C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Constiinta platitorului de impozite

Impozitul, taxa, birul sau fonciirea sunt institutii juridice care exista de cand exista state. Putem spune ca sunt forma fundamentala prin care statul isi manifesta existenta, desi teoreticienii dreptului ar invoca altceva. Plata pe care tu, ca cetatean, o faci statului reprezinta conformarea ta la cerintele statului, o recunoastere implicita a autoritatii acestuia. In mod normal, cetatenii adera natural la valorile societatii in care traiesc si se supun normelor reglementate de autoritatea statului. Daca cetatenii sunt constienti ca viata lor depinde de existenta statului atunci ei contribuie voluntar la existenta si bunastarea statului prin taxe si impozite. Numai ca nu se intampla asa. Statul nu mai este o societate de indivizi care se organizeaza in numele interesului comun, statul s-a transformat intr-o institutie care exista prin sine si pentru sine, vointa sa nu mai emana de la cetateni in ciuda mecanismelor de alegere a reprezentatilor. Fiind un subiect distinct de drept, cu personalitate juridica, statul capata si o personalitate care nu mai are nevoie de delegare. De exemplu, nimeni nu a fost de acord cu majorarea tva, dar lucrul acesta a fost impus cetatenilor de catre stat. Adica vointa statului difera de vointa cetatenilor care il compun. Democratia noastra este superba, dar in practica guvernarea tarii seamna uimitor de mult cu orice alta epoca din istoria noastra: sultanul marea tributul, domnul marea birurile fara ca asta sa aduca mai multa bogatie statului si fara ca darile acumulate sa contribuie la bunastarea si progresul general.

Daca mi se cer bani mai multi si stiu ca banii aceia nu vor aduce un beneficiu social mai mare de ce sa-i dau? In mod normal, platim impozit si avem constiinta impacata, banii se duc pentru servicii sociale, pentru educatie, sanatate si apararea tarii. Pentru lucrari de utilitate publica. Cand vedem ca in niciunul dintre aceste domenii nu se realizeaza nimic nu ne mai este clar de ce platim impozite si pierdem motivatia voluntara a gestului de a ceda ceva din ce avem in numele interesului comun. Ce dau eu nu se mai regaseste la mine si la tine, in drumul pe care mergem, ci piere misterios pe coridoarele unor autoritati, in calcule alambicate si justificari.

Sa fie clar, noi romanii nu platim nimic cu inima impacata. Insa contrar a ceea ce se spune despre noi avem constiinta datoriei bine sadita in mentalul colectiv. Bunicii si parintii nostri isi plateau intai datoriile si isi puneau bani deoparte pentru asta. Dar avem o istorie prea lunga si prea dureroasa de lipsuri si impilari ca sa mai acceptam sa ni se ia bani. Sunt inca oameni care isi amintesc ce inseamna “fonciirea”, ce insemnau cotele.Exista o prea lunga istorie a abuzarii cetatenilor de catre stat, o istorie de rapt si umilinta. Prin urmare suntem in mod natural sceptici cu privire la scopul si destinatia impozitelor, iar statul ne este in mod natural dusman chiar daca nimeni nu afirma in mod fatis acest lucru. Cetatenii tarii se impart intre cei care pot face evaziune si o fac, cei care pot dar n-o fac, cei care nu pot, dar si-ar dori-o sau care sunt nemultumiti ca nu pot si cei care nici nu pot si nici n-o fac si care oricum nu au nimic de spus in treaba asta.

Cand statul ajunge sa ia bani cu forta de la subiectii fiscali isi flexeaza muschii. Pare ca e puternic, dar e intr-o lupta din care nu are cum sa invinga. Atata timp cat intre cetateni si stat apare o linie de separatie, cand oamenii nu se mai identifica deloc cu statul si pe care il percep ca si dusman lucrurile nu mai pot merge, e doar o chestiune de timp. Autoritatile care conduc tara nu sesizeaza pericolul pe care il produce chiar guvernarea lor, instrainarea iremediabila de cetateni. Statul nu mai are suportul cetatenilor sai si se bazeaza doar pe forta si organele sale in guvernare si-l face si mai antipatic.

In conditiile acestea e firesc ca cetatenii vor incerca sa eludeze pe cat pot impozitele. Iar noi ca romani stim sa ne fofilam destul de bine, n-au ei anaf-uri cata experienta istorica si imaginatie avem noi. Romanii stiu ca guvernarile sunt trecatoare, dar poporul ramane. Trebuie doar sa rezistam pana crapa buba.

Eu nu sunt impotriva statului, sunt impotriva compromiterii ideii de stat la care se ajunge prin guvernari incapabile si corupte.

sursa: asybaris.blogspot.com

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss