C O N T R A P R O P A G A N D Ă

De-a datul cu stangul in dreptul

Presaţi de un FMI pe care puţini mai înţeleg ce mai caută în noua conjunctură globală şi ce rol mai are el, guvernul a trecut sârguincios la “reducerea statului”, a cheltuielilor publice cu salariile bugetarilor. Primii bugetari îşi consultă cu teamă şi disperare fluturaşul de salariu din care trebuie să acopere bugetul familiei (ce include şi rate la credite contractate când aveam impresia că economia românească “duduia”).

Salariile diminuate cu 25% la toţi bugetarii, fără a ţine cont de complexitatea muncii fiecăruia, de importanţa sa în angrenajul numit stat, reprezintă o victorie capitală pentru actuala guvernare în lupta sa cu criza. Sindicatele deja s-au grăbit să aclame faptul că acest guvern demontează statul şi dă o lovitură puternică acestuia. În realitate nu se întâmplă deloc aşa atâta timp cât banii “salvaţi” din bugetele celor angajaţi la stat se duc în “bugetele” acoliţilor de partid. Statul rămâne la fel de puternic şi de implicat în economie doar că politic s-a decis o redistribuire a banilor într-un alt mod (la fel de discreţionar).

Efectele imediate ale acestei tăieri de salarii sunt următoarele:

  • Fără o simplificare a sistemului de stat din România lucrurile tind să se complice foarte mult pentru toţi cei care suntem obligaţi să avem contact cu instituţiile statului: impozitele se vor plăti mai greu, autorizaţiile se vor obţine cu întârziere, soluţiile în justiţie vor întârzia şi mai mult etc. Dacă guvernul actual a decis să îi plătească mai prost pe angajaţii din sectorul de stat care oferă ”bunurile publice”, fără ca numărul de avize şi autorizaţii cerute să scadă, blocajul va veni imediat. Deja oamenii care părăsesc sistemul de stat pentru că nu îşi pot permite să rişte viitorul familiei lor pun presiune extraordinară pe cei rămaşi care, după ce că sunt plătiţi mai puţin, trebuie să preia şi munca acestora (fiind interzise angajările în sistem).
  • În momentul în care un angajat în primărie care trebuie să elibereze din puterea pixului său un aviz dar care constată că este plătit mai puţin cu 25% va uita de cuvântul “celeritate” şi va merge la limita permisă de lege cu eliberarea documentului. Va face însă şi o ofertă de genul: dacă vrei documentul mai repede trebuie să cotizezi în plus. În acest fel, corupţia din sistem va creşte pe fondul încercării funcţionarilor de a-şi recupera paguba produsă de deciziile neinspirate ale guvernanţilor care contabil taie din cheltuieli fără a se gândi la consecinţele imediate.
  • Prin alocarea economiilor generate de această tăiere de salarii către “proiectele statului”, atribuite direct doar celor de o anumită culoare politică, statul nu se simplifică deloc. Mafia ce înfloreşte în jurul banului public (mai uşor de obţinut dacă eşti prieten cu cine trebuie) loveşte puternic în sectorul privat, cel care se luptă cu forţe înzecite pentru a-şi păstra clientela şi pentru a face faţă concurenţilor.

Genul acesta de dezvoltare nu a însemnat niciodată prosperitate şi este tipic unei ţări din “lumea a treia”. Un alt tip de stat, la fel de periculos pentru bunăstarea noastră ca şi cel puternic birocratic (plin de funcţionari care plimbă o hârtie dintr-un birou în altul pe bani grei) se dezvoltă acum în România. Este statul care ştie “eficient” să direcţioneze şi să îngroape resurse financiare importante în buzunarele unui număr restrâns de favorizaţi. Este statul care îmbogăţeşte sistematic pe câţiva sărăcind cea mai mare parte a populaţiei prin tot felul de măsuri aberante (impozitări de pensii, creşteri de TVA, creşteri de accize).

Toate guvernările de până acum au făcut greşeli mari în politicile publice pe care le-au aplicat şi au dat lovituri grele sistemului privat care încearcă să se dezvolte cu mare dificultate în România. Deficitul public este pus mai presus de deficitul privat al fiecărei familii sau a fiecărei afaceri private. Cheltuielile publice (controlate de câţiva decidenţi) sunt mai importante decât cheltuielile fiecăruia dintre noi pe care ne vedem obligaţi de un stat tot mai agresiv să le reducem.

Ajungem să mâncăm mai prost, să nu ne mai facem concedii, să trăim cu teamă de pe o zi pe alta, să nu putem să demarăm proiectele noastre personale pentru că nişte “favorizaţi ai sorţii” ajunşi la putere prin ruleta alegerilor nu se mai satură şi acaparează tot mai mult din bunăstarea noastră prin orice mijloace. Folosesc FMI şi Uniunea Europeană ca instrumente de coerciţie, convingere şi de justificare a acestor măsuri contrare oricărei logici economice. La adăpostul unor recomandări dubioase făcute de aceste instituţii care nu au nici în clin nici în mânecă cu situaţia personală a fiecăruia dintre noi, guvernanţii actuali expandează deficitul public, datoria publică internă şi externă fără ca rezultatul acţiunii lor să se traducă în vreun bun public concret. Doar vorbe şi promisiuni deşarte. Acesta nu este nicidecum capitalism ci un autentic socialism de care nu înţeleg de ce nu ne putem desprinde. Cum socialismul a adus numai nenorociri şi sărăcie, cu astfel de lideri de stânga şi cu astfel “politici publice” suntem condamnaţi pentru multă vreme de acum înainte la un trai de mizerie care mai “duduie” din când în când.

sursa: cristianpaun.finantare.ro

Related Posts

One Response “De-a datul cu stangul in dreptul”

  1. Florin says:

    Cand vom ajunge sa ne strangem iarasi in pietele oraselor mari din tara, sa scandam – “singura solutie, inc’o revolutie”?
    Credeti ca mai este mult pana atunci?

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss