Unii m-au întrebat nedumeriți: de ce scrii mai rar tocmai acum, în campania electorală, când toți ceilalți și-au turat motoarele comunicaționale la maximum Dintr-un soi de pudoare! …dacă nu vi se pare prea pretențios. – Cam acesta ar fi răspunsul meu.
Când chivuțele politicii își ridică fustele în cap și magraonii însoțitori dau din ei tot borhotul violenței și frustrărilor care îi macerează pe dinăuntru, eu simt nevoia să fac un pas inapoi și să-i observ cu un dezgust stăpânit, deocamdată fără să intervin. Cum sunt instruiți arbitrii de fotbal, de rugbi, să procedeze atunci când jucătorii încing o bătaie în timpul meciului: să nu se precipite să-i despartă în apogeul conflictului ci să privească atent la fapte și vinovății și, la sfârșit, când păruiala se va fi stins de la sine, să ia măsurile de penalizare cuvenite.
Eu înțeleg că politica are în spate mize uneori uriașe. Iar dacă aceste mize ar fi jucate de combatanți pentru istorie, pentru țară, pentru popor, isteria în luptă și lipsa lor de scrupule aproape că ar putea fi scuzate. Din păcate, însă, nebunii ăștia care infectează atmosfera și înveninează sufletele oamenilor normali ce așteaptă de la ei înțelepciune și soluții, produc toată brambureala pe care o vedem doar pentru promovarea intereselor proprii. Din cel mai rudimentar egoism.
De câteva zile aproape că nu mă mai pot uita la știri. Campanie electorală insuportabil de golănească. Minciuni cu nemiluita, bălăcăreli, violență și demagogie.
Mai există și din partea PSD câte unul care o ia prin bălării, gen „Mitralieră” dar, statistic judecând, marii recordmeni ai insalubrității verbale și argumentative sunt reprezentanții USR, zărghiții de la vârful PNL (Ludovic Orban și Rareș Bogdan) și, ultimul dar nu cel din urmă pe listă, Klaus Iohannis.
Aceste vârfuri de lance haștagiste s-au coborât la un nivel de suburbanism aproape de neimaginat la niște oameni considerați, totuși, cu mintea întreagă. Lasă inepțiile pe care le debitează în discursuri de-a dreptul fascistoide, dar modul în care își dezvelesc diformitățile de caracter în fața unei țări întregi amintește de demenții care se masturbau la vedere în față căminelor de fete trăind cu iluzia că declanșează în privitoarele de după perdea suspine de admirație.
Cu mască, fără mască! În căutarea omului de sub personaj. Dar care e omul și care e personajul în toată cacofonia asta?
Omul Rareș Bogdan este spilcuitul, pomădatul și leșiosul lăudător de procurori și securiști? Sau turbatul scăpat din lanț, cu ochii injectați de furie și vocea strangulată, care sfâșie totul la auzul „șo” – ului „ciuma roșie”?
Omul Klaus Iohannis este pleziristul amator de excursii și confort pentru care realizarea în viață înseamnă leneveală, lingușiri și deținerea de metri pătrați, de cât mai mulți metri pătrați locuibili? Sau este cel pe care îl vedem în această campanie electorală, un robot fără suflet, un manevrat, un ipocrit, un revanșard, o flașnetă cu telecomandă în loc de manivelă care rostogolește la nesfârșit aceleași lălăieli înnecăcioase despre justiție și, mai nou, culmea, despre onorarea victimelor comunismului?
Dezgustător!
De-asta scriu mai rar, acum, în campania electorală. Nu vreau cu niciun chip să fiu considerat ca ei. Să fiu luat drept agent de influență al cuiva. Pentru că nu sunt!
Sigur, am preferințe, le cunoașteți, dar acestea nu au legătură cu munca sezonieră de convingere la care unii se angajează pe durata campaniilor electorale.
Mai sunt câteva zile până la vot. Rezist fără dificultate în această așteptare cu mai puține articole scrise și mai mult timp pentru privit și înțeles.
Voi avea după aceea prilejuri suficiente pentru analize și prognoze. Când tensiunile paroxistice de acum se vor fi consumat, iar cei din jur se vor trezi mai calmi în noua realitate.
Totuși prevăd ceva: un protest haștagist masiv imediat după anunțarea exitpolurilor din seara de 26 mai.
Vă mai amintiți, la prezidențialele din 2014, când pe unele exitpoluri a fost anunțat Ponta drept câștigător, cum imediat după ora 21:00 grupuri masive de protestatari începuseră să se adune în București și în alte câteva orașe mari ale țării? Totul fusese pregătit dinainte. Dacă rezultatele nu ieșeau așa cum își dorea statul paralel, ar fi urmat mișcări de stradă masive pentru contestarea valabilității votului.
Cred că scenariul celor din opoziție va fi asemănător și de data aceasta: în cazul unor rezultate nesatisfăcătoare pentru ei la europarlamentare si la Referendum vor recurge la proteste cât mai gălăgioase, eventual și violente, pentru a acoperi (dacă nu chiar a răsturna) înfrângerea.
Nu știu dacă cei din coaliția PSD – ALDE sunt pregătiți pentru a face față unei astfel de situații, dar îi avertizez că asta se pune la cale.
În rest… timpul zboară.
Mai clipim de două ori și ne trezim duminică 26 mai 2019 la orele 21:00.
Pe curând!
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu