Încurajându-i nevralgiile, zonele de neputință, frustrările colective, apoi creezi „colective de lucru”, „curente de opinie”. Acum avem cazul lituanian, care, într-o revistă militară de circulație NATO, propagă fisuri în NATO folosindu-se de situația din Ucraina și de … minoritatea maghiară din România. „Colectivul de lucru” e un grup de „doctori” în științe militare din Ucraina.
Textul de mai jos este o preluare parțială de la Romanian Global News, 22 oct. 2014, la care am făcut unele corecturi de natură istorică.
Publicat în Lithuanian Foreign Policy Review, revistă a Ministerului de Externe al Lituaniei, aliat din NATO al României și intitulat pompos “An Analysis of Romania’s Foreign Policy Relations in the Context of Ukraine’s European Integration”, textul scris de ucrainienii Viktor Pavlenko (Deputy Director, Head of Defence Policy Division, Defence Policy and Strategic, Planning Department, Ministry of Defence of Ukraine), Sergey Sveshnikov, Victor Bocharnikov, „specialiști în științe militare”, ultimii doi cu doctorat, arată ca o veritabilă operațiune de dezinformare.
„An Analysis of Romania’s Foreign Policy Relations in the Context of Ukraine’s European Integration”, de Viktor Pavlenko, Sergey Sveshnikov, Victor Bocharnikov, www.janeliunas.lt/files/LFPR/Sveshnikov.pdf
Textul scris de Viktor Pavlenko, Sergey Sveshnikov, Victor Bocharnikov, „specialiști în științe militare”, ultimii doi cu doctorat, ridică semne de întrebare foarte serioase.
Comentariu: „România este o țară relativ tânără” este prima propoziție a textului și are menirea de a trasa linia de lectură a materialului, anume lipsa de legitimitate a României în raport cu Ucraina. Textul plasează România în termeni concurențiali și ilegitimi în raport cu vecinul de la Est. Fraza nu numai că este ridicolă – statalitatea românească este milenară și neîntreruptă, dintr-o epocă în care slavii nici nu apăruseră, cu atât mai puțin ramura lor de „graniță” – ucrainenii. O altă inexactitate flagrantă: „ortodoxia românească a fost adusă din Rusia Kieveană” !!!, în condițiile în care primul mitropolit al Kievului a fost Petru Movilă! Cu această credem că nu mai are sens să argumentăm, textul fiind inexact de la un capăt la celălalt în ceea ce privește istoria. Inversarea axului istoric arată caracterul toxic al materialului, de la bun început.
2. Termenii folosiți minimalizează istoria națională a României, ceea ce trimite la orientare negativă a textului față de România.
3. Ca orice text manipulativ, conține „scheme logice” relativ elaborate, care să îmbrace într-un limbaj „de specialitate” elucubrațiile de conținut, tipice unui text manipulativ (vezi figura 1, p.105, schema conceptuală). Evident, „schemele” sunt lipsite de conținut, dar pentru privitorul neatent conferă „prestigiu științific”.
4. Consideră intervenția posibilă a Ucrainei în Transnistria (???!) drept un atac împotriva Rusiei. Din câte știm noi Transnistria este parte a Republicii Moldova, nu a Rusiei, iar trupele rusești trebuiau retrase până în 2002, conform angajamentului luat chiar de Rusia în 1999, la reuniunea OSCE de la Istanbul (Rusia a fost somată în mod repetat de atunci de OSCE să-și îndeplinească obligațiile). „Ucraina trebuie să evite să utilizeze forța pentru a rezolva conflictul din Transnistria. Un atac împotriva contingentului rusesc de menținerii a păcii [din Transnistria] va fi considerat o agresiune contra Federației Ruse …” (p.124)
Comentariu: paragraful de mai sus relevă fără dubiu originea textului. Numai Rusia consideră forțele sale staționate ilegal, în urma războiului împotriva R. Moldova din 1991 ca fiind „forțe de menținere a păcii”.
5. Autorii „au date” pe care nu le oferă, cu privire la „planuri ale României de a împărți Ucraina”: „Din punctul de vedere al Ucrainei, cea mai serioasă problemă o constituie posibilitatea pretențiilor teritoriale ale României față de Ucraina” (p.123) – aceasta în condițiile în care Agenția oficială de știri rusă, RIA Novosti, punea problema partiției Ucrainei încă din 2010 – adevărat, ca „știre preluată din presa străină”: RIA Novosti, 19 feb. 2010: „Could parition solve Ukraine’s problems?” http://en.ria.ru/valdai_foreign_media/20100219/157939137.html
Comentariu: manipularea este limpede. „Din punctul de vedere al Ucrainei, cea mai serioasă problemă o constituie posibilitatea pretențiilor…”. Dacă cea mai serioasă amenințare la adresa securității Ucraineio constituie o posibilitate, atunci analiza este pură manipulare. Cea mai serioasă amenințare nu o poate constitui decât o situație de risc iminent. Autorii împănează textul cu elemente de logică geopolitică dar nu stăpânesc logica elementară: nu poate fi o amenințare foarte serioasă ceva ce nu există decât ca posibilitate. Mai departe, pentru a-și „întări punctul de vedere”, analiștii militari ucraineni (sau din Ucraina), arată că „Unii [s.n.] politicieni români iau în calcul posibilitatea împărțirii Ucrainei…”fără să ofere nici o sursă, nici măcar de presă. Manipularea este limpede. Este grav că prietenii noștri din Lituania, militari cu responsabilitate NATO, au publicat o asemenea gogomănie în limba engleză. De altfel, termenii relației dintre Ucraina și România sunt puși cu precădere în termenii pretențiilor teritoriale ale României (vezi p112 și passim).
6. Face o confuzie gravă între acțiunile Ungariei din România privind minoritatea maghiară „semnificativă” și acțiunile statului Român din Ucraina, privind minoritatea română din Ucraina. Autorii sunt fericiți să constate că „nerezolvarea drepturilor minorității ungare în România este un factor pozitiv pentru Ucraina.” (p.124)
Comentariu: autorii pretind că există o echivalență între acțiunile statului român în Ucraina și cele ale statului ungar în România: „România are o mare comunitate ungurească, care la fel [s.n.]. aspiră la autodeterminare. Printr-un joc al sorții, atitudinea Ungariei față de această minoritate este analogă cu atitudinea României față de minoritățile sale din străinătate. Din cauza dezacordurilor cu alte state membre UE [în această problemă], România nu e mulțumită cu statutul de membru UE. Aceste dezacorduri obligă România să caute suport din partea altor state puternice, în particular din partea SUA.” Aceste patru fraze sunt o hartă a mesajului manipulativ, care se repetă pe tot cuprinsul materialului: România nu e mulțumită în UE, motiv pentru care caută ca aliat SUA. Textul are o lacună logică esențială: dacă România nu e mulțumită de UE din pricina situației minorităților românești din afara țării, de ce Ungaria, care acționează la fel, nu ar trebui să aibă probleme datorită acestui lucru? Și care sunt acele țări „membre UE” cu care România are neînțelegeri în privința minorității românești? Textul nu le menționează: ar fi trebuit să spună Bulgaria (România are nemulțumiri, dar nu sunt deloc vocale), Serbia și Ucraina (care nu sunt membre UE). Cu Ungaria, România are probleme în interiorul României, nu în Ungaria (cel puțin nu evident exprimate). Al doilea element fals: similitudinea situației minorităților maghiară din România și română din Ucraina. Ungurii din România au supradrepturi, conduc de facto cel puțin două județe, copiii români ajungând în situația să fie dați afară din școlile lor pentru a face loc colegilor lor maghiari (s-a ajuns în situația ca inspectorul școlar de Mureș să ceară ministrului educației să încalce legea pentru a putea desființa Colegiul Național Unirea să facă loc unui liceu exclusiv în limba maghiară la o zi după începerea anului școlar! – „Expres Magazin”, 19 sept. 2014, http://www.expresmagazin.ro/seful-isj-mures-i-a-solicitat-ministrului-educatiei-sa-faca-exceptie-de-la-lege-pentru-a-infiinta-un-liceu-maghiar/ ). Românii din Ucraina sunt împărțiți artificial între „moldoveni” și români și nu au nici o instituție de cultură proprie finanțată de statul ucrainean, în fiecare an li se închid din școli (din 18 școli în regiunea Ismail, azi au mai rămas 5). De altfel, orice echivalare între drepturile ungurilor în România și ale românilor în Ucraina trimite în derizoriu analiza.
7. Repetă obsesia rusească privind iritarea „naturală” a Rusiei față de scutul antirachetă de la Deveselu. Articolul pune pervers scutul antirachetă românesc în opoziție cu buna înțelegere cu UE a României, susținând totodată separarea intereselor NATO și UE de cele ale SUA: „pe de altă parte, relațiile României cu alți membrii UE nu sunt totdeauna pozitive. De aceea, România caută suportul SUA. A fost de acord să dispună pe teritoriul său elemente ale sistemului de apărare american anti-rachetă și susține internaționalizarea Mării Negre (???).” (p.123)
8. Materialul marșează pe distincția dintre „moldovean”, „român”, „transnistrean”, operând pe vechiul calapod sovietic. Este adevărat, între timp aceste etichetări au produs efecte, însă textul nu face nici un fel de trimitere științifică la problema atât de serioasă, chiar și pentru argumentarea lucrării, a acestor „diferențe”: „Analizând problema trebuie să ținem cont și de următoarele: moldovenii nu recunosc identitatea românească (???); moldovenii și românii sunt ortodocși aparținând unor confesiuni aflate în competiție (competing confessions ???!); transnistrenii nu se recunosc ca fiind nici moldoveni, nici români” (p.114). Lipsa unor surse credibile, sau lipsa completă de trimiteri într-un text elaborat de „doctori în științe” și care conține scheme logice pretins sofisticate relevă caracterul mai degrabă manipulator al materialului.
9. Consideră că România se apropie de SUA pentru ca să-și poată duce până la capăt acțiunile „antieuropene” privind minoritatea românească din Ucraina. „Relațiile României cu alți membrii UE nu sunt totdeauna pozitive. De aceea, caută sprijin din partea SUA.” (p.123)
Comentariu: dacă România acționează împotriva principiilor europene în Ucraina, înseamnă că și Ungaria acționează împotriva principiilor europene în România. Or, această concluzie logică intră în contradicție cu „poziția europeană” a Ungariei în Europa, poziție implicită a autorilor. Totodată, autorii ignoră poziția SUA privind drepturile minorităților. Dacă România ar fi încălcat asemenea drepturi SUA ar fi reacționat. Miza ungurească a autorilor certifică sursa lor antiNato. Este cunoscut că geopolitica rusească a acționat totdeauna în Europa Centrală având ca pion Ungaria, nu numai împotriva României, dar și a celorlalte state, mai puțin Bulgaria. Dar principalul mesaj transmis de acest paragraf este ideea de disensiune în Uniunea Europeană prin România, cauzată de acțiunile românești de susținere a identității românilor în Ucraina. Stranie concluzie! În condițiile în care Ungaria este cea care a solicitat autonomia Maramureșului istoric (Transcarpatic), iar nu România („Cotidianul”, 17 mai 2014, „Orban se pronunță din nou pentru autonomia minorității maghiare din Transcarpatia”, http://www.cotidianul.ro/orban-se-pronunta-din-nou-pentru-autonomia-minoritatii-maghiare-din-transcarpatia-237865/) . Scoaterea Ungariei în față, care a avut vădite și fățișe acțiuni antiucraniene, certifică proveniența de tip rusesc a materialului.
Concluzie
Pionul unguresc care este evident enunțat ca fiind în opoziție cu România „pentru echilibrarea situației din Ucraina”, minimalizarea istoriei și a simbolisticii românești, atitudinea anti-Deveselu, trei elemente cheie într-o revistă militară lituaniană, a unei țări membre NATO, având autori ucraineni cu studii militare, ne determină să credem că paliere din structurile de securitate ale Lituaniei sunt deturnate. Publicarea unui asemenea material, în limba engleză, într-o revistă care circulă în structurile de comandă NATO arată scopul materialului: intoxicarea corpului de comandă și slăbirea coerenței mentale la nivel structurilor integrate, precum și a încrederii între statele membre. Nu doar Ungaria este pionul anti-NATO din NATO, ci se încearcă folosirea Lituaniei în același scop. Ținta celor două țări menționate este România. Acest lucru certifică importanța României în flancul sudic al NATO și arată mijloacele prin care Putin înțelege să acționeze împotriva SUA și a NATO, în final împotriva păcii Europei.
SURSE:
Romanian Global News, 22 oct. 2014, „Utilizând ca și „cutie de rezonanță” o revistă a unui minister de externe a unui aliat NATO – Lituania, agentura rusă din Armata Ucrainei atacă violent și mincinos România”, http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/analize-interviuri/15189-utilizand-ca-i-cutie-de-rezonan-o-revist-a-unui-minister-de-externe-a-unui-aliat-nato–lituania-agentura-rus-din-armata-ucrainei-atac-violent-i-mincinos-romania.html, n.n.
Lituanian Foreign Policy Review, „An Analysis of Romania’s, Foreign Policy Relations in the Context of Ukraine’s European Integration”, 2014, www.janeliunas.lt/files/LFPR/Sveshnikov.pdf
Autor: Radu Baltasiu
Sursa: SPQR
Adauga comentariu