Analize și opinii

Cine garantează de fapt depozitele bancare?

Scandalul legat de recentele fraude bancare au relansat discuţii legate de siguranţa depozitelor din băncile româneşti, deşi sumele implicate în cazurile anchetate de procurori nu sunt în măsură să pericliteze instituţiile de credit. Acesta este şi contextul în care Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FDGB) a ţinut să precizeze într-un comunicat că despăgubirile în limita unui plafon de 100.000 de euro sunt acordate din contribuţiile realizate de industria bancară la acest fond şi nicidecum din bugetul de stat.

Precizarea Fondului de Garantare vine în contextul în care la finele săptămânii trecute, în cadrul unei emisiuni televizate ministrul relaţiei cu Parlamentul, Dan Şova, a spus că este foarte important ca opinia publică să fie interesată de fraudele bancare existente la nivelul sistemului. “Dacă băieţii ăia se joacă şi banca dă faliment scoatem bani din buzunar tot noi din impozite şi taxe”, a afirmat acesta, amintind de garanţia de stat.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale a României, a declarat pentru Curierul Naţional că statul este implicat doar în legiferare, iar garanţiile solicitate de autorităţi pentru fondul de despăgubiri sunt acoperite din sume achitate de bănci.

Fondul dispune în prezent de 2,96 miliarde lei, numai a 40-a parte din depozitele garantate şi sumă care nu poate acoperi decât falimente minore în sistemul bancar. Dacă o mare bancă s-ar prăbuşi sau dacă am avea falimente în lanţ, volumul despăgubirilor prevăzute de lege ar excede capacitatea FDGB de achitare a obligaţiilor. În acest caz, împrumutătorul de ultimă instanţă ar putea fi tot bugetul de stat, însă nota de plată finală ar trebui să vină tot în contul băncilor.

Garantarea depozitelor este finanţată de industria bancară şi responsabilitatea nu cade în sarcina bugetului de stat, spune un comunicat al Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar (FGDB) sosit ieri pe adresa redacţiei. Plafonul de 100.000 de euro pentru garantarea depozitelor a fost stabilit de stat, însă sursele de finanţare a structurii de compensare sunt private. “Finanţarea garantării depozitelor o asigură industria bancară, prin contribuţii stabilite procentual asupra valorii depozitelor garantate, precum şi FGDB însuşi, din valorificarea prin plasamente pe piaţa financiară a resurselor acumulate”, se mai spune în documentul citat.

Precizările făcute ieri de autoritatea de resort nu aduc nicio noutate, însă ele survin în urma unor comentarii apărute în dezbaterea publică. Joi seara, într-o emisiune la postul de televiziune Antena3, Dan Şova, ministrul în exerciţiu pentru relaţia cu Parlamentul, şi avocat cu experienţă în reorganizare judiciară şi faliment, a declarat că ceea ce se întâmplă în bănci trebuie să privească opinia publică întrucât costurile fraudelor pot fi acoperite în final tot de contribuabil în cazul falimentului unor bănci. “Ne interesează dacă jefuiesc băncile, pentru că băncile nu lucrează cu capitaluri proprii; băncile lucrează cu capitaluri atrase din economie sau de la persoane fizice şi dacă banca se duce în faliment pentru şmecheriile pe care le fac funcţionarii de acolo cel care plăteşte este statul român”, a spus Şova amintind de Fondul de Garantare.

Statul cu obligaţia, băncile cu banii

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, a făcut precizări suplimentare pentruCurierul Naţional subliniind că obligaţia de a despăgubi deponenţii în cazul unor falimente bancare cade tot în sarcina băncilor comerciale, şi nu în cea a bugetului de stat. Autorităţile au fost preocupate doar de existenţa unei scheme de garantare a depozitelor populaţiei în contextul în care economisirea este foarte importantă. Legislaţia, aliniată cu cea de la nivel european, prevede acordarea unor garanţii de câte 100.000 de euro per deponent, per bancă. Aceste sume sunt însă garantate în baza contribuţiilor băncilor la Fondul de Garantare, iar funcţionarea schemei este la nivel de sistem bancar. “Principiul este toţi pentru unul şi unul pentru toţi”, a adăugat Vasilescu.

Cât pot acoperi banii aflaţi la dispoziţia Fondului de Garantare

Suma de care dispune Fondul de Garantare se ridică la 2,96 miliarde lei, semnificativ sporită faţă de cele 2,3 miliarde lei de care instituţia dispunea la finele anului trecut. Totuşi, existenţa acestui tampon, eficient în cazul unui faliment bancar minor, devine insuficientă în contextul unei crize bancare. Practic, fondul nu poate face faţă falimentului unei bănci mari, cu atât mai puţin unor falimente în cascadă.

La nivelul sectorului bancar, depozitele însumau la sfârşitul celui de-al treilea trimestru 320 miliarde lei, aproape jumătate din aceste sume intrând sub incidenţa garanţiilor prevăzute de lege. Numai gospodăriile populaţiei aveau depozite de 122,2 miliarde euro, în timp ce întreprinderile mici şi mijlocii, şi ele beneficiare ale schemei de garantare, sunt deponenţi de câteva zeci de miliarde euro din totalul de 197,8 miliarde depozite ale persoanelor juridice prinse în statisticile FGDB.

Spre exemplu, numai BCR concentrează 19% din totalul depozitelor la nivel de sistem, astfel încât un faliment al acestei instituţii de credit – care a ajuns la o cotă de 25,8% credite neperformante – ar lăsa descoperit fondul de garantare. De asemenea, sursele proprii ale acestuia ar fi depăşite de şapte ori şi în cazul unor falimente ale băncilor cu capital grecesc ce la jumătatea acestui an adunau depozite de 4,675 miliarde euro.

Practic, fondul de garantare operează un un efect de pârghie mai mare de 40 la unu, semnificativ peste cel raportat de banca de investiţii Lehman Brothers în momentul când a dat faliment. Adrian Vasilescu spune însă că cei 2,96 miliarde lei reprezintă o sumă consistentă în condiţiile în care oricum nu este de dorit ca foarte multe lichidităţi să fie blocate de sistemul bancar într-o astfel de schemă de garantare. “Nu este eficient să imobilizezi bani mulţi în fondul de garantare mai ales că la orizont nu se profilează vreun faliment bancar”, a declarat oficialul BNR.

Cum şi în ce condiţii se ajunge la banii statului

Cum în cazul unui crah bancar major Fondul de Garantare nu dispune de resursele necesare pentru a achita obligaţiile care decurg din lege, instituţia însăşi ar fi nevoită să se împrumute. Preşedintele acesteia, Eugen Dijmărescu, a precizat paşii care ar fi urmaţi în această situaţie. Într-o conferinţă organizată la Sinaia la sfârşitul anului trecut, şeful FGDB a spus că în primul rând fondul s-ar putea împrumuta în nume propriu de la alte bănci interne sau străine. De asemenea, există posibilitatea ca instituţia să realizeze propria emisiune de obligaţiuni pentru a atrage capital de la investitori.

Abia în condiţiile în care, pe un fond de neîncredere, Fondul de Garantare nu ar reuşi să implice sectorul privat, s-ar recurge la resursele bugetului de stat. FGDB se poate adresa Ministerului de Finanţe care să acorde sumele necesare, însă doar cu titlu de împrumut, ele urmând să fie returnate pe măsura recuperării creanţelor. Abia prin această prismă, declaraţiile lui Dan Şova privind implicarea statului capătă sens.

Adrian Vasilescu subliniază că este vorba doar de un credit pe care Ministerul de Finanţe îl acordă Fondului de Garantare cu dobânda pieţei; nu este însă un împrumut pe termen lung, ci doar unul care trebuie rambursat rapid pe măsură ce băncile vin cu bani pentru capitalizarea suplimentară a FGDB. “Numai băncile sunt cele care suportă costurile”, a mai spus Vasilescu.

“Nu este eficient să imobilizezi bani mulţi în fondul de garantare, mai ales că la orizont nu se profilează vreun faliment bancar.” (Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR)

Adrian Panaite

sursa: curierulnational.ro