Se dă comuna X, cu patru sate şi 2000 de locuitori. Dintre ei 300 sunt minori iar 200 sunt plecaţi la muncă în Italia şi Spania. Mai rămân 1500 de votanţi prezenţi, dintre care vin la vot, să spunem, 70%. Asta înseamnă cam 1000 de votanţi pe care se poate conta. Pe algoritmul naţional cel mai bine plasat candidat poate spera cam la 500 de voturi. Al doilea plasat are doar 2-300 de voturi, el ştie asta, doar a luat-o din casă în casă şi a încercat să îi convingă pe oameni. Ca să îl învingă pe cel aflat pe primul loc îi trebuie cel puţin 500 de voturi dar el nu le are. Aşa că apelează la importul de voturi… Nu sunt scumpe, cam două sute de lei votul propriu-zis, plus cheltuielile cu intrarea în spaţiu, schimbarea cărţilor de identitate şi transportul, în medie 100 de euro pentru un vot. Se găsesc destui, ori prin comunele vecine, ori mai departe, la oraş, acolo unde foamea-i mare, absenteismul este motivat de blazare sau ignoranţă. Nu-i greu.
200 de voturi înseamnă 20 de mii de euro, dar probabil şi contracandidatul ştie asta, aşa că o investiţie de 50 de mii de euro asigură 500 de voturi şi un scor de 30-40%. Nu-i scump, nu este nici greu, important este să ştii pentru ce candidezi. Ca primar 50 de mii de euro îi scoţi uşor. Fie concesionezi islazul comunal, fie tragi de unul sau de altul pentru o aprobare de construcţie, fie dai o aprobare de tranzit cu maşini de tonaj pe strada principală, ideea este că investiţia în şpaga electorală ţi-o scoţi rapid din şpăgile consacrate. Iar apoi te îmbogăţeşti şi tu dintr-o licitaţie de canalizare, dintr-o asfaltare sau din schimbarea becurilor la şcoala comunală. Vi se pare halucinant? 50 de mii de euro o primărie? Cam aşa au mers lucrurile mai peste tot în zona rurală. La oraş nu are sens să faci mutaţie altora – poţi să-i cumperi pe cei care vin la vot, dar este mai scump. La un oraş de 100 de mii de locuitori îţi trebuie cam un milion de euro ca să-ţi asiguri din voturi cumpărate 20%.
În două tururi de scrutin schema era mai scumpă.
Ceea ce încerc să vă spun este că o dată cu votul într-un singur tur de scrutin democraţia românească a intrat într-o nouă fază – faza sufletelor mutate. Un personaj din Gogol îşi căuta titlul nobiliar strângând iobagi morţi. La noi sufletele se cumpără capitalist, sunt vii, au acte în regulă şi drepturi politice fundamentale.
Moise Guran
sursa: biziday.ro
Adauga comentariu