C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Creionu’ chimic le-a venit de hac

plan_diabolicÎnainte de 1989, din arsenalul gaborilor de la secţie şi al şobolanilor de birou cu ochelari groşi ca fundul sifonului ce-şi toceau de zor mânecuţele cu birocraţia comunistă nu lipseau trei elemente fundamentale: boldurile, indigoul şi creionu’ chimic. Vreau să spun că, la vremea aceea, din moment ce înmuiai pe limbă vârful movuliu al creionului şi semnai procesul-verbal în două exemplare, soarta îţi era pecetluită. Umbla prin cartier o glumă cum că până şi hârtia igienică avea dublu strat, pentru că o copie merge la Securitate.

Timpul a trecut. Aruncată în volbura societăţii informaţionale, România a plătit cu vârf şi îndesat pentru integrarea euro-atlantică prin mii de contracte de tehnologizare şi retehnologizare la care au fost supuse instituţiile statului. Treptat, creionul chimic a fost înlocuit de computere şi imprimante inteligente care promiteau reducerea aparatului birocratic şi a corupţiei aferente. Sute de milioane, miliarde de dolari s-au scurs din buzunarele noastre în conturile offshore ale marilor corporaţii IT şi sub formă de şpagă către demnitarii care aprobau marile proiecte ale noii democraţii.

Astăzi, în prag de campanie pentru prezidenţiale, călare pe movila de dosare prăfuite puse la dospit de colegii lor sub guvernările trecute, cavalerii Apocalipsei DNA uimesc poporul cu vrednicia lor. Au scos la iveală gaura de un miliard de euro dată de băieţii deştepţi de la filialele româneşti ale unor corporaţii ca Microsoft, EADS, SIVECO ş.a. La comanda Cotroceniului, politicieni vechi şi noi cu pretenţii de prezidenţiabili sunt luaţi la puricat la pachet, pentru acte semnate în urmă cu mai bine de un deceniu. Nu cu creionul chimic, ci cu stilouri Montblanc de zeci de mii de dolari. Ancheta mitei date de marile corporaţii pentru contracte grase cu internele sau învăţământul timp de un deceniu (între 2001 şi 2011) nu este, cum s-a crezut iniţial, rezultatul unui control ordonat de Victor Ponta. Partenerii strategici IT ai serviciilor secrete americane sunt sub anchetă FBI de ceva vreme şi peste Ocean. De ce? Conform unei vorbe de duh americăneşti, aşa se întâmplă când arunci căcatul în ventilator. Împroaşcă pe toată lumea. Se pare că strategia directorilor Microsoft, denumită la intern “evanghelistă”, consta în mită la nivel înalt, de-a lungul şi de-a latul lumii, ceea ce le asigura monopolul pe o piaţă foarte bănoasă. Şi cum buba a început să se spargă în Danemarca, Italia sau China, totul a fost scos de la strict secret şi pus pe masă. Au fost deconspirate până şi tehnicile de eliminare a competiţiei, conspirate de gigantul IT la adăpostul unor cursuri educative de marketing şi anti-piraterie. Secrete de serviciu pentru care şefii filialelor luau bani frumoşi, dar semnau angajamente de fidelitate.

În aceste condiţii, procurorii români şi-au dat seama că vremea scadenţei a venit şi că trebuie cumva să se descarce de gestiunea dosarelor urât mirositoare, nerezolvate din ultimele două decenii. Aşa că foşti şi actuali miniştri vor face cărare la DNA până în noiembrie, pentru a explica în ce au constat parteneriatul strategic cu Microsoft, Sistemul integrat pentru securizarea frontierei de stat, achiziţionarea licenţelor educaţionale pentru Ministerul Învăţământului şi alte găuri negre la bugetul consolidat al statului. Poate aşa va afla şi umilul contribuabil cum au cheltuit milioane de euro complexurile energetice Turceni şi Rovinari pe nişte licenţe Oracle care nu au fost utilizate niciodată şi despre alte 12,5 miliarde de lei vechi oferite firmei Romsoft pentru un soft de securitate. Să sperăm că va fi scos de la naftalină şi dosarul 3/P/2006, o altă japcă informatică de zeci de milioane de dolari la bugetul Radioului Public, unde alături de ex-preşedintele Dragoş Şeuleanu figurau alţi şase foşti şi actualii directori ai instituţiei. Asta numai dacă prezenţa Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în această ecuaţie complicată şi murdară numită “Sistemul integrat de informatizare al societăţii” nu va împiedica ancheta procurorilor.

Aştept cu interes ca magistraţii să întoarcă maşina timpului la începutul anilor ’90, în epoca de aur a IT-ului românesc, pentru a descoperi adevăratele tunuri. Atunci, când o mână de ingineraşi ridicaţi de Serviciul de Informaţii Externe la rangul de oameni de afaceri direct din tunelurile Platformei Industriale Pipera umflau atât cât îi ducea mintea preţul pentru tehnica de calcul destinată statului român. De notorietate fiind scandalul înzestrării Direcţiei de evidenţă a populaţiei cu software şi calculatoare IBM, achiziţionate printr-o firmă israeliană, la un preţ de trei ori mai mare decât costau la sursă. La vremea aceea, responsabil cu acest proiect era secretarul de stat în Ministerul de Interne, generalul Ion Eugen Sandu, mort în condiţii neelucidate alături de comandantul Trupelor de Jandarmi, general-maior Ion Bunoaica, într-un accident de elicopter. Despre această epocă, dominată de firme ca Laser, Forte, Packard Bell, Sun, Integrator, DTK, IBM România ş.a., anchetatorii pot afla amănunte de la un membru de vază al Academiei Române, încă în viaţă, profesor doctor Mircea Petrescu, dar şi de la faimosul afacerist George Constantin Păunescu.

P.S.

După ce am lecturat volumul “Microsoft. Îngerul păzitor”, o carte fenomenală publicată de editura Aldo Press în 2010, care descrie în detaliu modul în care caracatiţa multimiliardarului Bill Gates sugrumă Europa, structurile statului şi inteligenţa românească, mi-am şoptit în barbă că autorul e ori nebun, ori are dreptate, caz în care cetăţenii de rând nu au decât să privească neajutoraţi cum hoţii cu gulere albe îşi umplu conturile negre din offshore-uri. Văzând totuşi vrednicia electorală a DNA din ultima lună, mi-au venit în minte vorbele unui prieten născut şi copilărit în groapa Tonola, tocmai în capu’ lui 9 (tramvaiul): „Stai liniştit! Creionu’ chimic, bătrâne, creionu’ chimic le vine de hac în cele din urmă”.

Autor: Eduard O. Ohanesian

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss