Desi exista o definitie relativ arbitrara a recesiunii economice (doua trimestre consecutive de scadere a PIB), incheierea oficiala a recesiunii nu poate fi definita la fel de usor. Politicienii prefera o definitie directa, adica “doua trimestre consecutive de crestere economica”, desi mai acceptabila din punct de vedere logic si stiintific ar fi adoptarea unei abordari mai complexe. In cadrul unei recesiuni, nu se inrautateste numai PIB-ul, “sufera” si alti parametri macroeconomici, printre care cel mai important este rata somajului. Daca somajul a crescut in urma crizei economice, atunci criza poate fi considerata depasita doar atunci cand somajul revine la un nivel anterior crizei sau, cel putin, prima derivata a somajului devine negativa si putem miza pe faptul ca numarul somerilor se va reduce in viitorul apropiat. Aceasta abordare are, indubitabil, o anumita rigurozitate palpabila, care este foarte importanta pentru corelarea evenimentelor de ordin sociologic cu cele de ordin economic. Atunci cand autoritatile americane declarau criza ca fiind invinsa datorita cresterii PIB, unul dintre comentatorii specializati in probleme economice a remarcat sarcastic ca “PIB-ul nu poate fi pus pe paine si nu poate fi mancat la micul dejun”. Desi, teoretic, exista o legatura directa intre dimensiunea PIB-ului si calitatea vietii cetateanului de rand, aceasta legatura poate capata forme foarte abstracte atunci cand cresterea acestui parametru macroeconomic se datoreaza “bulelor speculative”, si nu ramurilor productive ale economiei. O crestere a PIB care nu este insotita si de o reducere vizibila a numarului de someri este un semn clar al unei “reveniri economice” care a fost “facuta din pix”.
Administratia Obama se confrunta acum cu un fenomen denumit “jobless recovery”, adica “revenire economica, dar fara locuri de munca”. O revenire economica de acest gen poate sa sustina temporar preturile actiunilor de pe piata americana si dorinta investitorilor straini de a plasa bani in obligatiunile Trezoreriei SUA, insa din punct de vedere social, americanii de rand nu simt incheierea crizei. Scad salariile si creste nivelul de anxietate personala a consumatorului. In consecinta, companiile americane reusesc sa vanda mai putine bunuri si servicii, blocandu-se astfel orice fel de crestere economica viabila pe termen lung. Somajul este cheia pentru rezolvarea crizei si se pare ca atat factorii de decizie de la Washington, cat si factorii de decizie de la Bruxelles au ajuns la constientizarea deplina a acestui fapt. O revenire economica adevarata nu poate fi “facuta din pix” prin umflarea unor noi “bule investitionale”, ci este nevoie de o reducere drastica a somajului. Majoritatea guvernelor lumii lupta cu criza economica prin asa-zisele “masuri keynesiene” de stimulare a economiei. John Maynard Keynes, economistul care a creat teoria stimularii economiei prin interventii guvernamentale, a declarat in repetate randuri ca problema principala intr-o criza economica nu este deficitul bugetar, ci somajul. Keynes spunea: “Reduceti somajul, si deficitul bugetar va avea grija sa se reduca singur”. E pacat ca Emil Boc nu stie despre aceasta idee.
O veritabila stimulare a economiei nationale ar presupune implicarea directa a statului in crearea unor modalitati de angajare productiva a numarului considerabil de someri pe care il are Romania. Economia nationala are nevoie de o modalitate de a obtine o crestere economica, care sa nu conduca la malformatii structurale. Daca “revenirea economica” se va baza pe creditare, care nu va contribui la dezvoltarea unor ramuri productive ale economiei, atunci cel mai probabil economia nu va creste intr-un mod sustenabil, iar situatia sociala se va inrautati constant, iar varianta cea mai optimista ar fi o criza si mai mare peste cativa ani. O stimulare keynesiana veritabila presupune implicarea somerilor in proiecte productive, care vor contribui la cresterea PIB si stabilitate sociala timp de mai multe decenii dupa incheierea crizei. Daca guvernul Boc se va rezuma la disponibilizarea bugetarilor productivi si nu va face investitii productive, atunci sansele de depasire veritabila a crizei sunt nule. Guvernul poate lansa o noua “bula speculativa” a creditului imobiliar si de consum, dar acest lucru nu ne va ajuta cu nimic. Criza nu poate fi rezolvata “din pix”, criza poate fi depasita prin crearea locurilor de munca.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu