C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Cum va arăta următoarea criză?

Optimismul extrem din pieţe maschează probleme financiare şi economice fără rezolvare

Robert Prechter: Pieţele de acţiuni vor coborî sub minimele din 2009, anunţând un deceniu de deflaţie

Ron Paul: Suntem în faţa unor schimbări devastatoare, asemănătoare cu cele de la colapsul sistemului sovietic.

Optimismul ridicat al investitorilor de la acest început de an nu anunţă o revenire a economiei globale, ci este semnalul că urmează un nou cutremur în pieţele financiare internaţionale a avertizat Robert Prechter Jr., preşedinte al Elliott Wave International, la sfârşitul săptămânii trecute, într-o intervenţie pentru Yahoo Finance. “Cred că se pun bazele unei alte experienţe ca cea din 2008, dar care este posibil să dureze mai mult”, a declarat acesta adăugând că pieţele bursiere urmează să depăşească în acest parcurs minimele 2009 în anticiparea unui deceniu marcat de deflaţie.

Acesta ar urma să se resimtă violent, la capătul unei perioade extinse de inflaţie antrenată de cheltuielile guvernamentale şi excesele din domeniul creditării bancare. În opinia lui Prechter, traversăm ultimul ciclu inflaţionist dintr-o succesiune de patru bule speculative majore care după 2000 au marcat piaţa tehnologiei, piaţa imobiliară, pieţele de acţiuni şi de mărfuri. Următoarea criză va fi deflaţionistă datorită contracţiei creditului, iar cel mai bun refugiu va putea fi găsit doar în cash. Încercările de reinflamare a activelor ale Rezervei Federale Americane vor eşua, iar politica monetară a SUA se va schimba sub presiunile pieţei şi a opiniei publice, mai spune Prechter.

Congresmanul republican de Texas Ron Paul consideră că monopolul Fed asupra banilor trebuie retras întrucât sistemul monetar impus de această instituţie conduce la un colaps al Imperiului American ce va putea fi comparat doar cu cel al blocului sovietic.

Investitor cu experienţă, Robert Prechter a afirmat că vânzările ceva mai agresive din pieţele de acţiuni de la jumătatea acestei luni nu sunt determinate de tensiunile din Orientul Apropiat. “Cred că esenţa reală a pieţei rezidă în interiorul ei”, a zis acesta subliniind că activele riscante înglobează propriile lor vulnerabilităţi. Adept al teoriilor “socionomice”, Prechter consideră că optimismul şi pesimismul extrem marchează puncte de inflexiune ale pieţei. Astfel, optimismul foarte ridicat al investiorilor de la acest început de an ar putea fi asociat unui maxim al pieţelor de acţiuni de la care acestea să se înscrie pe un trend descendent de amplitudine majoră.

Sentimentul pozitiv al investitorilor individuali este peste cel din 2007, la fel ca şi cel al consultanţilor şi analiştilor financiari. Mai mult decât atât, 93% dintre traderii pe pieţele futures sunt “bullish”. “Fiecare segment pe care îl urmărim arată un optimism extrem în momentul de faţă”, a spus preşedintele Elliott Wave International. Piaţa pierde din viteza de apreciere într-un moment în care investitorii şi reprezentanţii pieţei sunt din ce în ce mai optimişti. “Pentru mine asta este formula pentru o întoarcere a pieţei pe o tendinţă descendentă”, a adăugat Prechter. El apreciază că acest trend de scădere va fi asociat celui din 2007-2008, fiind de fapt o reluare a pieţei bear: “Nu suntem câtuşi de puţin aproape de sfârşitul unei pieţe bear. De fapt, suntem pe vârful unei pieţe majore bull, chiar dacă este doar o retragere parţială a ultimului declin.”

Stephen Roach, non-executive chairman la Morgan Stanley Asia şi profesor la Yale University se îndoieşte de soliditatea revenirii, afirmând că Rezerva Federală Americană încearcă, prin mijloace exclusiv monetare, să creeze o creştere economică ce nu este susţinută de datele fundamentale. Încercarea de a inflama artificial activele cu scopul de a-i păcăli pe oameni să cheltuiască bani care sunt fabricaţi de banca centrală este una care se va răzbuna şi reprezintă doar un “vis urât” al oficialilor Fed care nu au învăţat nimic din experienţele ultimilor zece ani. “Vestea bună este însă aceea că acum consumatorul american, în angajamentul său de a-şi achita datoriile şi de a-şi reface economiile, este mai deştept decât Ben Bernanke şi colegii săi”, a declarat Roach pentru CNBC.

Se încheie ultimul episod inflaţionist

În martie 2009, într-o intervenţie pentru Bloomberg, Robert Prechter anunţase că în pieţele de acţiuni se atinsese un minim important, asociat cu un pesimism extrem al investitorilor. El miza pe o recuperare a indicelui Dow Jones Average Industrial până la 10.000 de puncte, urmând ca piaţa bear să se reia. Indicele a urcat însă până la nivelul de 12.000 de puncte în baza a ceea ce Prechter a numit  “extreme uimitoare” în sentimentul investitorilor. Optimismul exagerat va fi treptat înlocuit de un pesimism care va însoţi picajul pieţelor de acţiuni pe care îl vede ca fiind mai lung decât cel din 2008. Astfel, minimele din martie 2009 urmează să fie depăşite în prefigurarea unui deceniu marcat de deflaţie.

În opinia celor de la Elliott Wave International acesta va fi deznodământul logic al unei perioade extinse de inflamare a masei monetare şi a preţurilor activelor financiare. Excesele din piaţa creditului şi expansiunea masei monetare a lăsat loc unei succesiuni de bule speculative. Prima dintre acestea, pe domeniul tehnologic, s-a spart în 2000, fără ca ulterior acţiunile companiilor IT din piaţa americană să revină aproape de acele niveluri. A urmat bula imobiliară care a atins vârful în 2006, fără ca activele din real estate să reia creşterea. În 2007 şi 2008 s-au dezumflat şi ultimele două baloane de săpun, din pieţele de acţiuni şi cele de mărfuri.

Episodul reflaţiei parţiale din 2009-2010 este considerat marginal de către Prechter, majoritatea activelor nereuşind să atingă maximele anterioare. Excepţia o reprezintă aurul, care este şi ultima manie. Astfel, aurul face parte din ultima categorie de active care mai stârneşte entuziasmul investitorilor în materie de previziuni inflaţioniste.

Dintre activele riscante, cea mai mare slăbiciune nu o au acţiunile, ci câteva mărfuri care sunt suprainflamate. Prechter a menţionat argintul, unde taurii sunt într-o proporţie covârşitoare (96%), dar şi petrolul unde ponderea este chiar mai ridicată (97%). Ultima oară când a fost atins acest indicator pentru ţiţei a fost în prima săptămână din iulie 2008 şi a fost urmată de un picaj de 78% al preţului. “Nu spune că se va întâmpla la fel, dar menţionez că suntem la un punct extrem”, a declarat Prechter.

Argintul şi petrolul vor da tonul unor scăderi care vor fi valabile pentru toate activele riscante. “Au captat imaginaţia publicului. Dacă este un singur scenariu cu care toţi par a fi de acord este acela potrivit căruia vom avea mai multă inflaţie, o economie în expansiune, rate de dobândă mai ridicate şi preţuri în creştere pentru mărfuri şi acţiuni. Auzim asta de la economişti, manageri de fonduri şi, în general de la toată lumea. Eu cred că este momentul să pariem că se va întâmpla contrarul”, a mai zis Prechter.

Picajul activelor se va realiza sub forţa presiunilor deflaţioniste. Indicele preţurilor de consum va fi ultimul care va da semnalul că intrăm într-o etapă de deflaţie. Finalmente, preţurile bunurilor şi serviciilor vor cunoaşte un parcurs negativ, copiind deflaţia activelor. Contracţia creditului şi ajustarea bugetară vor fi principalii factori care vor favoriza acest proces, după ce în ultima jumătate de secol, au fost principala cauză a inflaţiei, a explicat Prechter: “Cheltuielile trebuie să se reducă. Acesta a fost motorul inflaţiei deceniu după deceniu: cheltuieli guvernamentale şi creditare bancară în creştere.”

Băncile centrale nu vor mai fi în măsură să contracareze deflaţia

Excesele din sistemul bancar şi politicile monetare relaxate au împins statele dezvoltate şi în special Statele Unite către dezechilibre ce vor arunca pieţele financiare într-o nouă criză, consideră Ron Paul, congresman republican de Texas. “Suntem în faţa unor schimbări devastatoare. Cred că vom vedea schimbări în economia noastră, în ţara noastră, aproape echivalente cu cele care au apărut la colapsul sistemului sovietic. Cred că acestea vor pune la pământ imperiul nostru şi vom fi nevoiţi să reconsiderăm lucrurile; nu ne vom putea permite să menţinem bunăstarea şi nici să ne preocupăm de problemele globale”, a spus acesta.

Robert Prechter consideră că reglarea disfuncţionalităţilor se va realiza într-o criză deflaţionistă, în condiţiile în care băncile centrale vor pierde controlul asupra corecţiilor pe care piaţa le impune. El nu crede în sperietoarea inflaţiei create de Fed şi spune că această instituţie va fi nevoită să îşi abandoneze politicile monetare relaxate sub presiunea pieţelor şi a opiniei publice. Chiar foşti oficiali ai Rezervei Federale şi reprezentanţi din Congresul SUA critică deja politicile monetare neconvenţionale ale băncii centrale americane, a amintit Prechter.

Într-adevăr, la sfârşitul anului trecut, William Ford, fost preşedinte al Fed-ului din Atlanta, a calificat, într-o intervenţie pentru CNBC, drept nebunească politica de leverage a instituţiei din care a făcut parte. Astfel, balanţa contabilă a Fed s-a triplat din 2008 până în prezent, capitalul propriu reprezentând doar 2,2% din balanţă, după ce anterior era de 4%. Achiziţia de către Fed a unor active pe care nu le doresc investitorii poate crea premisele ajungerii acestora la valori negative, ceea ce ar fi echivalent cu un faliment tehnic al băncii centrale a SUA. Ford spune că, în consecinţă, Rezerva Federală trebuie să se oprească din această politică, ceea ce îi cere şi piaţa având în vedere creşterea randamentelor pentru emisiunile Trezoreriei pe scadenţele lungi. Şi la începutul acestui an, fostul şef al Fed-ului din Atlanta a declarat că cel de-al doilea program de relaxare cantitativă trebuie încheiat întrucât nu funcţionează.

“Fed are câteva influenţe negative dintre care două mari mă îngrijorează”, a spus Ford menţionând pe de o parte crearea unui potenţial inflaţionist şi, pe de altă parte, menţinerea unor dobânzi foarte reduse care îi afectează pe cei 20 milioane de americani în pragul retragerii prin erodarea economiilor. “Cred că fac lucrul greşit. Nu este nevoie să pună gaz peste posibilele focuri inflaţioniste când nu au niciun fel de rezultate pozitive şi lovesc în cei în vârstă cu ratele de dobândă pe termen scurt revoltător de scăzute”, a mai afirmat Ford.

În decembrie 2010 un grup de senatori republicani a depus în Congresul SUA o iniţiativă prin care Fed-ului ar urma să îi fie retras mandatul dual, prin păstrarea exclusivă a obiectivului stabilităţii preţurilor şi retragerea celui privind menţinerea unui şomaj redus. Această idee a fost reluată la începutul acestei luni de Paul Ryan, congresman de Wisconsin din partea Partidului Republican. “Aş vrea să văd Fed-ul axat pe moneda solidă şi stabilitatea preţurilor şi nu pe încercarea de a îndrepta şomajul pe termen scurt pentru că ştiu că asta s-ar face pe seama primului mandat al stabilităţii preţurilor şi a solidităţii monedei”, a declarat acesta pentru CNBC.

Stephen Roach a indicat aceeaşi direcţie: “Cred că Fed ar trebui să regândească întreaga structură prin care se adresează politicii monetare.” Ron Paul este mai radical şi consideră că monopolul creării de monedă trebuie luat băncii centrale. “Este o iluzie să credem că o singură persoană ştie cât ar trebui să fie masa monetară, ratele de dobândă şi să facem planificare centralizată a economiei numai prin politica monetară. Este derutant ca noi, ca o ţară care ne lăudăm cu sistemul iniţiativei private să acceptăm că un singur individ poate controla întreaga economie”, a spus congresman-ul de Texas, adăugând că este o imixtiune majoră în economie având în vedere că în orice tranzacţie o jumătate o reprezintă banul.  “Vreau doar să luăm puterea monopolistică de la acest cartel care pretinde că ştie cum să conducă economia”, a mai declarat Ron Paul.

Avem scăpare?

Criza este inevitabilă şi va fi de natură deflaţionistă, a întărit Robert Prechter. Soluţia pentru investitorii individuali este aceea de a se ţine departe de activele riscante şi de a-şi asigura conservarea averii în “cele mai sigure forme de cash”. Dintre acestea, Prechter a indicat T-Bills şi alte forme de titluri de stat pe termen scurt emise de Trezorerii ale unor state care au probleme structurale mai reduse. Aurul şi argintul reprezintă alte plasamente corecte, însă nu la preţurile de acum. Păstrarea cash-ului este importantă întrucât, undeva la sfârşitul decadei vor putea fi cumpărate acţiuni ieftine, pe care nimeni nu le va dori într-o piaţă marcată de pesimism. “Nu suntem însă deloc aproape de acel moment”, a specificat însă Prechter.

“Cred că se pun bazele unei alte experienţe ca cea din 2008, dar care este posibil să dureze mai mult.” (Robert Prechter Jr., preşedinte al Elliott Wave International)

Adrian Panaite

sursa: curierulnational.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss