Politică

Clauzele abuzive din împrumutul luat de România în 2009 de la FMI și Banca Mondială

Un document ce reprezintă un răspuns pe care fostul secretar de stat din Ministerul Finanțelor Claudiu Dolțu l-a dat unei interpelări a senatorului Cristiana Anghel dezvăluie ce conține și ce s-a întâmpat cu împrumutul pe care România l-a luat în 2009 de la FMI și Banca Mondială, în pragul declanșării crizei economice. Astfel, Aranjamentul stand-by în valoare de aproximativ 12,95 miliarde de euro încheiat cu FMI a fost ratificat prin OUG nr. 99/2009.

mugur-isarescu-guvernator-mediafax

Din acest împrumut, structurat pe 8 tranșe, Finanțele au beneficiat de circa 2,15 miliarde de euro, iar Banca Națională a României de aproximativ 9,79 miliarde de euro. Din aceste sume, BNR a tras, numai în mai 2009, suma de 5 miliarde de euro.

Ultima tranşă, de 1 miliard de euro, care trebuia trasă în mai 2011, nu a mai fost trasă, autorităţile considerând “de tip preventiv” această tranşă (banii nu au mai fost cheltuiţi efectiv, ci au rămas în cont, la dispoziţia debitorului, pentru eventuale situaţii de criză şi pentru ridicarea ratingului de ţară). Scrisorile de intenție au fost semnat de premierul de atunci, Emil Boc, și de către guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Până de curând s-a spus că acest împrumut a fost de 20 de miliarde de euro, nicidecum de aproape 13 miliarde.

Sumele care au fost disponibilizate Finanțelor au avut ca destinație finanțare deficitului bugetului de stat și refinanțarea datoriei publice guvernamentale. Cele acare au intrat în contul BNR au avut ca și destinație asistarea României în echilibrarea balanței de plăți.

Costurile aferente acestui împrumut au fost:

– Comisionul de serviciu (0,5%), perceput la fiecare tragere (tranșă), alta decât tranșa de rezervă care este liberă de comisioane, prin debitarea direct de către FMI a contului României deschis la Fondul Monetar.

– Comisionul de angajament (calculat diferențiat, corelat cu gradul de utilizare de către țara membră a cotei sale la Fond); se plătește la începutul fiecărei perioade de 12 luni a unui angajament cu Fondul și este returnabil, pe măsura efecturării tragerilor.

– Dobânda – se calculează și se plătește trimestrial prin debitarea direct de către FMI a contului Românie deschis la FMI. Se aplică mai multe tipuri de rate ale dobânzii în funcție de gradul de utilizare al cotei la FMI.

Ratele dobânzilor se publică săptămânal pe website-ul FMI, se arată în răspunsul fostului secretar de stat. Modalitatea de calcul a dobânzilor și comisioanelor aferente împrumutului este stabilită de către FMI prin Regulamentele sale.

Schema de rambursare a împrumutului este atașată fiecărui act normativ de ratificare a Scrisorilor de intenție cu FMI, fiind actualizate pe măsura disponibilizărilor tranșelor.

Comentând acest act, avocatul Gheorghe Piperea a spus că împrumutul luat de România de la FMI, în 2009, a fost similar cu împrumuturile luate de sutele de mii de debitori în franci elveţieni în perioada de sfârşit a boom-ului financiar. “Este un contract opac, a fost acordat fără ca debitorul să fie informat asupra întinderii obligaţiilor şi asupra amplitudinii riscurilor asumate, este toxic pentru o mare parte a populaţiei şi, culmea ironiei, conţine clauze abuzive, aceleaşi cu care ne-au obişnuit în ultimii 6 ani două dintre băncile cele mai des prezente în procesele declanşate pentru evacuarea din contracte a clauzelor abuzive”, a scris Piperea pe contul său de Facebook.

În 2011 s-a mai semnat un acord de împrumut suplimentar cu FMI, de data aceasta pentru suma de 3,5 miliarde de euro, dar acesta nu a fost niciodată accesat. A fost şi a rămas un împrumut preventiv (stand-by). “Atenţie că, în acelaşi an 2011, România luase deja decizia să nu mai utilizeze ultima tranşă de 1 miliard de euro din împrumutul iniţial, cel din 2009. Mă întreb ce costuri or fi fost plătite pentru acest răsfăț”, a spus Piperea.

Documentul semnat de Dolțu contrazice cele spuse de fostul președinte Traian Băsescu într-o emisiune televizată. Acesta din urmă a declarat că sumele intrate contul BNR au fost destinate stabilității cursului leu/euro. De fapt, se arată în document, aceste sume au avut ca destinație asistării României în echilibrarea balanței de plăți.

Piperea susține că aprobarea împrumutului s-a făcut prin OUG nr.99/2009, fără dezbatere publică şi fără dezbatere parlamentară. “Ulterior au fost nenumărate scrisori de intenţie din partea Guvernului (scrisoarea de intenţie = cerere de creditare, plan de afaceri, măsuri de austeritate asumate, legi auto-refuzate, una dintre ele fiind legea insolvenţei particularilor, scrisă de mine în 2009) care au fost aprobate fie prin OUG, fie prin legi trecute prin Parlament ca prin brânză, fără dezbatere. Cei care au votat pentru aprobarea unor astfel de scrisori, fie au făcut-o pentru că erau membri ai partidelor de guvernământ, fie pentru că vedeau semnătura pe proiect a dlui Isărescu. Este evident că niciun parlamentar nu a ştiut, niciodată, ce semnează, ce obligaţii şi ce riscuri îşi asumă în numele contribuabililor români. Iar despre noi, contribuabilii, ce să mai spun: noi nici acum nu ştim cu exactitate cât ne-am împrumutat, de ce, cu ce sacrificii şi cu ce servituţi. Ştim doar atât: că am plătit cu vârf şi îndesat. Iar un milion de-ai noştri au ajuns în faliment personal pentru că au fost nevoiţi, că noi toţi, de altfel, să suporte sacrificiile şi servituţile asumate de Guvern de fiecare dată prin aceste scrisori de intenţie semi-confidenţiale”, a mai spus Piperea.

Referindu-se la comisionul de serviciu de 0,5%, perceput prin debitare directă la fiecare tranşă, Piperea afirmă că seamănă cu cel de risc sau de administrare utilizat de defuncta Volskbank în contractele de credit de retail, comision denumit de avocaţii băncii, desigur, involuntar, “comision de frunză verde”. Acest comision a fost declarat abuziv şi ilegal de Înalta Curte de Justinție, precum şi de Tribunalul Bucureşti, în procesul de tip class action declanşat contra Volksbank de Autoritatea Naționlaă pentru Protecția Cconsumatorilor şi câştigat de Asociaţia Parakletos contra Băncii Transilvania, instituția bancară care a cumpărat Volksbank.

În ceea ce privește formularea “dobânda este variabilă, cuantumul său fiind cunoscut prin consultarea săptămânală a website-ului FMI”, Piperea spune că această modalitate netransparentă de calcul seamănă izbitor cu Dobânda de Referinţă Variabilă practicată de BCR şi declarată abuzivă şi ilegală de Înalta Curte în dosarul G1 vs. BCR.

Concluzionând, avocatul susține că băncile din România au avut de unde să înveţe cum se utilizează în folosul propriu şi în pagubă debitorilor clauzele abuzive. De asemenea, spune Piperea, statul român a semnat un împrumut cu clauze abuzive. Și cum acesta nu este consumator, nu poate beneficia de protecţia acordată acestora de legislaţia specială. Iar pagubele, până la clarificarea în penal a acestei afaceri, le vom suportă noi, a mai spus Piperea.

download

download (1)

Autor: Cosmin Pam Matei

Sursa: Cotidianul