C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Coada la binele public

Nu inteleg de ce se imbrancesc in halul asta politicienii, pe culoarele Parlamentului, in Palatul Victoria, in Piata Publica de cine stie unde, in fata camerelor de luat vederi. De unde atata incrancenare in dezbaterile de idei, de unde atata rautate in a interpreta actiunile altuia? Nu inteleg si pace. Pentru ca, urmarind cu o atentie sporita fata de media cetatenilor imperativele care ii mana in lupta pe politicieni, constat ca in esenta ele pot fi foarte usor reduse la unul singur: binele public, adica al dumneavoastra, al meu, al dansului, al dumneaei. Atunci nu vad rostul inghesuielii asteia si a lipsei de civilizatie in a-ti astepta randul pentru a servi o bucata din binele public. Parca n-ar sti ce e ala, cu ce se mananca, parca n-au mai vazut niciodata asa ceva. Se comporta ca papuasii care dadeau buluc atunci cand vedeau margele de sticla aduse cu corabia de peste Ocean.

Daca nu le-a spus nimeni, ma gandesc la faptul ca se poate si asta, cine stie? Le spun eu, le fac eu pustiul asta de bine pentru ca nu ma costa nimic in plus fata de taxele, impozitele si facturile curente pe care trebuie sa le platesc. Dom’le, nu va mai ingramaditi, nu mai impingeti, va rog sa va comportati civilizat, cedati locul doamnelor, pentru ca binele public este ceva foarte simplu, un ingredient culinar de-a dreptul banal, nu are niciun gust deosebit, tine numai de foame. El are ca ingredient de baza banul, amestecat cu stabilitate sociala si securitate personala. Atat. V-am spus, nimic deosebit, doar ca tine de foame. Or, domnii politicieni nu cred ca au de ce sa fie hamesiti din punctul asta de vedere. Dar nu, dom’le! N-ai vazut asa ceva! E coada politicienilor la binele public mai ceva ca alea de pe vremea lui Ceausescu la carnea de porc. Vin demnitari, ministri, senatori, deputati sau debutanti in ale parlamentarismului de cu seara de acasa, cu scaunelele personale ca sa se aseze la rand pentru a servi binele public. Le ingheata nasul pe la portile televiziunilor, isi pun pile prin redactii, dau mita la cameramani si fotoreporteri, fac cu ochiul la ziaristi, incearca sa se bage in fata care mai de care; de aici se isca scandalul, e ca vai de lume. “Stati linistiti, doamnelor si domnilor, va rog putina rabdare ca va vine randul la toti sa serviti binele public, avem pentru toata lumea, il impartim la o adica la douazeci si doua de milioane de cetateni, chit ca atunci nu mai ramane aproape nimic din el. Dar va rugam sa va comportati civilizat, sa aveti putintica rabdare”. Nici vorba ca astfel de apeluri sa aiba cel mai mic efect. Vine unu’: “Eu n-am mai servit binele public de mult!”, altu’: “Eu il servesc mai bine!!”, se isterizeaza celalalt: “Eu il servesc mai elegant!”, cutare striga: “Eu am o reteta mai apetisanta!”, in fine se aude un urlet: “Eu nu l-am servit niciodata!!!”.

Pana la urma, pe buna dreptate, oamenii isi pierd rabdarea in direct. Se arunca pe masa tot felul de moduri de preparare a binelui public, mai condimentat, cu arome dulci-acrisoare, mai dulceag, cu arome aduse din strainatate, ba cu ce se gaseste prin tara, bine, cu ce se gaseste prin tara dar mai adaugi si o lingurita cu esenta de euro de la Fondul Monetar International; ok, insa trebuie si niste condimente asiatice, trebuie sa ne orientam si dupa bucataria suedeza, si dupa aia franceza in special, da, dar nu trebuie uitata bucataria ruseasca, foarte satioasa. Doamnelor si domnilor agitati, nu mai bine va duceti dumneavoastra frumusel la un restaurant de lux si serviti à la carte un somon fumé?!

Dragos Moldovan
sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss