toate naţionale, fără atitudine demnă afirmată cu îndrăzneală, vom continua să vieţuim la marginea Uniunii Europene.
Când spun că vieţuim pe margine am în vedere marea masă a poporului meu care a fost mereu păcălit de istoriile agresive ale altora şi de multe ori de sine însuşi, prin alegerile pe care le-a făcut. Nu îndrăznesc, desigur, să ridic ochii la cei deja integraţi în marele stat european: politicieni, afacerişti, neocraţi, neointelectuali, interlopi ş.a.m.d.
Noile generaţii habar nu mai au cine le sunt strămoşii
Învăţământul românesc, aşa ideologizat cum a fost, a reuşit să pregătească intelectuali de elită care n-au avut nicio problemă cu integrarea în marile curente europene, dincolo de barierele tehnico-administrative ridicate de-o parte şi de cealaltă a cortinei de fier. A pregătit o muncitorime şi o inginerime de înaltă calificare, ce a reuşit să construiască o industrie, pe care încă n-am reuşit s-o anihilăm definitiv, după 26 de ani de efort. N-a fost bun, l-am tot modificat, căutând mereu un model pe care nu-l găsim niciodată. Şi în această bâjbâială am tot aruncat din rucsacul educativ acele materii pe care le-am considerat mai puţin importante pentru pregătirea în concordanţă cu cerinţele tehnice. Am modificat şi am redus istoria naţională atât de mult şi amatoristic, încât noile generaţii habar nu mai au cine le sunt strămoşii, ce caută ei pe pământul ăsta, ce au făcut înaintaşii ca românitatea să se conserve şi să răzbească prin vremuri, în acest triunghi al nenorocului, format de cele trei orgolioase imperii. Privind cum evoluează programele de învăţământ, dinspre cultura identitară spre educaţia civică, te şi întrebi de fapt pentru cine şi pentru ce sunt pregătite viitoarele generaţii. Fără îndoială nu pentru a se simţi bine ca români, pentru a rămâne şi a continua să construiască aici. Nu, par a fi pregătite prin autofinanţare românească pentru a fi mâna de lucru ieftină în altă parte.
Vom fi nişte anonimi europeni, urmaşi ai Soldatului Necunoscut
Cu ani în urmă, un fost director al Muzeului Militar Naţional spunea în glumă că peste câţiva ani nimeni nu va mai şti unde sunt Mărăşeştii. Da, Mărăşeştii aceia în care sunt îngropate oasele soldaţilor români care au căzut ca să fie temelie României Mari! Noi, după o sută de ani, ce facem cu România aceea? Dacă istoria naţională cade în ridicol, prin manuale rău întocmite, programele orare îngustate, pentru a face loc unor materii ce ar trebui altfel concepute, la ce bun au mai luptat oamenii acestui pământ? Preocupaţi de grijile cotidiene, de graba nemăsurată de a ajunge undeva cât mai repede, nu ne aducem aminte de ei decât în 2-3 zile oficiale, şi atunci doar noi, cei mai de jos, nu vârfurile ţării, ce va mai rămâne din sacrificiul lor, dacă ardem şi cărţile de istorie? Vom fi nişte anonimi europeni, urmaşi ai Soldatului Necunoscut, care era originar dintr-un ţinut cu multe păduri pe vremuri, locuit de vampiri conduşi de Dracula, cel mai vampir dintre toţi. Vai nouă! Vai, ţie, popor român, care nu ştii să te conduci şi o iei mereu prin bălării, în loc să urmezi calea dreaptă!
Dragi diriguitori, nu ne măcelăriţi identitatea, nu obligaţi urmaşii să se interneze în orfelinatele continentului
Vine moştenitorul coroanei Marii Britanii să-şi caute A.D.N.-ul în Transilvania şi să arate lumii ce geografie minunată este în Carpaţi, ce istorie a ars timpul şi destinul oamenilor, ce omenie poate fi găsită aici ca niciunde în Europa, şi noi ne batem joc de noi înşine. De limba pe care o vorbim şi mai ales o auzim la multele noastre televiziuni ce să mai spunem? Politicieni, afacerişti, reporteri şi tot felul de ciudaţi arătaţi ca reprezentativi se străduiesc şi reuşesc, desigur, să arate cât de corigenţi pot fi la limba română. Eliminând deformările fireşti, aş putea spune că ungurii de la noi vorbesc mai corect româneşte decât toată burghezia proletară cu ştaif, deşi la ei româna se predă ca limbă străină. Desigur, nu mă miră această ciudăţenie, că doar nu sunt în America, ci într-un stat european naţional şi unitar. Cel mai mare pericol îi paşte pe tinerii care deschid ochii acum, din cauza comunicării fără chip, fără zâmbet şi suflet la vedere, atât de barbar exprimată, încât ai impresia că te-ai întors acasă după ce ţi-au murit părinţii şi ai găsit ograda copleşită de bălării. Când mă gândesc că limba română rostită de mamele noastre şi legătura cu pământul considerat sacru şi de neatins au ţinut unitatea acestui neam, şi că ne batem joc de ele, stâlcind-o dureros şi umplând-o de cuvinte nefolositoare, pe una, văzându-l fără noimă şi poluându-l pe celălalt, îmi vine să plâng. Dragi diriguitori din ministerul condus cândva de Spiru Haret şi de Mircea Maliţa, aveţi curaj, chiar dacă el ar fi pur tehnocrat, şi nu ne măcelăriţi identitatea, căci fără ea şi fără cultură naţională nu putem fi europeni, chiar după legile Uniunii Europene. Nu ne ucideţi părinţii şi bunicii prin mutilarea educaţiei naţionale, deoarece ne obligaţi urmaşii să se interneze în orfelinatele continentului. Pe lângă atâtea furăciuni materiale care s-au întâmplat în acest sfert de veac, măcar sufletul lăsaţi-ni-l!
Dragi diriguitori, nu ne măcelăriţi identitatea, nu ne ucideţi părinţii şi bunicii, nu obligaţi urmaşii să se interneze în orfelinatele continentului.
Autor: Luminiţa Cornelia Zugravu
Sursa: Art-Emis
cita dreptate aveti!