Politică

Despre ”hazardul moral”

hazardul-moral-199x300A fost retrimisă spre re-examinare Parlamentului ”Legea dării în plată”. Nu sunt cel mai potrivit să judec argumentarea deciziei. Vom vedea ce rămâne valid din ea atunci când vom analiza cererea. Nu pot să nu remarc însă folosirea unei sintagme: ”hazardul moral”, pe care l-ar presupune aplicarea legii.  În societatea-spectacol în care trăim, apar mereu cuvinte sau sintagme la modă. Acum avem ”hazardul moral”. Dacă îmi aduc bine aminte, sociologul Daniel Bell remarca faptul că, atunci când nu se găsește o explicație convingătoare unui fenomen, de obicei de natură economică sau socială, cel mai simplu este să pui în fața cuvântului fie ”neo”, fie ”post”: neo-comunism, post-modern, și gata, lucrurile sunt clare. Acum, cu ”hazardul moral”, sunt și mai clare!

Dacă însă e să vorbim despre pomenitul ”hazard moral”, atunci să vorbim despre unul cu adevărat real. Este vorba despre soluțiile discutate de Guvern cu sindicatele, pe tema creșterii salariului minim. Una dintre soluțiile acceptate de sindicate – absolut imorală! – este aceea ca doar angajații să plătească taxe și impozite corespunzătoare sumei de 1200 de lei brut, la care ar trebui să ajungă noul salariu, iar patronii să plătească taxele pe care le plăteau pentru vechiul salariu, de 1050 de lei. Cu alte cuvinte, patronii cer ”statului”, adică nouă, tuturor, să suportăm această creștere, oricum nesemnificativă. Deși ”statul”, adică noi, a făcut deja ceva semnificativ pentru angajatori: reducerea CAS cu 5%. Acum angajatorii vor mai mult!

Banii aceia dați de angajatori se duc către asigurări de sănătate și către sistemul de pensii. Care nu vor primi niște bani. Ce trebuie luați de altundeva: investiții, sau programe sociale. Să fim clari: creșterea productivității muncii NU cade în sarcina angajatului. Este sarcina angajatorului, care trebuie să investească în noi tehnologii, în utilaje, în modernizarea fluxurilor tehnologice, a produselor, și tot așa. Inclusiv în pregătirea și formarea forței de muncă. N-o fac, preferând calea care nu-l costă nimic pe angajator: creșterea intensității muncii! Am semnale că acest fenomen se accentuează în întreaga economie, dar și în sectorul public. Pentru că, spre pildă, ce este neplata orelor suplimentare în sectorul bugetar, dar și în cel privat, decât accentuarea intensității muncii?

Sindicatele se presupune că promovează interesele muncii, în fața capitalului. Cu propunerea asta, sindicatele nu trec, o dată în plus, de partea capitalului, împotriva membrilor de sindicat, dar și împotriva cetățenilor, până la urmă? Acesta nu este hazard moral? E o stare de normalitate?

Să nu uităm: exact în aceste zile, în urmă cu 26 de ani, cetățenii Timișoarei se ridicau împotriva unui regim care dusese hazardul moral până la crimă. E o lecție pe care trebuie s-o învețe și generația actuală. Care fie nu știe, fie ignoră felul în care funcționează ceea ce numim ”contract social”. Când o pătură de profitori luptă pentru tot mai multe privilegii, disprețuindu-i pe toți ceilalți, mai devreme sau mai târziu vine momentul decontului.

Aducând un omagiu jertfei timișorenilor, care ne-au dat atunci o lecție de demnitate, e bine să nu uităm legea morală. Altminteri, vom tot vorbi de ”hazardul moral”, timp în care demnitatea celor mai mulți va fi terfelită, în numele unor interese egoiste.

Autor: Ionut Vulpescu

Sursa: Ionut Vulpescu Blog