C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Disperare

Haosul domneşte în pie­ţele financiare euro­pe­ne şi americane. Zvo­nu­rile despre insolvenţa Société Générale au fost suficiente pentru ca acţiunile acestei bănci să se prăbuşească cu peste 23%. Nimeni nu mai crede în declaraţiileoptimiste ale reprezentanţilor guvernelor sau ale directorilor băncilor eu­ro­pene şi americane. Nimeni nu mai cre­de în bilanţurile “măsluite” ale grupurilor bancare interna­ţio­nale. Dorinţa guvernelor de a proteja băncile de la insolvenţă prin permisiunea de a “desena” profituri şi a “şterge pier­derile” din bi­lanţurile contabile devine astăzi unul din­tre factorii care contribuie la spo­rirea neîncrederii investitorilor. Analiştii economici se tem că Europa se apropie de repetarea “momentului Leh­man Brothers”, adică de un moment în care câteva bănci importante din punct de vedere sistemic vor ajunge în insolvenţă, provocând o reacţie în lanţ. Spre deosebire de anul 2008, nu mai există niciun fel de încredere în abilitatea gu­vernelor de a rezolva problemele eco­nomice care au condus la declan­şa­rea crizei. Aproape toate guvernele lumii au demonstrat că nu au alte soluţii în afară de sprijinirea băncilor insolvente cu banii contribuabililor. Tot ce s-a ob­ţi­nut prin aplicarea acestor măsuri a fost men­ţi­ne­rea în viaţă a băncilor, care ar fi trebuit demult să dea faliment, cu pre­ţul îndatorării excesive a statelor, care nu pot să se împrumute la nesfârşit pentru a amâna ziua în care bancherii vor trebui să plă­tească pentru erorile făcute.


În fiecare zi, Banca Centrală Euro­pea­nă cumpără în piaţa secundară obli­gaţiuni italiene şi spaniole, în speranţa că astfel va menţine preţul acestora la un nivel acceptabil şi va “inspira încre­dere” în rândul investitorilor, care sunt foarte reticenţi să crediteze guvernele de la Roma sau Madrid. Vorbind obiectiv, acţiunile BCE sunt absolut ilegale din perspectiva mandatului în baza căruia activează banca centrală a UE. Mandatul BCE este cât se poate de clar: asigurarea stabilităţii preţurilor de consum prin mă­suri de politică monetară. Numai un eurocrat disperat poate să interpreteze achiziţia de obligaţiuni ale unor state aflate în pragul falimentului drept “o mă­sură de politică monetară” care ar putea asigura “stabilitatea pre­ţurilor de consum”. Situaţia pare a fi atât de disperată, încât nu mai există niciun fel de respect pentru reguli, legalitate şi bun simţ. Bursa de la Mi­la­no aplică în mod creativ propriile re­guli de funcţionare şi suspen­dă periodic de la tranzacţionare acţiunile băncilor itali­ene ca să nu ofere vânzătorilor prea multe oportunităţi să scape de ele, iar când aceste trucuri nu ajută, recurg la deconectarea sistemului de tranzacţio­nare şi opresc tranzacţiile, invocând “probleme tehnice”. Atunci când nu mai ajută nici invocarea de probleme tehnice, reglementatorul pie­ţei italiene lansează zvonuri despre interzicerea “vânzării în lipsă”, adică a procedeului prin care speculatorii pot obţine profit de pe urma scăderii pre­ţurilor acţiunilor. Partea comică a situaţiei constă în faptul că toate aceste măsuri nu fac altceva decât să înră­u­tăţească situaţia. Franţa merge pe ur­me­le Italiei şi în­cear­că să “proptească” piaţa cu suspendări, interziceri şi alte măsuri administrative. Este foarte interesant de observat cum susţinătorii de odinioară ai pieţelor “li­bere şi dereglementate” au devenit pes­te noapte intervenţionişti convinşi, dispuşi să facă orice pentru a menţine în viaţă băncile internaţionale.


În SUA, situaţia nu este mai bună. Bank of America (BofA), o bancă gigantică care a fost salvată de la faliment cu ajutorul banilor contribuabililor, se apropie din nou de pragul prăpastiei. Surse din cadrul băncilor chineze şi al fondurilor de investiţii care adminis­trea­ză banii guvernelor din zona Gol­fului Persic au confirmat faptul că re­pre­zentanţii BofA au încercat să iniţieze negocieri pentru a obţine o injecţie de capital. Pentru prelungirea temporară a activităţii, va fi nevoie de câteva sute de miliarde de dolari, dar se pare că ni­meni dintre potenţialii investitori nu s-a arătat interesat de această pro­pu­nere. Desigur, există soluţia de a obţine bani de la Rezerva Federală care întotdeauna susţine băncile, dar în condiţiile redu­cerii ratingului investiţional al SUA, in­vestitorii s-ar putea să reacţioneze foar­te negativ la un nou jaf al contribuabilului american.


În pieţele financiare globale pare să nu existe active care să nu fie afectate de criză. Unicele excepţii sunt metalele preţioase şi francul elveţian. În rest, perspec­tivele sunt catastrofale.


Revista TIME este cunoscută pentru abilitatea de a reflecta perfect starea de spirit a societăţii vestice. Coperta celei mai recente ediţii are următorul text: “Declinul şi căderea Europei (şi posibil a Vestului)”, ceea ce arată faptul că pentru sistemul socio-politic curent nu mai există vreun motiv de optimism. Chiar şi cei mai zeloşi apărători ai sistemului nu mai cred într-un viitor luminos al capitalismului financiar-speculativ.

sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss