Spre deosebire de guvernele nationale, UE e o “entitate sui generis care nu e responsabila in fata nimanui”. De aceea, dupa cum spunea profesorul de la Oxford Vernon Bogdanor, “Europa da nastere celui mai periculos dintre divorturi – cel dintre clasa politica si popor”. In conditiile in care noi, in Romania, avem deja un astfel de divort, e legitim poate sa ne intrebam cum anume ne va putea ajuta integrarea in Europa, in urma careia ne vom alege cu un nou sirag de birocrati imbuibati si dispretuitori la gitul Romaniei. Cum ne va ajuta, deci, sa responsabilizam clasa politica romaneasca? Cum va ajuta integrarea intr-un organism parazitat de coruptie, mafie si iresponsabilitate fiscala si politica sa vindecam clasa noastra politica de aceste defecte?
Intrebarea devine cu atit mai acuta cu cit, daca luam in considerare solutiile propuse de liderii UE pentru rezolvarea problemelor politice si economice, ne dam seama ca ne paste despotismul luminat. Astfel, Gillingham ia in discutie proiectul socialistului Dominique Strauss-Kahn, fost ministru de finante al Frantei. Sub titlul de “Raport asupra Mesei Rotunde despre un Proiect Viabil pentru Europa de Miine”, Strauss-Kahn propunea in 2003 urmatoarele: “Constient ca un demos european nu exista inca, Strauss-Kahn nu se asteapta ca proiectul sau sa fie popular. Pentru a modifica opinia publica, el sustine intensa aplicare a «metodei comunitare». Aceasta presupune dublarea bugetului european, infiintarea de avanposturi locale si regionale care sa monitorizeze si sa dirijeze un vast program de educatie politica, sa organizeze mass-media «pan-europeana», sa introduca cursuri obligatorii de indoctrinare UEuropeana in programa invatamintului secundar, sa finanteze partidele politice europene si sa le rezerve locuri in Parlamentul European. Procesul de fabricare a unui demos, care se asteapta sa dureze 20 de ani, ar trebui sa inceapa, sustine Strauss-Kahn, cu adoptarea noii Constitutii Europene”. Respinsa prin referendumuri, Constitutia Europeana va fi introdusa pe usa din spate, pe furis, de agregatul franco-german care domina UE. Dupa cum noteaza Gillingham, proiectul lui Strauss-Kahn e “manipulator, autoritar; si consecintele lui ar fi distopice”.
Citind aceste rinduri, nu pot sa nu ma intreb daca indirjirea “elitei” noastre de a sustine Constitutia Europeana, chiar cu pretul manipularii, precum si actualul zel pro-EUropean al elitelor noastre si al cicisbeilor ei nu face parte din activitatea unor “avanposturi” eurocrate de genul celor prevazute de Strauss-Kahn. Da, oare, “elita” romaneasca o mina de ajutor la fabricarea, in 20 de ani (termen drag si lui Silviu Brucan), unui demos european? Se simte oare “elita”, platita din banii contribuabilului roman, dezlegata de obligatii fata de statul si fata de poporul roman pentru ca si-a asumat obligatii fata de un imperiu nevazut si fata de un demos care nu exista? Se inchina, oare, elita romineasca, la naluci?
Conform lui Gillingham, singura sansa de succes a Europei nu e in directia elitismului dirijist si corupt, ci in directia unei mai mari implicari a cetatenilor in viata politica nationala si continentala, inspre democratie, inspre respectarea vointei cetatenilor. Dirijismul elitist a functionat atit timp cit UE a fost un club economic al tarilor bogate. Dar modelul autoritar nu poate functiona in conditiile in care UE vrea sa devina un superstat implicat in alterarea identitatii cetatenilor lui. Directia Europei trebuie sa fie inspre libertate, nu inspre eurosocialism dirijist. Si libertatea merge mina in mina cu responsabilitatea. Un sistem politic iresponsabil produce sclavi: si la virf, si la baza, manipulati de oamenii-butoane din avanposturi.
Cartea profesorului John Gillingham, curajoasa, doldora de informatii, percutanta analitic si memorabila in finetea tusei portretistice (de la Tony Blair, la Silvio Berlusconi, Romano Prodi sau Gerhard Schroeder, nimeni nu scapa), ar merita tradusa si folosita ca baza de discutie asupra integrarii europene a Romaniei. Nu de alta, dar, abia iesiti din “Imperiul raului”, nu vrem sa petrecem urmatorii 45 de ani in desertul “Imperiului nevazut”, asteptindu-i pe “tatari”.
N.R.: Unii cititori pot fi intrigati de virulenta autorului, cu atit mai mult cu cit accentele critice la adresa UE lipsesc, in general, in presa romaneasca. Consideram insa ca un punct de vedere critic, chiar excesiv pe alocuri, poate constitui prilejul unei dezbateri constructive pe marginea deficientelor structurilor europene.
Autor: Mircea Platon
Sursa: Ziarul de Iasi
Adauga comentariu