C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Democratizarea Serviciilor

cum-ramane-cu-agentii-sub-acoperire-b-opinii-bMai există cineva în România care să nu fi fost sau să nu fie agent secret? Întrebarea s-ar pune mai ales atunci când vine vorba de persoanele publice. În situaţia când acestea au făcut sau fac parte din structurile statului, răspunsul este aproape sută la sută negativ. Statul român, baza corupţiei actuale, este sursa de la care se alimentează, cum bine ştim, dezastrul actual. Comentând la nesfârşit acest adevăr, mai deconspirând câte un agent căruia i se pot găsi tot felul de atenuante, nu se va ajunge nicăieri, doar se vor propaga soluţii tot mai sofisticate de legiferare a actualei formule. Fără dubii, serviciile secrete fac şi desfac politichia românească. Parlamentul, partidele sunt nişte paravane pentru mimarea democraţiei.

Ce este în spatele acestora, respectiv, foştii acoperiţi de dinainte de 1989, ajunşi secretul statului actual, ei sunt o parte semnificativă a problemei. Aceste personaje sunt cele mai nocive pentru societate, cât şi pentru multipla siguranţă a României. Modul în care serviciile secrete româneşti au confiscat viaţa publică directă, infiltrându-se peste tot, arată că acestea funcţionează în stilul bine-cunoscut al fostei Securităţi comuniste. Pe acest fond, reformele politice, administrative sunt de-a dreptul imposibile, de neluat în discuţie.

Sunt indicii nenumărate că o bună parte din Justiţie este subordonată serviciilor secrete, acţionând la comandă, fapt mai mult decât alarmant. Suspiciunea de colaborare cu organizaţii externe legii, prezentă deja între magistraţi, arată o dimensiune a noului totalitarism instalat în forţă. O asemenea degradare într-un stat nu poate duce decât la un şocant război civil mascat între membrii societăţii, coordonat de înseşi instituţiile statului, şi în numele unor clanuri politice.

Lipsa devoalării totale a fostei Securităţi, şi a ceea ce s-a aflat în spatele ei, imediat după 1989, are un preţ fatal pentru România. Fenomenul colaboraţionist a fost, indiscutabil, mult prea extins. Astăzi, serviciile secrete, prin tot felul de legi, sunt obligate să protejeze persoane care nu au nicio legătură cu siguranţa, decât dacă fenomenul de corupţie internă a acestei instituţii este anexat sferei infracţionale. O analiză, un control absolut, şi altă lege de funcţionare a serviciilor secrete se impun. Deriva instituţională, constituţională, este generală în România. Transparenţa în viaţa publică trebuie să cuprindă, în primul rând, aceste instituţii. Iluzia că o instituţie trebuie să funcţioneze în cea mai deplină obscuritate pentru a fi eficientă este un grav atentat asupra democraţiei, a unei legislaţii corecte care priveşte viaţa fiecarui cetăţean. Acest tip de mentalitate, al puterii nelimitate, s-a instalat peste tot în România. Instituţiile de tip “stat în stat” trebuie înlocuite prin alinierea la o legislaţie prin care nimeni nu poate fi deasupra. Sunt deja prea multe persoane publice care dovedesc, prin intermediul apartenenţei posibile la serviciile secrete, sau prin climatul pe care acestea îl creează în societate, un atentat continuu la normele minime ale societăţii. Dramatic este faptul că acest tip de realitate pare a produce un surogat de siguranţă, încredere, şi o clonare instituţională în lanţ. Corupţia, în România, s-a instalat drept mod de viaţă, mai rău decât oriunde. În mijlocul ei s-a conturat un sistem statal care dirijează urcuşurile şi căderile, întregul scenariu care face viaţa publică un calvar.

În loc să fie reduse schemele de funcţionari publici, se observă o supradimensionare a lor, simetrică unei căderi a calităţii. Statul rămâne principala sursă de finanţare a recompenselor electorale, iar mâna forte care operează aceste mişcări nu poate fi oprită de nimeni. Că autoritatea publică trebuie să funcţioneze numai în limitele unei corectitudini evidente pare o afirmaţie lipsită de sens în actualul context. Susţinându-se prin legi anti-democratice, contradictorii (care ar trebui urgent înlocuite, revizuite), sistemul actual nu este decât o interfaţă a corupţiei. Serviciile secrete fac parte din acest amestec, fiind unul dintre gardienii lui.

A venit vremea ca serviciile secrete să fie delimitate total de sfera politică, infracţională, printr-o rescriere democratică a Statutului de funcţionare. Acest lucru nu se poate întâmpla decât printr-o desecretizare a arhivelor fostei Securităţi cuprinzând foşti colaboratori intraţi sub protecţia noilor structuri de după 1989. Sentimentul societăţii este că sunt mulţi, foarte mulţi. Majoritatea actualei clase politice! Ei nu pot reprezenta interesul public, al ţării, sub nicio formă. Serviciile secrete se ocupă de siguranţă şi atât. Degenerarea monstruoasă a acestei instituţii se vede cu ochiul liber în plină campanie electorală. Să fie problema numărul unu a românilor reconsolidarea serviciilor secrete? Cei care au legătură cu ele ar trebui să se retragă, mai ales când acest fapt este vizibil. Ei reprezintă un sistem care trebuie reformat. Cu ei acest lucru este imposibil, prezenţa lor a ajuns ofensatoare.

După fosta Securitate, actualele servicii secrete s-au instalat în peisaj cu o legitimitate alarmantă. Teroarea fostei Securităţi s-a transformat în imposibilitatea legislativă de implementare a celor mai banale norme democratice. Fără a exagera, se poate spune că serviciile secrete se află la comandă peste tot, deturnând dezvoltarea României. Suntem, după SUA, ţara cu cei mai mulţi spioni, şi desigur, în mod firesc, naţiunea cea mai umilită din Europa.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss