Comisarul României, comisarul Croației și umbra Monicăi Macovei

România și Ungaria sunt nevoite să nominalizeze doi noi candidați pentru Comisia Europeană. În timp ce Rovana Plumb a fost respinsă de Comisia juridică a PE pentru împrumuturi electorale de 800.000 de lei, iar ungurul Laszlo Trocasnyi a fost respins din cauza legăturilor pe care le avea cu un birou de avocatură înființat în anii 1990, candidata Croatiei, Dubravka Suica, a mers liniștită mai departe, în ciuda unei averi estimată la 5 milioane de euro pe care nu și-a justificat-o.



Dubravka Suica este una dintre liderele HDZ, partidul de centru-dreapta aflat la guvernare în Croația, membru PPE. Suica deține o vilă la Dubrovnik, case în alte doua localitati croate, o casă de vacanță în Bosnia și Herțegovina, un iaht, trei autourisme, acțiuni la o companie de telecomunicații și la una de transport maritim. Activele au fost estimate de presă și de ONG-ul GONG din Croația la circa 5 milioane de euro. Toate aceste active au fost dobândite în perioada în care Suica a activat în politică, după 1997.

Profesoară la o școală din Dubrovnik, Suica a fost aleasă primar al orașului, apoi a plecat în Parlamentul de la Zagreb și în Parlamentul European. Provine dintr-o familie foarte săracă. Este soția unui căpitan de navă și susține că din veniturile soțului provine mai toată averea, afirmație pe care presa croată a demontat-o ușor. Ar trebui să fii un geniu al investițiilor, și tot nu ai putea acumula 5 milioane de euro pornind de la veniturile unui căpitan de vas și ale unui primar din Croația, susține publicația Index.hr.

În Croația există un Oficiu de Prevenire a Corupției și a Crimei Organizate. Acest oficiu a lansat mai multe investigații în 2009, după demisia abruptă a fostului premier Ivo Sanader. A fost vizată și primăria din Dubrovnik, acolo unde s-au descoperit mai multe nereguli, însă probele au fost considerate insuficiente. Spre exemplu, o toaletă construită în sediul primăriei a costat nu mai puțin de 62.000 de euro. Apoi, fratele viitorului comisar european din partea Croației pare să fie director pe viață al aeroportului din Dubrovnik (cel mai turistic oraș din Croatia), aeroport deținut de stat. Recent, mandatul i-a fost prelungit, deși împlinise deja vârsta de pensionare.

Premierul Croației, Andrej Plenkovic, diplomat și apoi europarlamentar, a sărit în apărarea lui Suica și a declarat ca ONG-ul care i-a luat la puricat averea este ”o prelungire a Partidului Social Democrat”, de opoziție. Suica însăși a declarat că informațiile apărute în presa despre averea sa sunt ”știri false”. Însă Suica nu reușește să convigă publicul că are dreptate nici după ce a publicat pe site-ul Parlamentului European o declarație în care își înșiră proprietățile, dar nu menționează valoarea a acestor bunuri.

Cazul Dubravkăi Suica este revelator pentru poziția Croației în UE în raport cu România, intrată în uniune cu șase ani înainte. Iar asta grație, printre alții, Monicăi Macovei și MCV-ului. E drept, Monica Macovei a încercat să impună, din Parlamentul European, un mecanism de cooperare şi verificare Croaţiei la intrarea în UE, în 2013, anul aderării la UE. Dacă măsurile dure la adresa Bucureștiului sau Sofiei nu cereau decât un mic semnal pentru a fi adoptate, cu Zagrebul lucrurile au stat altfel. Propunerile lui Macovei au fost îmbrăţişate doar de unele ONG-uri de la Zagreb, însă cu condiţia că monitorizarea să aibă loc pe plan intern, de către societatea civilă. Croația a intrat atunci, ca şi toate statele UE, sub monitorizarea unui nou mecanism de monitorizare anticipat de Jose Manuel Barroso, dar neconcretizat până acum.

Dubravka Suica este candidata ultimei țări care a aderat la UE, pe 1 iulie 2013. Ca și în cazul României, întreprinderile importante din țară au fost privatizate, iar un premier (Ivo Sanader) a fost sacrificat pe altarul anticorupției și a fost arestat, după ce a reușit, inițial, să fugă din țară. Însă, spre deosebire de Romania, Croația nu a fost supusa unui Mecanism de Verificare și Cooperare. Companiile private croate care se extinseseră în intreaga regiune (Agrokor, spre exemplu, cu afaceri in Balcanii de Vest si Ungaria) au a ajuns să facă obiectul unui proiect de lege special, care presupunea și ajutor de stat, interzis în UE, pentru salvarea de faliment. În România, șefii companiilor private care scoteau cu curaj capul în Europa au ajuns nu să fie ajutați, ci închiși.

Autor: Călin Marchievici

Sursa: Cotidianul