C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Despre toleranta si dragoste in Agora

drapel si bisericaSînt creştin-ortodox şi naţionalist. Port deci două stigmate de neşters pentru lumea în care trăim.

Ortodoxul (naţionalist sau nu, şi cu atît mai mult dacă e şi naţionalist) şi naţionalistul (ortodox ori ba, dar mai abitir dacă e şi ortodox) sînt acuzaţi, după caz, că nu iubesc destul, că nu sînt toleranţi şi, finalmente, că urăsc. Majoritatea acuzatorilor habar n-au ce înseamnă toleranţa sau dragostea. Corifeii antiromânismului şi ai antiortodoxiei ştiu însă bine ce semnifică şi toleranţa, şi dragostea, dar manevrează astfel aceste cuvinte încît să-şi justifice ura şi intoleranţa faţă de creştin-ortodocşi şi de naţionalişti, de fapt faţă de Biserică şi neam.

În paradigmă creştină, toleranţa e o formă de neiubire. Este indiferenţă şi distanţare faţă de semenul tău care greşeşte şi pe care preferi să-l laşi în păcat, decît să-ţi produci inconfort avertizîndu-l, sfătuindu-l şi ajutîndu-l să se ridice. Prin urmare, toleranţa este incompatibilă cu ortodoxia – o religie a iubirii, prin excelenţă. De reţinut că un ortodox autentic va fi întodeauna intolerant faţă de păcat, nu în raport cu păcătosul. Iar faţă de păcătos nu este tolerant, ci nutreşte dragoste.

În paradigmă naţionalistă, toleranţa faţă de manifestările antiromâneşti, de pildă, este iresponsabilitate. Mai limpede: a îngădui politicienilor şi funcţionarilor publici cetăţeni români, indiferent de etnie, să atace temeiurile statului român, să lucreze pentru segregare, să-şi manifeste dispreţul pentru istoria şi valorile româneşti şi să cultive aversiunea contra românilor – este o complicitate la trădare naţională. Or naţionalistul poate fi în multe feluri, dar nu trădător de ţară şi de neam, iar intoleranţa sa faţă de duşmani nu are conotaţie negativă, ci trebuie văzută drept ceea ce este: o dovadă de integritate şi de devotament. A-i reproşa naţionalistului intoleranţa faţă de adversari e ca şi cum i-ai imputa unui soldat că nu dezertează.

Un naţionalist adevărat nu va fi niciodată intolerant faţă de alteritate doar pentru că înseamnă altfel. Naţionalistul înţelege cel mai bine valoarea diversităţii, mai ales într-o lume care se globalizează alert, adică tinde spre ştergerea diferenţelor, cu toate consecinţele ce decurg din asta: pierderea culturii specifice, mixajul tradiţiilor, deci pierderea credinţei, relativizarea sau abandonarea valorilor naţionale ş.a.

Atît ortodoxul, cît şi naţionalistul au ca principiu primordial dragostea.

Din dragoste de Dumnezeu, Biserică şi aproapele, ortodoxul apără, mărturiseşte şi trăieşte învăţătura de credinţă.

Ortodoxia nu înseamnă ură faţă de heterodocşi, ci dragoste pentru Adevăr.

Din dragoste de neam şi ţară, naţionalistul protejează şi promovează valorile naţionale, acţionează pentru dezvoltarea şi afirmarea poporului şi a statului său şi, dacă e nevoie, se jertfeşte pentru asta.

Naţionalismul nu înseamnă ură faţă de străin, ci dragoste pentru ruda de sînge.

Aşadar, atunci cînd ortodoxia şi naţionalismul se regăsesc în aceeaşi persoană, nu e nici o contradicţie, căci se întîlnesc două mari iubiri. Prima o subordonează pe a doua, aşa cum viaţa veşnică o subordonează pe cea pămîntească.

Aceste iubiri nu sînt şi nu trebuie să fie secrete. Dimpotrivă, cei care se bucură de ele sînt chemaţi să le afirme şi să le împărtăşească spre a fi pildă şi întărire altora şi pentru a triumfa în agora.

Am simţit nevoia acestor precizări, în urma evenimentelor din ultimele luni, care au atras o nouă campanie înverşunată împotriva Bisericii Ortodoxe Române şi a românismului. Şi a trebuit să o fac mai ales pentru că duritatea şi viclenia etichetărilor cu efect de asasinat moral, aplicate de neo-marxiştii culturali, i-au intimidat pe mulţi oameni de bună credinţă şi i-au zdruncinat pe alţii în convingerile lor.

Autor: Claudiu Târziu

sursa: rostonline.ro

Related Posts

4 Responses “Despre toleranta si dragoste in Agora”

  1. Vasilica says:

    … din pacate, da! Esti prea prost sa scrii pe un site care se numeste Gandeste, azi ma dezabonez! Cum sa scrii ca gandesti si totodata sa indemni oamenii sa iubeasca biserica… e paradox din start! Doar acei oameni ganditori pot iubi biserica(de fapt e vorba de toleranta) care cunosc personal vreun preot foarte implicat in meserie, care chiar poate fi un exemplu de om bun, dar de aici pana la a scrie un articol atat de aberant… e mult, tare mult… Te sfatuiesc inainte de toate sa citesti Biblia sa iti dai si tu seama ca in Biblie tot al 2 paragraf il exclude pe cel din fata si mai ales si totodata se contrazice cu alte 2 din fata lui… asta e cartea care te indeamna sa iubesti, asta e cartea care poate sa te faca un om mai bun?… din contra, e cartea care te face sa o urasti, sa nu o citesti sa te faca sa n-ai incredere in tine si sa crezi ce-ti zic altii … e cartea care a indobitocit natiuni intregi, e cartea care a stat in spatele celor mai mari macele din istorie, e cartea care a furat omenirii cei mai multi ani… PS> Mi-ar fi rusine sa ma trezesc dimineata si sa stiu ca am putut expune o astfel de idee ca cea din articol si mai am impresia ca gandesc… esti prea prost ca sa iti permiti acest lux de a gandii!

  2. Horea says:

    Bine alcatuit, articolul ajuta la interpretarea si intelegerea substratului atacurilor impotriva natiunii si bisericii care ne reprezinta. Este folositor sa intelegem notiunile si efectele interventiilor care de cele mai multe ori apar ca si un “ajutor” inocent. Totul e directionet de la un nivel inalt care foloseste studii aprofundate realizate de cale mai bune colegii din lume, pentru penetrarea si anihilarea vointei nationale in scopul se a fi supuse si modificate dupa voie. Nu intaplator sub bagheta Basesciana a inflorit “intelectualitetea” romaneasca care ne-a terfelit istoria si existenta ca natiune, asta ca actiune pregatitoare in desfiintarea unitatii nationale. Aricole de aceasta factura trebuie sa fie amplu popularizate pentru ca romanii sa inteleaga ce ni se pregateste si sa fie capabili de a lua atitudinea si pozitia corecta. FELICITARI.

  3. costin says:

    Farte bun articolul!
    Felicitari domnule Claudiu Tarziu!
    Suntem romani in Romania si trebuie sa ne respectam pe noi si pe urmasii nostri. Cu valorile, istoria si intelepciunea ce ne-au fost cedate de inaintasii nostri.
    Mai rar asa ganduri limpezi si curate!

  4. ludu says:

    bunnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss